O UMBRĂ ÎN OGLINDĂ

Pierdut prin toamna fără de sfârșit

cu sufletul de patimi cotropit,

o umbră în oglindă-am întâlnit

și pân s-a spart oglinda ne-am iubit

Luminile amurgului s-au stins

și-am rătăcit prin noaptea vieții mele,

nici nu mai știu dacă a nins

sau era doar praful de stele

Auzeam doar bătăile întâmplătoare

ale inimii îngropate-n tumult,

desenasem pe frunze un soare

ce nu mai răsărise demult

Am adunat cioburile cu tălpile goale

și-am mers mai departe prin nori,

ruginise cămașa de zale

din care mai zboară cocori

Nicăieri n-am lăsat vreo adresă,

umbra-n oglindă nu mai era,

duceam luna albastră în lesă

poate te voi întâlni, draga mea...

19-20 martie 2026