sâmbătă, 14 martie 2015

Cleo

Ca un tigrişor de pluş
Ascuns după perdea
Pisoiul jucăuş
Toată ziua se legăna

Fetiţa mea-l alintă
Şi-l rostogoleşte pe jos
Îl învaţă să nu  mintă
Că nu-i frumos

Face prostii câteodată
Deşiră timpul mereu
Îl iubeşte lumea toată
Şi-l pedepsesc doar eu

Îl trimit la plimbare
Să-nveţe ce se cuvine
Şi ca din întâmplare
Sare-n braţe la mine
18 decembrie 2005


Codiță


Ieşit din oala de cafea cu lapte
cu ochii migdalaţi şi labele-botoşi
cu somnul se lupta şi printre şoapte
mai mârâia la semeţii cocoşi

Adulmeca înserarea şi dădea de ştire
când vulpea inspecta pe la coteţ
şi-amuşina copiii cu iubire
aşa era Codiţă: un isteţ

Aşa era Codiţă… căci s-a dus
a fost o noapte friguroasă
lătrase viforu-n apus
şi s-a întors bolnav, în zori ,acasă.

Nimic nu l-a mai vindecat,
injecţii, lapte, mângâieri fierbinţi ,
nici Dumnezeu la care ne-am rugat
nici lacrima copiilor cuminţi.

Şi a plecat Codiţă dintre rochii ,
să nu-l mai doară întristare noastră ,
pe lângă apa ce-o veghează ochii
ce curge lin ca Dunărea albastră

Nu ne-am văzut din acea zi
în care-a emigrat în cer
însă-l aud cum latră-n poezii
şi  dintr-o dată mi se face ger
14 martie 2004

Visul puiului de urs

În dumbrava mică
toată noaptea-a plâns
după a lui mămică
un puişor de urs
Ea s-a dus în noapte
căutându-şi hrană
el visează lapte
o mare stacană
Şi-i visează blana
caldă maronie
îi e dor de mama
mi-a spus asta mie
Următoarea noapte
puiul mic de urs
s-a scăldat în lapte
toată noaptea-a râs
Doarme dus acum
mormăind uşor
ursoaica postum
l-a hrănit cu dor
7 iunie 2014

Puiul de rândunică

Cin' mă strigă prin grădină
Parcă-i vântul,nu e vântul
Este mama şi-n lumină
Se învăluie pământul
Ea mă strigă să-mi arate
Cum un pui de rândunea
Cu aripa mică bate
Tare la fereastra mea
Îi dau drumul,intră-n casă
Se aşează pe oglindă
Unde doar Miorlau motanul
Ar dori cumva s-o prindă
Însă eu îl iau de coadă
Şi-i servesc neică-o papară:
-Măi, motane,fii cuminte ,
Stai cu şoarecii pe-afară...
2 martie 1996 

Exces de zel

Vai de mine! Ce ruşine
Dacă mă întrebai pe mine
Îţi spuneam că nu-i frumos
Să-ţi laşi scamele pe jos.
Şi cum umbli tura-vura
Ai să-mbolnăveşti natura
De aceea îţi zic acum:
Nu stârni motani pe drum
Firimiturile rebele
Lasă-le la păsărele
Tu oricum nu pierzi nimic
Le eşti tuturor amic
Faci în juru-ţi numai bine
Vai de mine! Mi-e ruşine
C-am certat acest dulău
El nu este câine-rău
E curat ca o pisică
Grijuliu ca o mămică
Se joacă cu bucurie
Cântă, ştie poezie
Îi alintă pe copii
Şi-i învaţă şmecherii.

