Ziua în care am devenit celebru
mi s-a părut un calvar
trebuia să mă scol de dimineaţă
şi să dau autografe
fluturilor
care se scobeau între dinţi
cu fluierele picioarelor
ieşite la paradă.
Cinsteam pe toată lumea
cu boabe de rouă
fără număr
cu dedicaţie
de la toţi prietenii mei
care mi-au înălţat
ştreangul celebrităţii.
Se pare că mă prindea
vântul mă bălăngănea de colo-colo
dându-mă cu capul de toate
frunzele
Clorofila îmi inundase ochii
Amazonul meu curgea domol
la vale hrănind crocodilii
iviţi
din poşetele doamnelor gâze
puse pe agăţat
de altfel
mari admiratoare ale celebrităţii mele
Nu le-am înţepat
deşi din ştreang
perspectiva părea convenabilă.
Poezia mea era băţoasă
că la un moment dat
nu m-am mai mirat
de cât de bun sunt
şi am considerat inutil
să mai dau autografe fluturilor
pe oasele parfumate ale furnicilor
adunate
la Congresul al XV-lea
într-o sâmbătă dimineaţă.
Sâmbăta morţilor, pare-mi-se.
(21 august 2001, Şuchea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu