Am vrut să schimb lumea,
dar lumea nu voia să fie schimbată,
îi plăcea să fie așa imperfectă,
și-am înțeles dintr-odată,
că vin c-o teorie defectă
Am abandonat-o o vreme, poate-și revine,
și mi-am văzut de alte vise,
am reclădit cetăți din ruine
și m-am crucificat în paraclise
Când am ieșit din mine însumi
lumea arăta atât de rău încât
abia de m-am putut ascunde-n plânsu-mi,
până și zeii iubirii au tăcut
Mi-am luat vechile arme din pod,
călimara era pe jumătate plină,
de jur împrejur numai glod,
de unde s-aduc atâta lumină?
Și dacă lumea nu vrea nici acum
să-i schimb punctele de vedere bizare?
Voi trece prin veac ca un fum,
ca un gând ce se îneacă în mare...
8 martie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu