Când vine toamna se-ntâmplă ceva,
plâng stelele-n cer, draga mea
Nu se aprind nicăieri licurici
și parcă nici eu nu mai sunt de aici
Nimic nu mai pare să fie sublim,
cu greu dau refresh la destin
Sunt frunze căzânde-n abis
ca-n poemul acea de nedescris
pe care l-am rostit când pe lume erai
floare pe câmp evadată din rai
ce-nfloreai printre fluturi și rouă;
nimic nu mai e, în suflet îmi plouă
Când vine toamna se întâmplă ceva,
plâng frunzele-n noi, draga mea!
Sufletul e un vultur rănit
și ce mult, cât de mult te-am iubit!
31 august 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu