M-am uitat în oglindă din greșeală
și tâmplele instantaneu s-au albit
cine în tâmple m-a izbit
cine a băgat îngerii-n boală
Nu-mi amintesc aproape nimic
îngerii s-au autodistrus
dacă ar vrea mi-ar spune Isus
când privirile le ridic
Și spaimele m-au pătruns
până-n rinichi până-n ficat
din mine însumi am dezertat
dar îngerul înapoi m-a adus
Îl simt cum se-nvârte împrejur
mânat de dorințe primare
mă prefac în statuie de sare
și toată mirarea i-o fur
să nu-i mai fie teamă vreodată
de umbre la timpul prezent
se-ascunde în ceasul latent
iubirea povară mi-o poartă
ca pe o pradă în gheare de vultur
ce zboru-și uitase demult
chemarea prin frunze-i ascult
de tristețe deodată mă scutur
c-am traversat deșertul suprem
ca o cămilă fără cocoașe
de lumini și umbre mă tem
ascunse-n înserări nărăvașe
M-am uitat în oglinzile lumii
și ochii ei m-au topit pe loc
mi se joacă în sânge nebunii
și nopții din mine-i dau foc
2 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu