Când vine toamna-n suflet cad acorduri,
chitara plânge-ntruna la refren,
copacii desfrunzesc direct pe corduri
și-mi este dor și teamă să te chem
Dar tu nu vii și trec întruna păsări
din răsărit către apus,
și cade disperarea între mătăsuri
că nu mai știu de-ai fost sau de te-ai dus
Un rug lăuntric se aude-n sine,
niciun poem nu poate să-l mai stingă,
și rătăcesc cărarea către mine,
tristețea absolută o să-nvingă
Melancolii de strajă lângă suflet
vor țese vechi tristeți de vinilin,
și-am să m-ascund cu tine-n acel cântec
în care a murit pasărea-spin...
16 octombrie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu