TOT MI-E DOR DE EA

 

Mi se pare viaţa amară

ca un ceai de pelin

şi-n oglinda hilară

îngerii nu mai vin

Şi mi-e dor de ea,

de femeia frumoasă

ce-şi sorbea din cafea

umbra misterioasă

Mi-e stăpână-n privire,

candelă aprinsă în vis,

umbră fără ecou,

ultimul paradis

Câteodată prin suflet mă duc,

desculţ,  ca un fluture-n zori,

caut în mine năuc

și mă-ntrec în mirări 

Nisipu-i o lavă fierbinte

sub picioarele ei;

dă-i femeie cuminte

inimii  tale chei!

Deschide-i fereastra

albastră spre rai, 

flori să-ţi umple glastra

şi-n suflet să-mi stai

Că viaţa-i amară

ca un ceai de pelin

și-n oglinda hilară

îngerii nu mai vin

Cocorii ascund în apus

amintiri dureroase,

oare unde s-au dus

clipele acelea frumoase?

Și tot mi-e dor de ea,

de femeia frumoasă

ce-şi sorbea din cafea

umbra misterioasă

1 iulie 2026 (r)