Am făcut exces de zel
Recunosc: am fost purcel.
25 februarie 2009




duminică, 1 martie 2015

ADEVĂRATA SCRISOARE A LUI GIGI BECALI CĂTRE COMANDANTUL PENITENCIARULUI

                               Domle  comandant, camarade
  Susenatul Sfântul george beCali deținut pe nedrept  la aici din motive de politică, fotbal și terenuri extraintrasupervilane, vă aduc rugămintea de a nu periclita destinul sorții mele de scriiitor și să-mi permiteți să mai scriu o carte  că vin de acasă și mie dor de masa de scris ca de oile mele care e în staulul de aur, singure și triste .
Cred că știți c-am mai scris două cărți, nu mai știu cum le cheamă dar e f. f. f. frumoase ,e cu coperți tari. Pe una,  Neamul Șoimăreștilor, am văzut-o într-un film cu florin Persic și am scris-o pe loc, dar i-am schimbat finalul că mie nu-mi plăcea cum ardea casele boierulu . I-am făcut altele pe loc, pac-pac, cu porți de inox  și geamuri termopan. Ăia din clanul Sadoveanu, care are activitate infracțională în sectorul cinci, zice că ei a scris-o și mi-a furato cu mașină cu tot . Nu ia crezut nimeni, că ei e hoți, nu scriitori, ca clanul Becali, care de mici ne-a plăcut cartea. Eu scriu, ei să citească, că nu-s Napoleon și să scriu și să citesc.
Vă spun un secret, eu am scris și Frații Jderi, că m-a inspirat frații Costea și petarda aia a lor de le-a înmuiat genunchii și nu mai e buni de nimic.
Și vreau să mai scriu și Scrisoarea a treia că Eminescu ăla a cam dat buleală .Cred că era sărac și când ești sărac miroși a prost . 
Vreau să mi-l trimiteți pe Memeu să mă servească la masă, ca să nu mă opresc până nu s-o rupe pixul,  și pe cineva din galerie să aibă pe cine pocni câmnd l-oi întreba de transferul lui Elton. Îl vreau și pe Dan Pavel la zdup că aici e un  loc numai bun pentru scriiitori .
Aș vrea să-mi aduceți și un pictor sămi picteze autoportretul în ulei de aur topit, ca o aroganță făcută lui van Gogu ăla într-o ureche .
Aici îmi vin multe idei. Nu știu de unde vin, dar când vin nu mai pleacă și trebuie să le scriu. Sincer, nu credeam că o să scriu trei cărți, că e multe de citit  dar le citește alții că e cărți bune, e scrise cu sângele meu. Oare așa scria și Eminwescu, cu sânge ? Nu cred, că n-avea așa talent. Mi-a zis mie un profesor de pe celular, care a găsit un creion rupt în curtea școlii și a fost condamnat la zece ani de temniță grea, că Eminescu a scris doar o carte în timpul viețiii. Restul e toate după moarte. Atunci cine i le-a scris p-alea prostume? Tot dan pavel?  Acum scriu " Parlamentul lui Becali Europei "sau "Becali parlamentul Europei și parlamentul Romînieii ". Am acesat saitul și mi-am reîmprospătat memoria minții cu discursurile și acțiunile despre care vreau să scriu. De aceea vă rog sămi aprobați 10 ore din alea 30 de sâmbătă pe la prânz, de oarece vreau să maplec mai mult timp deodată în această perioadă de memorie proaspătă .
Vreau să nui zice-ți lui verii mei că e invidioși, că ei nu e scriiitori de cărți ca mine, ei e mai mult cu alba-neagra. Giovani a fost odată pe la școală ca să-și bată un coleg și săi ceară taxă de protecție învățătoarei. Atunci am făcut eu primul schimb de terenuri. Am luat terenul de sport de lângă gogoșerie și le-am dat unul la Brăilița să învețe și copiii să înoate caltfel navea cum scoate mingiea din Dunăre.
Nici  câinele de Borcea să nu afle căși bate și cealaltă nevastă și se supără Memeu că el bătea până acum femei, bătrîni și copii.
Aș vrea ca coperta să fie din platină și pe ea să fie lipite bacnote de 1000 de euro cu chipul meu omorând balaurul, așa cum e la biserică .
Aprobațimi că mă grăbesc să scriu că cică vine DDD și ne termină pe scriitori că vrea să facă o televiziune pe celular . "Dan Diaconescu Indirect, singura televiziune de penitenciar interzisă. "
Așa că camarade comandant, respectă planul tactic că dacă nu, la pauză, te schimb cu Regenkampf sau cu Ana Maria Prodan. Tu alegi ...
Cu respect, george BeCali, scriitor de cărți antumne și sfânt 
PîSî
M-am gândit să fă fac niște gratii de aur și să schimbăm numele din Poarta Albă în Poarta de Aur a lui Becali și s-o apere Arlauskis că oricum l-am condamnat până la vară cu suspendare
1 martie 2015

DOMNIȘOARA ROZMARIN

Domnișoara Rozmarin
avea zâmbetul prea fin
pentru gura ei îngustă
Rareori se purta-n fustă
Și ghicea în viitor
în probleme de amor
Cine-i aprindea un sfeșnic
avea să trăiască veșnic
pe o insulă de zahăr
și avea să scape teafăr
că albinele subțiri
n-aveau ghimpi la trandafiri
Însă într-o zi de iarnă
ierarhia se răstoarnă
și frumoasa domnișoară 
se topește-n primăvară
dând cu var pe pomii uzi
și cu foc pe ochii cruzi
răstigniți pe rotisor
de domnul instigator
Și s-a pornit cavalcada
din Ohio în Nevada
și în genele ei false
ultima chemare arse
de s-au speriat strigoii
și-au fugit în fundul văii
unde lady Rozmarin
cu piciorul ei prea fin
strângea melcii reci în poală
de te scoală după boală
dac-ai fost lovit în plex
de întregul univers
care s-a înclinat puțin
ca să treacă Rozmarin
cu alaiul ei de vise
travestite , sinucise
28 februarie 2015

joi, 19 februarie 2015

ȘTEFAN CEL MARE ȘI VRÂNCIOAIA

        Rănit de moarte în amorul propriu de strâmba aia de soacră-sa care , neținând cont de faima lui ,îi tăia macaroana în fiecare zi de câte ori vroia fizicul ei ,Fănel călărea sictirit prin munții Vrancei cu gândul la ciobanii din partea locului cu care spera să înjghebeze o oștire vrednică de a-i alunga pe turcaleți din Moldova .
     Calul i se blegise de tot se visa la Neptun ,la mare , la soare ,unde iepele de la herghelia Mangalia aleargă pe plajă aproape goale .Că nimeni nu le mai poate ține în chingi pe căldurile astea tropicale .De harnașament le mai amintește nerăbdătorilor armăsari -trecători grăbiți de instincte primare -doar câte-o panglică subțire de curea trecută provocator pe sub coada vopsită în cele mai diverse și moderne culori . Calul făcea spume că , pe lângă greutățile vieții sale bântuită de fantasme , mai trebuia să-l care și pe mototolul de Fane ,dar nu necheză că auzise el la școala de gloabe  că moldoveanul era iute la mânie și nu era indicat să-l zgândări ,că lesne îți lua grupa sanguină în vârful spadei .
      Printre bălăngăneli , Fane zări o căsuță țărănească ,cu living-room ,nenumărate dormitoare ,bucătării și alte acareturi . O bătrânică șucară îl luă din scurt pe Vodă :
     -Care-i mersul pe aici ,gașpere ?Scopul și durata vizitei...Fane evită un răspuns frontal și încercă s-o aburească pe babă :
   -Frumoasă gospodărie aveți ,mătușică ! Sunteți cumva mămică de parlamentar ?
    - Nu ,aș vrea eu , dar tăntălăii ăștia ai mei nu s-au băgat în politică .Din nenorocire , casa este făcută cu greu ,din muncă cinstită , c-ai mei sunt ciobani și câștigă bine .
      - Cât mă bucur că mai sunt oameni harnici în Moldova ! Cred că are preț bun brânza , c-altfel chiar și pentru voi era greu să investiți atât...
        -Are o laie .Nu cu oile câștigăm parale ,ci cu turismul.
         -Adică ?
         -Adică pe aici ,prin munți,bântuie toată vara franțuzoaice ,englezoaice și nemțoaice nesatisfăcute de frumusețile din țările de unde provin .Astea sunt rele de muscă ce nu s-a pomenit , le întrec și pe basarabence ,dacă poți să-ți imaginezi! Din pricina aista  umblă numai pe la umbră ,prin tufișuri ,cu băieții mei după ele ,sub pretextul că le teleghidează , adică le sunt ghizi .Acu ,ce le-o fi făcând  ,cum le-o fi teleghidând , nu știu ,sigur e că toamna când coboară cu oile pentru iernat ,flăcăii sunt plini de bani .De valută ,meștere ,de mălai adevărat.
         -Mătușică ,înțeleg că din banii ăștia și-au cumpărat multe oi ...
          -Aiurea ,oile sunt acoperire pentru fisc .De la un timp nici nu mai fată ,că mai sunt câteva vădane ca și mine , că berbecii i-au fript flăcăii la focurile de tabără făcute cu turistele . Și cum oaia fără berbec e ca berbecul fără oaie ,lucrurile nu stau prea grozav în turmă . Ca să glumesc un pic cu tine  ,că te văd cam supărat , avem oi dar mei...nu ,dacă înțelegi ce vreau să spun?
          -Înțeleg , înțeleg ,că în alte condiții și eu sunt tare la ghidușii .Uite ,și noi la Suceava avem țânțari  ,dar muște tot ca meii voștri.
          -Ha ,ha , ha...știi că-mi placi !Hai pe prispă la un visechi mic ,fac cinste .Nu descăleca , e loc destul că pe aici își duc băieții mei caii putere în garaj .Și zici că ești din Suceava ?
            -Nu madame ,acolo lucrez.
          -Cum să lucrezi acolo ? Moldovenii își au serviciul la Brașov sau la București .Și nu mă lua pe mine cu franțuzisme că mă supăr.Eu nu-s de-alea de le întinde băieții mei la soare ca pe șerpoaice .Vrâncioaia-i fată bătrână ,cu brâul de lână și cu mine ori vorbești civilizat ,ori mă scutești .Clar ,mister ?  
          -Iartă-mă , mătușico ,dar nici nu știu cum te cheamă ...  
           -Păi eu ce-ți spusei adineauri ,sau nu prea te ajută fasungul. Vrâncioaia îmi zice .
          - Frumos nume ,de unde ți se trage ?
          - De la Vlahuță .Îl știi ,nu ?
          -Nu.
          -Atâta lipsă de cultură nu pot să accept .E Vlahuță care mă trăgea de gentuță .Na ,că ți-am zis-o ,nu te mai holba așa ,e un spirit de glumă .Și ce faci la Suceava ? Vinzi haine second-hand ? Ești pește ?
           - Nu Vrâncioaio , nu sunt pește . Sunt domnitorul Moldovei . 
           -Aoleu !Vai de capul tău , prăpăditule ,că n-ai fost în stare să înveți o meserie cinstită ! Și ,mă rog , ce cauți pe aici,cumetre ? Nu trebuia să fii la război ?Că eu așa am auzit că merg lucrurile în țara asta : fiecare cu treaba lui .De-un par exampl :băieții mei trebuie să fie la franțuzoaice ,acolo sunt .Tu de ce nu ești la luptă c-am auzit că numai cu asta te ocupi ?
           -Am fost ,mătușico , dar am șters-o englezește că turcii erau cam nervoși și-n condițiile astea nu prea era indicat să stau pe acolo.
            -Vrei să zici că ai luat-o pe coajă ?
            -Cam da.
           -Aoleu ,te-ai tâmpit ? Păi dacă pun turcii laba pe noi s-a dus naibii turismul din Carpatian Garden ,că nici măcar Elena Udrea nu vrea să aibă de-a face cu ăștia  .Franțuzoaicele nici atât ,că ele e moarte după ciobanii mei .
Că e celebri .Unul  care le-avea cu limbile străine a apărut într-o creație de mare circulație .
           -În ce capodoperă ?
           -În Miorița .Vorbea cu oaia .C-avea o oaie melancolică căreia i se năzărea din orice că pe băiatul meu îl paște primejdia morții .
            -Și nu era adevărat ? 
            -Sanchi ! Flăcăul e sănătos , n-are nicio gară cu nimeni ,e valabil-valabil ,n-are cazier ,ce să-l mai laud ,e O.K. .
             -Și oaia ce zice de chestia asta?
             -Nu mai behăie nimic că într-o seară băiatul a venit mai aghesmuit decât de obicei , s-a culcat lângă ea și au început să discute în contradictoriu pe tema ancestrală a incompatibilității dintre consumul de alcool dublu rafinat și amorul fizic .  În plus ,l-a cicălit cu vechile obsesii legate de destinul fiului meu .Când m-am trezit dimineața și m-am dus să dau la găini ,Miorița se unduia în bătaia vântului ,pe culme ,sub formă de pastramă și cârnați .A fost bună ,recunosc , a mers de minune cu o tămâioasă de Cotnari .M-a uns la suflet și pe beregată dar ,într-un fel , tot îmi pare rău după ea .Că mai sporovăia cu feciorul meu în nopțile lungi de iarnă când franțuzoaicele e departe  .Dar ce să-i faci ,asta-i viața ,nu poți să fii și cu fusu-n brâu și cu sufletu-n rai .Dar să revenim la chestiune , c-am divagat destul .Cu ce te pot ajuta ?
             -Mătușico ,am nevoie de ostași .Sunt mulți ghizi prin munții ăștia ?
             -Vreo zece mii .
             -Și turiste?
             -De trei ori mai multe.
             -Și se descurcă ?
             -O ho... ho... Și încă nu-s de ajuns că oferta băieților e mai lungă decât cererea .
             -Asta-i perfect Poți să-i convingi să m-ajute la război ?
             -Eu îi conving ,că d-aia-s Vrâncioaia .Dar te costă...
              -Cât ?
              -Fănele ,știi cum e cu economia de piață : când ești la ananghie nu te ajută nici dracu .Te costă mult și să nu începi să-mi împui capul cu patriotismul , cu dragostea de țară ,tra, la, la ,la ...că la mine nu ține
              - Cât ?Că n-am timp de negocieri .
              -Auzi , Fănele ,tu vezi bine prin ochelarii ăia ?
              - Văd perfect ,n-am niciun fel de probleme .Ăștia-s ca și-ai matale ,de soare .
              -Dacă zici că ești ochios ,uită-te de jur împrejur .Așa ,înalță-te pe crupa calului .Vezi toți munții ăștia .Dacă mi-i dai acum, pe loc ,fiii mei sunt ca și ai tăi ,îi călăresc pe turci de-i deșală . Garantez .Eu cunosc finalul legendei .
              -E-n regulă ,mătușă.Până-ți fac zapisul butonează celularul că n-avem timp de pierdut  .
              -Of course ,duglișule ! Dar de ce descaleci ?
              -Vreau să mă duc la baie.
              -A , nu te deranja ,că băieții mei nefiind duși prea des la oraș ,n-au prevăzut așa ceva pentru vila lor .Așa că fă și tu ca ei ,chit că ești domnitorul țării...
               -Adică ?
               -Adică du-te-n porumbul din spatele casei și pune-ți calul să stea de șase  ...
Promoușăn
    Cu ajutorul lui Dumnezeu și al legendelor din " România pitorească '', Fane i-a pus cu botul pe labe pe turci .E drept că labele le aveau la Dunăre .Dar ăsta era un lucru pozitiv ,că astfel se mai spălau și ei pe picioare .Așa că în perioadele de pace ,Fănel făcea ce știa el mai bine : chefuia crunt ...După care îl vizita pe Daniel Sihastru ,singurul personaj din acea vreme care avea tupeul de a-l contrazice și a-l beșteli fără perdea și fără să-și piardă dovleacul .D-aia zic că ar fi păcat să pierdeți primul full-contact dintre acești băieți faimoși din calendarul creștin-ortodox care s-a desfășurat în niște circumstanțe deosebite : Fane venea de la striptis ,de la Cotnari...