Desculț printre îngeri calc frunzele moarte,
vara se ascunde de mine în carte.
Plouă, dar nicăieri nu apare vreun curcubeu,
o toamnă devreme e-n sufletul meu
În sus și în jos păsări călătoare cerșesc
un drum de lumină, dar nu se zăresc
raze sublime de soare pe care
trec îngeri croindu-și prin suflet cărare
Doar vântul mai bate în ritmul știut,
tremură vinul zdrobit în vase de lut;
o lună bolnavă se așază pe casă,
pe unde ești, iubita mea frumoasă?
Să mă scoți dintre cuvintele acestea,
să nu mai fie tristețe-n povestea
cu frunze și brume și neguri și ploi
prin care trec singur, urmărit de strigoi
31 august 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu