Sunt un om în căutarea unei utopii,
am fost de câteva ori atât de aproape
încât toate insulele niciodată pustii
călătoreau alături de mine pe ape
Oamenii erau vii, fluturii violeți,
răsăreau ghiocei din ninsoare,
caii verzi desenau pe pereți
iarbă verde, câteodată un soare
Sufletul îmi ducea sentimentele înainte,
o săgeată albastră prin mine trecea,
pe tine te aveam icoană în minte,
pluteai pe o petală-nlăcrimată de lalea
M-am prefăcut în rouă să te sărut
când va adormi luna coborândă pe munți,
universul interior a tăcut,
și tu ai tăcut, n-ai putut să mă-nfrunți
Și-am mers mai departe căutând printre flori,
inima-nvinsă de dor de abia mai bătea,
și-am ajuns la tine în zori,
dar tu nu mai erai, draga mea...
8 martie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu