Uită anii ce s-au scurs ca un fum pe câmpie,
uită tot ce n-a fost poezie!
Dacă ai putea înțelege ce-ți sunt,
mi-ai fi adiere de vânt
Ai râs și ai plâns, te-a durut ce-ai iubit,
ai fost frunză-n vânt și ai fost infinit,
n-ai știut unde mergi, dar știai că vei fi
vis de înger pierdut în zorii de zi
Ce e important a rămas de trăit,
te vor ține în brațe doar cei ce-au iubit
călătoria alături de îngeri,
cicatricile ți-amintesc de înfrângeri.
Mai sunt atâtea de făcut, timpu-i finit,
bucură-te de căderea soarelui pe zenit!
Deschide-ți inima, călătorește!
Dacă se aprind stelele, Dumnezeu te iubește ...
2 martie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu