Când am să plec în Atlantida,
fiindcă am să plec cândva,
de atâta dor de mine, draga mea,
o să auzi, în vis,
cum calc desculț prin paradis
Chiar dacă nu mai sunt,
te rog să-mi spui ce te doare
și-n zori de zi am să-ți aduc
din Atlantida câte-o floare
Și dacă adorm lângă tine
în timp ce zefirul adie sublim,
poate te muți definitiv în mine
ca să putem, pe veci, să ne iubim
7 iulie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu