Într-o lume plină de regrete
scriu pe cer cu aripi de cobalt
cântecul din urmă, de egrete,
și deodată sunt atât de înalt
că îmi cere audiență astrul
rătăcit în spaima transparentă,
scriu cu roșu peste tot albastrul
cu un soi de disperare lentă
despre întâmplări ce ar urma să fie
zidite în pereții dintre noi,
că poate-ntr-un final de poezie
se va-ntoarce timpul înapoi
Mi se pare că-ntr-o altă eră,
pe când scriam pe trupul tău cuvinte,
ne-am încuiat în emisferă
cu un mileniu înainte
de-a ne iubi total, fără regrete,
fără greșeli în foaia de parcurs;
mai cântă uneori niște egrete,
dar nu mai e, iubito, de ajuns
11 martie 2018
duminică, 11 martie 2018
Când îngerii se sperie și plâng
În seara dezertărilor rebele,
când îngerii se sperie și plâng,
se-aprind sub pietrele de moară stele
și umbre goale mâinile își frâng
Pierdute ore ruginesc pe ceas,
în sânge se-ncleiază secundarul,
din absolut nimicul a rămas,
s-a spart de zidul plângerii paharul
Și toate acele cioburi nemiloase
ce-n vene curg spre inima zdrobită,
se zbat în locuri mlăștinoase,
pe unde-au dus-o trucuri de iubită.
Se va îneca în praf suflat de stele
de câte ori se-aprinde-n gânduri luna;
în seara dezertărilor rebele
doar îngerul murind întinde mâna...
11 martie 2018
când îngerii se sperie și plâng,
se-aprind sub pietrele de moară stele
și umbre goale mâinile își frâng
Pierdute ore ruginesc pe ceas,
în sânge se-ncleiază secundarul,
din absolut nimicul a rămas,
s-a spart de zidul plângerii paharul
Și toate acele cioburi nemiloase
ce-n vene curg spre inima zdrobită,
se zbat în locuri mlăștinoase,
pe unde-au dus-o trucuri de iubită.
Se va îneca în praf suflat de stele
de câte ori se-aprinde-n gânduri luna;
în seara dezertărilor rebele
doar îngerul murind întinde mâna...
11 martie 2018
vineri, 9 martie 2018
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (112)
Iar s-a umflat borșul în extremiștii unguri * Republica de la Ploiești * Averea domnului Tândărel * Păpușarul și ceilalți oameni cinstiți * Mall-ul lui Ceaușescu * Profesorii de imorală * Elena și Alina se plimbă cu mașina * Dependenta de imugobină * Interviu cu un vampaiăr (part two)
În timp ce, la București, Dragnea se juca de-a congresul, la Târgu-Mureș vreo 2000 de zurbagii au zbierat pe stradă că vor autonomia așa zisului Ținut Secuiesc. Măi băieți, ce-ar fi să vă liniștiți un pic, să nu vă mai băgați mâinile în buzunarele noastre rupte în care tot exersați Ținutul Românesc?! Înțelesu-m-ați? Sau trebuie să vă desenez? Eu știu că în martie se umflă borșul în voi, dar aveți mare grijă, că bătaia doare! * Lumea toxică în care ne chinuim să supraviețuim, a spart societatea românească ca pe o oală de noapte purtată pe post de coroană regală. Meritul principal îl au televiziunile de știri, manipulare și desfrâu, slugile prea-plecate ale sistemului putred care a afundat România în haznaua istoriei. Internetul și celelalte surse de informare la botul calului reprezintă doar gheara alungită a fiarei ce și-a înfipt colții în jugulara poporului român. Tonele de gunoi fetid ce se deversează zilnic de pe micul ecran în capul cetățeanului sărac cu duhul creează o altă realitate. Nu va mai dura mult și puroiului politic ce se scurge din bubele televiziunilor i se va ridica statuie. Astfel se face că omul de rând, manipulat, neinformat și de-o naivitate soră cu prostia, nu mai poate distinge nuanțe din lupta pe viață și pe moarte dintre Justiție și Injustiție. A ajuns să-și căineze călăii. Preferă să fie mințit, să aibă simțurile atrofiate, să empatizeze cu marii borfași care au pus țara pe butuci, transformându-i pe locuitori din cetățeni în cerșetori. Au trecut de partea acestora deși fabricile în care au lucrat au fost vândute la fier vechi, copiii le sunt slugi pe la periferia Europei, iar guvernul stă cu mâna înfiptă în buzunarul lor. Acești oameni care au înlocuit Biblia cu latrinele de manipulare și știri, nu mai vor o justiție bazată pe lege, iar principiul separării puterilor în stat li se pare revoltător. Vor o justiție de partid. Vor ca dreptatea s-o împartă posesorii de frână pentru muci, lupii în piei de oaie. Vor desființarea DNA numai pentru că acolo au fost și câțiva procurori primitivi care s-au uitat la seriale polițiste precum vițeii la poarta nouă. Acestor săraci cu duhul nu le-a spus nimeni că filmele nu e adevărate, și că petardele de pe micul ecran nu dau daună totală ca-n realitate. Așadar, mutanții electorali vor corupție la vedere, poate le pică și lor ceva. Nu vor să știe că majoritatea procurorilor și-a făcut treaba și că sute de mari corupți, atoatefăcători și atoatestăpânitori, au fost puși cu botul pe labe. Ei sunt alături de intelectualii din clanul Cosma, fondatorii Republicii de la Ploiești, zona crepusculară unde tatăl era jupân, iar progeniturile, un meduz și o meduză, s-au format pentru a deveni ce-a fost ăl bătrân, ba mai mult decât atât. Nu i-a deranjat nici măcar modul golănesc în care frumoasa botoxată din pădurea adormită, a ajuns derutată în Parlamentul Rușinii Naționale. Ei sunt de partea lui Tândală Tândărel doar fiindcă latrinele construite din bani hașmangliți le-au inoculat ideea că Laura Cruduța Kovesi este răul absolut. Refuză să vadă că aceasta ia de la îmbogațiții pe căi ilicite și le dă înapoi săracilor cu duhul. Dar nici cu fanaticii DNA nu ne este rușine! Și ei suferă de lipsa identificării nuanțelor de gri. Sunt categorici: doar ăilalți sunt bandiți! Dezbaterea publică e impregnată de suprarealism, normalitatea s-a evaporat de parcă n-ar fi fost. Între aceste două armate de călători prin irealitate se află masa celor indiferenți, a supraviețuitorilor de profesie pentru care nici dintr-o parte, nici din cealaltă, nu se întrevede nimic bun. Răul a fost făcut. România a ajuns să fie condusă de drojdia societății, în timp ce cei mai mulți dintre români au pactizat cu dușmanul ființei umane; cu resemnarea. Războiul penalilor cu justiția, pentru a-și salva afacerile murdare și a nu da socoteală, a dus la crearea unui climat de neîncredere în cea de-a treia putere în stat. Iar o țară fără o justiție corectă, este sortită eșecului democratic. E primul pas spre instaurarea dictaturii, care, paradoxal, va părea o soluție mai bună decât democrația de cumetrie, o combinație letală de corupție și anomie. Această confruntare între justiție și injustiție, această polarizare excesivă a societății de o parte sau de alta, fără ca nimeni să asculte argumentele celuilalt, poate ruina viitorul democratic al acestei țări. Numai respectarea legii, numai încetarea abuzurilor de orice fel poate scoate de la aparate societatea românească aflată în moarte clinică în urma operației pe cord deschis efectuată de doctorii docenți ai corupției. Bolnavul România are nevoie de aer proaspăt. Întronarea dreptății, printr-o justiție mai presus de orice bănuială, este tubul de oxigen de care organismul slăbit, măcinat de metastaza corupției, are nevoie urgentă. Numai așa, miliardul de euro identificat de DNA pe hârtie ca fiind hașmanglit de corupții dibuiți până acum, se poate întoarce în Trezoreria statului. După care va fi furat din nou * Dar sunt și oameni cinstiți care trăiesc ca belferii. De-un par exemplu, domnul Tudorel, răzeșul lui Ștefan cel Mare și oarecum sfânt, a încasat anul trecut, cu soția, 757 000 de mangoți după cum urmează: venituri din pensii-327 176 ( în medie, 27 264, 66 lei pe lună), leafă de ministru-120 207 lei, leafă de profesor-176 936 de lei, indemnizație de membru CSM-69 686 de lei, chirii-3600 de euro. Soția, mai modestă, a obținut venituri din salariul de medic de 33 308 lei, din cel de profesor-82 374 de lei, plus vreo 2000 de lei din activități independente. Pe lângă aceste venituri obținute într-un singur an, conturile de la bancă (400 de euro, 1800 de dolari și 218 153 de lei), cele trei apartamente și trei case, ori cele două SUV-uri (un Q3 și un Touareg) par glume proaste. Să nu uit: domnul ministru are și două credite, în valoare de 55 000 de euro și 35 000 de lei, scadente în 2023. Nu ne minunăm de multele lucruri pe care poate să le facă un singur om ca să o ducă mai bine, nu ne minunăm nici de pensia uriașă pe care o încasează, nu ne mai mirăm de nimic de multă vreme. Vroiam doar să vă informăm că luptătorul împotriva Cruduței e bine, sănătos și la pungă gros. * Acum cred că știți ce este statul paralel. E statul condus de politicieni paraleli cu realitatea care se procopsesc pe spinarea cetățenilor suprarealiști. * La sceneta ”Căldură mare”, numită pompos Congresul Extraordinar și Nemaipomenit al PSD, sunetistul a pus șlagărul ”Deșteaptă-te, române!” Evident că e mâna statului paralel fiindcă nu acesta era scopul parangheliei. * Domnul Dragnea a prognozat, de la înalta tribună a Congresului, că, sub înțeleapta sa conducere, România va deveni a opta economie a UE. Mult mai implicată în actul sexual de guvernare, distinsa doamnă Viorica-Vasilica ne-a asigurat că, de fapt, vom fi a treia, după Iran și Pakistan. * ”Să știți că în PSD sunt și oameni cinstiți, chiar dacă nu-i cunoaște nimeni”, ne-a asigurat Ecaterina Andronescu. Ăștia, fie sunt pesediștii care încă nu au fost dibuiți, fie n-au fost la congres. * ”Stânga comunistă a lui Dragnea descurajează munca și încurajează hoția și corupția”, rostește din dulcele târg al Ieșilor primarul Mihai Chirică. Și cu zicerea Ecaterinei cum rămâne? E cam aiurea ca într-un partid care încurajează hoția să mai fie și oameni cinstiți. Poate că sunt, dar nu le-a spus nimeni. Oricum, dacă vor fi identificați, vor fi dați pe mâna CEx-ului. Că, vorba scamatorului Șerban Nicolae; ”noi călcăm greu și lăsăm urme”. * Ca să le dea peste nas celor care susțineau că e cercetat de instituțiile de profil braziliene, Livache s-a lăudat că a fost prins pe o plajă braziliană vânzând portocale. N-a mințit din răutate, ci din obișnuință. În orice caz, și dacă-l prindeau, nu era nicio problemă fiindcă brazilienii sunt aproape la fel de insensibili precum românii când e e vorba de justiție. * Din rezerva inepuizabilă de cadre a partidului mamut, au fost scoși la interval doi noi secretari de stat degeaba: Buzatu și Munteanu, fiii baronilor omonimi de Vaslui și Neamț. Ce-i recomandă? Ei, asta-i bună! Nu contează. Important este cine-i recomandă. * În locul fostei unități militare unde a fost asasinat Ceaușescu va fi construit un mall. Și așa capitalismul putred a învins comunismul biruitor. * ”The Economist” scrie că Polonia, România și Cehia sunt conduse din umbră de personaje dubioase. Britanicilor cu creionul după ureche, nu li se pare normal ca, de exemplu, puterea de la București să fie dirijată de un personaj cu cazier care obișnuiește ca, între metafizică și clitoris, să numească premieri ”șterși”, pe care nu-i cunosc nici vecinii de pe scară. Ce-i mai nasol, în viziunea supușilor cotoarbei de Elisabeta, e că băieții din umbră, distribuiți de păpușar în roluri secundare, conduc România pe un drum accidentat, din care se cască gropile istoriei flămânde. Ca să vezi coincidență: asta era și părerea noastră! * În luna ianuarie, produsele industriale românești s-au scumpit la producător cu 1,3%, procent care este de trei ori mai mare decât în restul UE (0,4%). Ăsta să fie drumul greșit? * În societatea românească, morala n-o mai predau profesorii, ci curvele și politicienii (s-ar putea să fie un truism). D-aia sunt atât de bine plătiți. * Oficialii români s-au gândit să mai cumpere și vreo 45 de elicoptere Bell Helicopters. Măi băieți, cu cine vreți să vă luptați voi? Vă mănâncă hârșia? Probabil vreți să înarmați inamicul că la halul în care a decăzut patriotismul și ideea de apărare a țării, dacă, din greșeală, trage unul un glonț la Oradea, jumătatea dintre războinicii de astăzi se îneacă în Marea Neagră. Lăsați-l naibii de război că jumătate dintre copilașii românilor adorm flămânzi, spitalele sunt anticamera morții, iar școlile au devenit cele mai triste instituții. Dacă va veni războiul, ne descurcăm ca întotdeauna: trecem de partea învingătorilor. Și, culmea coincidenței, în partea aia se găsesc mereu rușii. Mai deschideți și voi cartea de istorie, că nu vă mușcă! * La două săptămâni de la ultima internare la Casa de creație, Giovani va fi eliberat. Ce repede scrie! * La divorț, celebrul domn Cocoș a pierdut jumătate din avere, iar statul de drepți i-a luat cealaltă jumătate cu ocazia internării la Sanatoriul cu zăbrele. Noroc că mai avea vreo două jumătăți puse bine, la fezandat. Una dintre ele îi va dărui zilele astea un puișor. Mă rog, un cocoșel. Cât despre Elena, e bine-mersi în Costa Rica. Bea cafele cu Alina și se plimbă cu mașina. Și la orice cotitură halesc o prăjitură. * Dezastrul din Nesănătate este total. Oamenilor li se scurtează zilele pentru că teroriștii care conduc sistemul medical sunt incapabili să asigure stocurile de imunoglobulină. Și nu e singurul medicament care lipsește de când sănătatea este tratată ca o afacere. Dacă asta înseamnă capitalismul, ca oamenii de rând să moară cu zile în timp ce Mafia medicamentelor prosperă, înseamnă că nu e bun. * Până la urmă ne-a lămurit Vasilica de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie cum stă treaba. Nu imunoglobulina lipsește, ci imunogobina. Și lipsește pentru că n-a fost inventată. Ceea ce la Videle este denumită științific imunogobină, este de fapt pastă de urzici amestecată cu ștevie, enigma țigăncii și usturoi. * Tot usturoi a folosit și Adi Sfinteș ca să nu fie cina cea de taină a vampaiărului și să scape sănătos (oarecum) la finalul interviului. * ”-Despre viitor ce poți să ne spui? Cum îl vezi?” ”-Sumbru.” ”-De ce?” ”-Cum, de ce? Auzi întrebare la el. În primul rând că mi-a slăbit vederea și sunt nevoit să port ochelari de lună, că circul noaptea.Și-n al doilea rând, în România, în afară de aurolaci și vampaiări, turiștii americani n-au ce vedea. Și cum aurolacii or să dispară prin înfiere de către pedofilii străini, o să rămân singur pe baricade și-or să mă târască ca pe sfintele moaște, pardon de expresie, pe la toate parangheliile politice, Doamne, iartă-mă, c-am început să găvăresc și eu ca și Călugărul Vasile.” ”-Îl cunoașteți?” ”-Cum dracu să nu-l cunosc, că-l înjură lumea mai rău decât pe mine.” ”-Cum e posibil?” ”-Păi e posibil, că ăsta a nenorocit mai mulți oameni decât măndel. Și eu acționez de vreun secol, iar Sfinția Sa doar de vreo patru ani..Păi, se compară?” ” -Că tot veni vorba: ce părere aveți de președinții României?” ”-Care președinți, vericule? Mă faci să mă râz. Păi ce, România a avut președinți? A, poate primul, Ceaușescu, se încadrează oarecum în tipare, deși ala a fost mai mult rege, dar ceilalți, în mod normal, nu trebuiau să treacă de stadiul de președinte de C.A.P., sau, cel mult, secretari cu propaganda la sectorul mulgătoare.” ”-Sunteți cam pornit?” ”-D-aia ba mă tutuiești, ba mă umpli de respect?! Tu ești de vină c-ai adus vorba despre politică. Și asta mă întărâtă rău, mai ceva decât o fată fără fular.” ”-Mai risc o întrebare: tu ai fi bun de președinte?” ”-Eu nu, dar Vlad Țepeș da.” ”-Păi cum vine asta?” ”-Bă, reține: unu-eu nu-s fantoma lui Vlad Țepeș, asta-i literatură ieftină, dublată de o cinematografie proastă. Și doi-e sătulă țara de vampiri.” ”-Adică de vampaiări...” ”-Nu de vampaiări ca mine ci de vampiri care sug sângele poporului.” ”-De unde-ai mai scos și definiția asta?” ”-Măi, tu ai auzit de unul Caragiale? Vampirul care i-a luat grupa sanguină gagicii lui Eminescu?” ” -Nu, că nu-s plimbat ca tine.” ”-Dar de citit l-ați citit?” ”-Nici atât.” ”-Vai de capul tău de prăpădit. De ce nu-l citiți, bă, că ați avea multe de învățat?” ”-Păi noi îl trăim.” ”-A, m-ai făcut la faza asta. M-ai ai ceva de întrebat?” ”-Când vei suge și tu sângele poporului, enciclopedicule?” ”-Încă n-ai înțeles asta?! Când voi ajunge la putere. Bineînțeles că numai prin alegeri libere de orice moralitate. Că numai așa mă pot transforma din vampaiăr în vampir. Avem și noi regulile noastre, ce s-o mai lungesc, suntem oameni de onoare. La fel ca aștia de vă conduc pe ultimul drum al Tranziției de niciunde către nicăieri.” *Promoușăn: Nu v-ați mai despărți de Țepeș, așa-i? Nu fiți triști că, în capitolul următor, intră de-amboulea în scenă Iancu de Hunedoara. Tot o belea. De-abia acum se scrie istoria adevărată a acestui conducător de popoare
În timp ce, la București, Dragnea se juca de-a congresul, la Târgu-Mureș vreo 2000 de zurbagii au zbierat pe stradă că vor autonomia așa zisului Ținut Secuiesc. Măi băieți, ce-ar fi să vă liniștiți un pic, să nu vă mai băgați mâinile în buzunarele noastre rupte în care tot exersați Ținutul Românesc?! Înțelesu-m-ați? Sau trebuie să vă desenez? Eu știu că în martie se umflă borșul în voi, dar aveți mare grijă, că bătaia doare! * Lumea toxică în care ne chinuim să supraviețuim, a spart societatea românească ca pe o oală de noapte purtată pe post de coroană regală. Meritul principal îl au televiziunile de știri, manipulare și desfrâu, slugile prea-plecate ale sistemului putred care a afundat România în haznaua istoriei. Internetul și celelalte surse de informare la botul calului reprezintă doar gheara alungită a fiarei ce și-a înfipt colții în jugulara poporului român. Tonele de gunoi fetid ce se deversează zilnic de pe micul ecran în capul cetățeanului sărac cu duhul creează o altă realitate. Nu va mai dura mult și puroiului politic ce se scurge din bubele televiziunilor i se va ridica statuie. Astfel se face că omul de rând, manipulat, neinformat și de-o naivitate soră cu prostia, nu mai poate distinge nuanțe din lupta pe viață și pe moarte dintre Justiție și Injustiție. A ajuns să-și căineze călăii. Preferă să fie mințit, să aibă simțurile atrofiate, să empatizeze cu marii borfași care au pus țara pe butuci, transformându-i pe locuitori din cetățeni în cerșetori. Au trecut de partea acestora deși fabricile în care au lucrat au fost vândute la fier vechi, copiii le sunt slugi pe la periferia Europei, iar guvernul stă cu mâna înfiptă în buzunarul lor. Acești oameni care au înlocuit Biblia cu latrinele de manipulare și știri, nu mai vor o justiție bazată pe lege, iar principiul separării puterilor în stat li se pare revoltător. Vor o justiție de partid. Vor ca dreptatea s-o împartă posesorii de frână pentru muci, lupii în piei de oaie. Vor desființarea DNA numai pentru că acolo au fost și câțiva procurori primitivi care s-au uitat la seriale polițiste precum vițeii la poarta nouă. Acestor săraci cu duhul nu le-a spus nimeni că filmele nu e adevărate, și că petardele de pe micul ecran nu dau daună totală ca-n realitate. Așadar, mutanții electorali vor corupție la vedere, poate le pică și lor ceva. Nu vor să știe că majoritatea procurorilor și-a făcut treaba și că sute de mari corupți, atoatefăcători și atoatestăpânitori, au fost puși cu botul pe labe. Ei sunt alături de intelectualii din clanul Cosma, fondatorii Republicii de la Ploiești, zona crepusculară unde tatăl era jupân, iar progeniturile, un meduz și o meduză, s-au format pentru a deveni ce-a fost ăl bătrân, ba mai mult decât atât. Nu i-a deranjat nici măcar modul golănesc în care frumoasa botoxată din pădurea adormită, a ajuns derutată în Parlamentul Rușinii Naționale. Ei sunt de partea lui Tândală Tândărel doar fiindcă latrinele construite din bani hașmangliți le-au inoculat ideea că Laura Cruduța Kovesi este răul absolut. Refuză să vadă că aceasta ia de la îmbogațiții pe căi ilicite și le dă înapoi săracilor cu duhul. Dar nici cu fanaticii DNA nu ne este rușine! Și ei suferă de lipsa identificării nuanțelor de gri. Sunt categorici: doar ăilalți sunt bandiți! Dezbaterea publică e impregnată de suprarealism, normalitatea s-a evaporat de parcă n-ar fi fost. Între aceste două armate de călători prin irealitate se află masa celor indiferenți, a supraviețuitorilor de profesie pentru care nici dintr-o parte, nici din cealaltă, nu se întrevede nimic bun. Răul a fost făcut. România a ajuns să fie condusă de drojdia societății, în timp ce cei mai mulți dintre români au pactizat cu dușmanul ființei umane; cu resemnarea. Războiul penalilor cu justiția, pentru a-și salva afacerile murdare și a nu da socoteală, a dus la crearea unui climat de neîncredere în cea de-a treia putere în stat. Iar o țară fără o justiție corectă, este sortită eșecului democratic. E primul pas spre instaurarea dictaturii, care, paradoxal, va părea o soluție mai bună decât democrația de cumetrie, o combinație letală de corupție și anomie. Această confruntare între justiție și injustiție, această polarizare excesivă a societății de o parte sau de alta, fără ca nimeni să asculte argumentele celuilalt, poate ruina viitorul democratic al acestei țări. Numai respectarea legii, numai încetarea abuzurilor de orice fel poate scoate de la aparate societatea românească aflată în moarte clinică în urma operației pe cord deschis efectuată de doctorii docenți ai corupției. Bolnavul România are nevoie de aer proaspăt. Întronarea dreptății, printr-o justiție mai presus de orice bănuială, este tubul de oxigen de care organismul slăbit, măcinat de metastaza corupției, are nevoie urgentă. Numai așa, miliardul de euro identificat de DNA pe hârtie ca fiind hașmanglit de corupții dibuiți până acum, se poate întoarce în Trezoreria statului. După care va fi furat din nou * Dar sunt și oameni cinstiți care trăiesc ca belferii. De-un par exemplu, domnul Tudorel, răzeșul lui Ștefan cel Mare și oarecum sfânt, a încasat anul trecut, cu soția, 757 000 de mangoți după cum urmează: venituri din pensii-327 176 ( în medie, 27 264, 66 lei pe lună), leafă de ministru-120 207 lei, leafă de profesor-176 936 de lei, indemnizație de membru CSM-69 686 de lei, chirii-3600 de euro. Soția, mai modestă, a obținut venituri din salariul de medic de 33 308 lei, din cel de profesor-82 374 de lei, plus vreo 2000 de lei din activități independente. Pe lângă aceste venituri obținute într-un singur an, conturile de la bancă (400 de euro, 1800 de dolari și 218 153 de lei), cele trei apartamente și trei case, ori cele două SUV-uri (un Q3 și un Touareg) par glume proaste. Să nu uit: domnul ministru are și două credite, în valoare de 55 000 de euro și 35 000 de lei, scadente în 2023. Nu ne minunăm de multele lucruri pe care poate să le facă un singur om ca să o ducă mai bine, nu ne minunăm nici de pensia uriașă pe care o încasează, nu ne mai mirăm de nimic de multă vreme. Vroiam doar să vă informăm că luptătorul împotriva Cruduței e bine, sănătos și la pungă gros. * Acum cred că știți ce este statul paralel. E statul condus de politicieni paraleli cu realitatea care se procopsesc pe spinarea cetățenilor suprarealiști. * La sceneta ”Căldură mare”, numită pompos Congresul Extraordinar și Nemaipomenit al PSD, sunetistul a pus șlagărul ”Deșteaptă-te, române!” Evident că e mâna statului paralel fiindcă nu acesta era scopul parangheliei. * Domnul Dragnea a prognozat, de la înalta tribună a Congresului, că, sub înțeleapta sa conducere, România va deveni a opta economie a UE. Mult mai implicată în actul sexual de guvernare, distinsa doamnă Viorica-Vasilica ne-a asigurat că, de fapt, vom fi a treia, după Iran și Pakistan. * ”Să știți că în PSD sunt și oameni cinstiți, chiar dacă nu-i cunoaște nimeni”, ne-a asigurat Ecaterina Andronescu. Ăștia, fie sunt pesediștii care încă nu au fost dibuiți, fie n-au fost la congres. * ”Stânga comunistă a lui Dragnea descurajează munca și încurajează hoția și corupția”, rostește din dulcele târg al Ieșilor primarul Mihai Chirică. Și cu zicerea Ecaterinei cum rămâne? E cam aiurea ca într-un partid care încurajează hoția să mai fie și oameni cinstiți. Poate că sunt, dar nu le-a spus nimeni. Oricum, dacă vor fi identificați, vor fi dați pe mâna CEx-ului. Că, vorba scamatorului Șerban Nicolae; ”noi călcăm greu și lăsăm urme”. * Ca să le dea peste nas celor care susțineau că e cercetat de instituțiile de profil braziliene, Livache s-a lăudat că a fost prins pe o plajă braziliană vânzând portocale. N-a mințit din răutate, ci din obișnuință. În orice caz, și dacă-l prindeau, nu era nicio problemă fiindcă brazilienii sunt aproape la fel de insensibili precum românii când e e vorba de justiție. * Din rezerva inepuizabilă de cadre a partidului mamut, au fost scoși la interval doi noi secretari de stat degeaba: Buzatu și Munteanu, fiii baronilor omonimi de Vaslui și Neamț. Ce-i recomandă? Ei, asta-i bună! Nu contează. Important este cine-i recomandă. * În locul fostei unități militare unde a fost asasinat Ceaușescu va fi construit un mall. Și așa capitalismul putred a învins comunismul biruitor. * ”The Economist” scrie că Polonia, România și Cehia sunt conduse din umbră de personaje dubioase. Britanicilor cu creionul după ureche, nu li se pare normal ca, de exemplu, puterea de la București să fie dirijată de un personaj cu cazier care obișnuiește ca, între metafizică și clitoris, să numească premieri ”șterși”, pe care nu-i cunosc nici vecinii de pe scară. Ce-i mai nasol, în viziunea supușilor cotoarbei de Elisabeta, e că băieții din umbră, distribuiți de păpușar în roluri secundare, conduc România pe un drum accidentat, din care se cască gropile istoriei flămânde. Ca să vezi coincidență: asta era și părerea noastră! * În luna ianuarie, produsele industriale românești s-au scumpit la producător cu 1,3%, procent care este de trei ori mai mare decât în restul UE (0,4%). Ăsta să fie drumul greșit? * În societatea românească, morala n-o mai predau profesorii, ci curvele și politicienii (s-ar putea să fie un truism). D-aia sunt atât de bine plătiți. * Oficialii români s-au gândit să mai cumpere și vreo 45 de elicoptere Bell Helicopters. Măi băieți, cu cine vreți să vă luptați voi? Vă mănâncă hârșia? Probabil vreți să înarmați inamicul că la halul în care a decăzut patriotismul și ideea de apărare a țării, dacă, din greșeală, trage unul un glonț la Oradea, jumătatea dintre războinicii de astăzi se îneacă în Marea Neagră. Lăsați-l naibii de război că jumătate dintre copilașii românilor adorm flămânzi, spitalele sunt anticamera morții, iar școlile au devenit cele mai triste instituții. Dacă va veni războiul, ne descurcăm ca întotdeauna: trecem de partea învingătorilor. Și, culmea coincidenței, în partea aia se găsesc mereu rușii. Mai deschideți și voi cartea de istorie, că nu vă mușcă! * La două săptămâni de la ultima internare la Casa de creație, Giovani va fi eliberat. Ce repede scrie! * La divorț, celebrul domn Cocoș a pierdut jumătate din avere, iar statul de drepți i-a luat cealaltă jumătate cu ocazia internării la Sanatoriul cu zăbrele. Noroc că mai avea vreo două jumătăți puse bine, la fezandat. Una dintre ele îi va dărui zilele astea un puișor. Mă rog, un cocoșel. Cât despre Elena, e bine-mersi în Costa Rica. Bea cafele cu Alina și se plimbă cu mașina. Și la orice cotitură halesc o prăjitură. * Dezastrul din Nesănătate este total. Oamenilor li se scurtează zilele pentru că teroriștii care conduc sistemul medical sunt incapabili să asigure stocurile de imunoglobulină. Și nu e singurul medicament care lipsește de când sănătatea este tratată ca o afacere. Dacă asta înseamnă capitalismul, ca oamenii de rând să moară cu zile în timp ce Mafia medicamentelor prosperă, înseamnă că nu e bun. * Până la urmă ne-a lămurit Vasilica de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie cum stă treaba. Nu imunoglobulina lipsește, ci imunogobina. Și lipsește pentru că n-a fost inventată. Ceea ce la Videle este denumită științific imunogobină, este de fapt pastă de urzici amestecată cu ștevie, enigma țigăncii și usturoi. * Tot usturoi a folosit și Adi Sfinteș ca să nu fie cina cea de taină a vampaiărului și să scape sănătos (oarecum) la finalul interviului. * ”-Despre viitor ce poți să ne spui? Cum îl vezi?” ”-Sumbru.” ”-De ce?” ”-Cum, de ce? Auzi întrebare la el. În primul rând că mi-a slăbit vederea și sunt nevoit să port ochelari de lună, că circul noaptea.Și-n al doilea rând, în România, în afară de aurolaci și vampaiări, turiștii americani n-au ce vedea. Și cum aurolacii or să dispară prin înfiere de către pedofilii străini, o să rămân singur pe baricade și-or să mă târască ca pe sfintele moaște, pardon de expresie, pe la toate parangheliile politice, Doamne, iartă-mă, c-am început să găvăresc și eu ca și Călugărul Vasile.” ”-Îl cunoașteți?” ”-Cum dracu să nu-l cunosc, că-l înjură lumea mai rău decât pe mine.” ”-Cum e posibil?” ”-Păi e posibil, că ăsta a nenorocit mai mulți oameni decât măndel. Și eu acționez de vreun secol, iar Sfinția Sa doar de vreo patru ani..Păi, se compară?” ” -Că tot veni vorba: ce părere aveți de președinții României?” ”-Care președinți, vericule? Mă faci să mă râz. Păi ce, România a avut președinți? A, poate primul, Ceaușescu, se încadrează oarecum în tipare, deși ala a fost mai mult rege, dar ceilalți, în mod normal, nu trebuiau să treacă de stadiul de președinte de C.A.P., sau, cel mult, secretari cu propaganda la sectorul mulgătoare.” ”-Sunteți cam pornit?” ”-D-aia ba mă tutuiești, ba mă umpli de respect?! Tu ești de vină c-ai adus vorba despre politică. Și asta mă întărâtă rău, mai ceva decât o fată fără fular.” ”-Mai risc o întrebare: tu ai fi bun de președinte?” ”-Eu nu, dar Vlad Țepeș da.” ”-Păi cum vine asta?” ”-Bă, reține: unu-eu nu-s fantoma lui Vlad Țepeș, asta-i literatură ieftină, dublată de o cinematografie proastă. Și doi-e sătulă țara de vampiri.” ”-Adică de vampaiări...” ”-Nu de vampaiări ca mine ci de vampiri care sug sângele poporului.” ”-De unde-ai mai scos și definiția asta?” ”-Măi, tu ai auzit de unul Caragiale? Vampirul care i-a luat grupa sanguină gagicii lui Eminescu?” ” -Nu, că nu-s plimbat ca tine.” ”-Dar de citit l-ați citit?” ”-Nici atât.” ”-Vai de capul tău de prăpădit. De ce nu-l citiți, bă, că ați avea multe de învățat?” ”-Păi noi îl trăim.” ”-A, m-ai făcut la faza asta. M-ai ai ceva de întrebat?” ”-Când vei suge și tu sângele poporului, enciclopedicule?” ”-Încă n-ai înțeles asta?! Când voi ajunge la putere. Bineînțeles că numai prin alegeri libere de orice moralitate. Că numai așa mă pot transforma din vampaiăr în vampir. Avem și noi regulile noastre, ce s-o mai lungesc, suntem oameni de onoare. La fel ca aștia de vă conduc pe ultimul drum al Tranziției de niciunde către nicăieri.” *Promoușăn: Nu v-ați mai despărți de Țepeș, așa-i? Nu fiți triști că, în capitolul următor, intră de-amboulea în scenă Iancu de Hunedoara. Tot o belea. De-abia acum se scrie istoria adevărată a acestui conducător de popoare
CONTELE DE MONTE-CRISTO
11 martie 2018
11 martie 2018
miercuri, 7 martie 2018
Printre ruine
Te port cu mine peste tot,
și nu știu să uit, nu știu,
te privesc cu ochi de lup,
ești prada ce mă sfâșie de viu
Inima o trag fluturii gri,
le miroase orizontul a cenușă,
scârțâie cerul prăbușindu-se
dincolo de ultima ușă
prin care au evadat nopțile
condamnate la locul de muncă
Nu trage perdeaua de fum!
nu-i timpul, nu încă...
Traversez câmpul de maci sângerând
dinspre mine spre tine,
se prăbușesc curcubeiele-n suflet,
printre ruine
7 martie 2018
și nu știu să uit, nu știu,
te privesc cu ochi de lup,
ești prada ce mă sfâșie de viu
Inima o trag fluturii gri,
le miroase orizontul a cenușă,
scârțâie cerul prăbușindu-se
dincolo de ultima ușă
prin care au evadat nopțile
condamnate la locul de muncă
Nu trage perdeaua de fum!
nu-i timpul, nu încă...
Traversez câmpul de maci sângerând
dinspre mine spre tine,
se prăbușesc curcubeiele-n suflet,
printre ruine
7 martie 2018
Vânătoarea se va sfârși negreșit
Nu-mi mai știu adresa. Parcă
locuiesc pe un bulgăre de zăpadă
ce se rostogolește-n prăpăstii adânci
în care și umbra o să-mi cadă
N-am să solicit grațierea. Veacul e prea târziu
și spre noi, dezacordați, vom porni-o,
și spre noi, dezacordați, vom porni-o,
în ultimul marș
de adio
Ne va primi iarna stând așezată
pe marginea patului supraetajat,
pe marginea patului supraetajat,
în care doarme viscolul
predestinat
Vânătoarea de fluturi se va sfârși negreșit
când ultima fiară înveșmântată în sânge
când ultima fiară înveșmântată în sânge
va traversa infernul
și nu va plânge
7 martie 2018
duminică, 4 martie 2018
Cântecul dintre noi
Între noi nu-i nevoie de cuvinte,
cuvintele-s de piatră și-ar durea,
ne vorbim de-o eternitate în minte,
minunea mea
Te întreb cine ești, și mă-ntreb cine sunt
când mă latră o lună nebună,
tu ești înserarea, eu-boarea de vânt,
de o mie de ani împreună
Când intră îngerii-n sevraj,
ne iubim, desenăm curcubeie,
eu sunt roșu, tu ești oranj,
ne zidim în mirare, femeie
Între noi nu-i nevoie de cer,
noi cerul albastru ne suntem,
și iarnă ne suntem de-i ger,
dar tot ce îmi ești, nu pot spune în cântec
4 martie 2018
cuvintele-s de piatră și-ar durea,
ne vorbim de-o eternitate în minte,
minunea mea
Te întreb cine ești, și mă-ntreb cine sunt
când mă latră o lună nebună,
tu ești înserarea, eu-boarea de vânt,
de o mie de ani împreună
Când intră îngerii-n sevraj,
ne iubim, desenăm curcubeie,
eu sunt roșu, tu ești oranj,
ne zidim în mirare, femeie
Între noi nu-i nevoie de cer,
noi cerul albastru ne suntem,
și iarnă ne suntem de-i ger,
dar tot ce îmi ești, nu pot spune în cântec
4 martie 2018
Păsări de fum
Golul din jur devine mai mare,
mă strânge ca o menghină, ca un drog nedescoperit,
păsările călătoare
amestecându-se cu zborul meu, au murit
Cad oase, pene, urme de aer strigând
parole numai de păsările moarte știute,
se aud iluzii curgând
pe infernalele rute
Numai un ochi uriaș de deasupra noastră
clipește între vise intermitent,
căutând lumina albastră
zdrobită de îngeri îngropați în ciment
Și-n golul din jur cresc pe dinlăuntru
păsări de fum cu privirile arse,
cu picioarele goale după umbra mea intru
smulgând orizonturi murinde în oase
4 martie 2018
Așteptând primăvara, se aude tăcerea cum plânge
Cuvintele au înghețat așteptând primăvara,
minciunile adevărate n-au destinatar,
mă strigă ultimul avatar
înecat în Marea Marmara
”Stai lângă mine!”, mă cheamă un copac
cu rănile crescute dinlăuntru;
îmi târăsc umbra și intru
ca un nor prin cerul opac
Mi se întinde o pătură de stele
să m-așez, să nu cad pe pământ;
încă te caut, încă te cânt
cu toate țesuturile mele
Nu m-auzi cum stai rezemată
cu fruntea de-nserările gri,
îți pică întâmplările-n suflet și știi
că nu poate să fie o altă
amintire mai dureroasă în sânge
Urlă citadelele sfărâmate,
și, printre cuvinte înghețate,
se aude tăcerea cum plânge
3 martie 2018
minciunile adevărate n-au destinatar,
mă strigă ultimul avatar
înecat în Marea Marmara
”Stai lângă mine!”, mă cheamă un copac
cu rănile crescute dinlăuntru;
îmi târăsc umbra și intru
ca un nor prin cerul opac
Mi se întinde o pătură de stele
să m-așez, să nu cad pe pământ;
încă te caut, încă te cânt
cu toate țesuturile mele
Nu m-auzi cum stai rezemată
cu fruntea de-nserările gri,
îți pică întâmplările-n suflet și știi
că nu poate să fie o altă
amintire mai dureroasă în sânge
Urlă citadelele sfărâmate,
și, printre cuvinte înghețate,
se aude tăcerea cum plânge
3 martie 2018
sâmbătă, 3 martie 2018
Cuvinte suspendate
Voiai să-mi spui ceva,
dar cuvintele au rămas suspendate,
sfâșiate de vânt,
o ceață densă, cotropitoare
cususe cerul bănuit, de pământ
Ți-am văzut doar zâmbetul enigmatic
și o tristețe nemăsurată m-a cuprins
Am încercat să colorez timpul cu-n ciocan pneumatic
dar o gheară imensă
în piept mi se-nfipsese dinadins
Hai, spune, ce te doare,
de ce mă vizitezi în fiecare noapte?
de ce mă vizitezi în fiecare noapte?
vii atât de aproape, că-ți aud tăcerile-n vis,
vrei să-mi spui ceva și nu știu de ce
cuvintele plutesc pe ape, agățate de-un crucifix
N-aș mai vrea să mă trezesc
până când nu înțeleg de ce îmi zâmbești
până când nu înțeleg de ce îmi zâmbești
așa trist,
de ce nu spui pentru ce ai venit pe marginea patului
că aproape sunt viu,
întind cu disperare mâinile de zăpadă spre tine
să pară că exist
Mi-e teamă de nopțile decolorate
în care vrei să-mi spui ceva,
în care vrei să-mi spui ceva,
dar cuvintele dinspre tine spre mine
rămân de cerul gurii suspendate,
pierduta mea...
3 martie 2018
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (111)
S-a întâmplat în Teleorman * Și primăvara ne va lua prin surprindere * Să nu bați cum bate popa * Dictatura hașmanglelii * Iar am luat ”Ursul de aur” * Dopajul și etajul * Metamorfoza președintelui * Tuta și muta * Interviu cu un vampaiăr
Viscolul nemilos, trimis de opoziția politică, a rupt podeaua unui tren și l-a umplut cu zăpadă. S-a întâmplat în Teleorman. Surse din interiorul fenomenului ne-au informat că viscolul, luat puțin în goarnă, căuta pavianul cu manta, gelada cu coc și magotul cu mustață. Dar, pentru că circul se mutase la București, nu i-a găsit. Dezamăgit însă dornic de răzbunare, a bătut la toate obloanele județului căutând o librărie pe care s-o spulbere dintr-o suflare. Nici librărie n-a găsit. * Cât despre ciocănarul teleormănean care a descoperit accidentul dovedindu-și înalta pregătire profesională, în viitorul apropiat va deveni Ministrul Transporturilor. * Iar ne-a prins iarna nepregătiți! Ne-a lovit fără milă, prin surprindere, pe 26 februarie. Mai era un pic și scăpam. E altceva când te surprinde primăvara. * Oricum, a fost cel mai geros început de martie de când se fac măsurători ale temperaturii. A fost atât de ger încât au înghețat și unele măsuri fiscale. Să vezi inundații populare când se vor topi banii din buzunare sub soarele inflației! * Un polițist local fără niciun Dumnezeu l-a amendat pe un preot, în Lugoj, fiindcă parcase anapoda, undeva la marginea Iadului șoferilor. Ideea s-a dovedit foarte proastă de vreme ce popa i-a dat un pumn în muian de l-a lăsat lat. Dacă nu erau colegii polițistului destul de ageri ca să-i stăvilească zelul creștinesc, popa se apuca să-i cânte ”Veșnica pomenire”. Îi rog pe cititorii noștri din cale afară de credincioși ca printre meandrele concretului, chiar dacă sunt pătrunși de sinergia faptelor, să nu facă ce face popa. Și nici ce zice la mânie. * ”Mai bine urangutan decât orangutan”, este categoric Liviu Pop. Parcă poți să-l contrazici! Dar cum o fi mai bine: genunche sau genunchi? Eroare sau greșeală? Ministru sau impostor? * ”Suntem cel mai vânat partid din istoria modernă a României”, afirmă cu mândrie purtătorul de bostan turcesc pe post de umbrelă de la PSD. O fi din cauza faptului că posedați cei mai mulți iubitori de artă modernă (tablouri ascunse prin cavouri, valută pitulată prin așa zisele insule Virgine, nuduri strecurate printre meandrele concretului la ceas de seară, șobolani încuiați pe dinăuntru în Trezoreria statului, lipitori fixate cu super-glue pe Buget...) pe metru pătrat? O fi pentru că din dorința de a scăpa doi-trei carași cu barbă din năvodul justiției țineți România pe loc de doi ani? Că în loc să guvernați treburile țării cu responsabilitate sunteți într-o permanentă și păguboasă campanie electorală? O fi că vă ștergeți cu democrația la sistemul de operare și că ați înlocuit criteriul valoric din modul de funcționare al societății cu criteriul politic, conform principiului iliescian ”prost să fie, dar să fie e prostul nostru? Și peste toate astea mai vine și Ciordache, cireașa de pe mort, să afirme categoric: am câștigat alegerile din 2016 și dacă vrea mușchiul nostru țigănesc ”putem să introducem și dictatura”. Ce să mai introduceți, arătare? Că dictatura neam-prostiei are toate motoarele turate. A, voi vreți ca dictatura hașmangleii, ca formă postcomunistă de conducere a României, să fie înscrisă în Constituție. Ei bine, asta chiar nu se poate. Și dacă în lupta pe viață și pe moarte pe care o duceți cu Justiția vor mai cădea dintre ai voștri, considerați-i jertfe aduse pe altarul corupției. Iar zeul la care vă închinați cu copitele încrucișate, Banul Nemuncit, îi va lua de-a dreapta sa. * Procurorul General Augustin Lazăr citează din antici ca să le explice aventurierilor politici că nici atunci hoții de voturi, cu frână de muci sau fără, n-aveau dreptul de a deveni demnitari. Fiindcă, ce chestie! termenul vine de la cuvântul demnitate. Ca să vezi! Dar ce credeți, se-ncurcă micul Stalin de amănunte? Oricum, ăla care a scris chestiile alea e mort de multă vreme. Din 2016 nici n-a mai votat. * În această luptă pe viață și pe moarte dintre Justiție și Injustiție, nu trebuie scăpat din vedere că în cele două tabere există destule otrepe. Cu care democrația ar trebui să șteargă pe jos. Nu invers. * Nadejda Sergheeva, o sportivă din Rusia care a pozat cu o bluză pe care scria ”Eu nu mă dopez”, a fost depistată (cu s, nu cu z) pozitiv la Olimpiada coreeană. Nadejda, Nadejda, cât de bine semeni cu politicienii români ce se pozează cu tot felul de zdrențe pe care scrie că ei nu fură! * Pentru un film în care o femeie încearcă să-și vindece frigiditatea plătind un papleacă ”să se masturbeze în fața ei”, conform distinsului critic de artă grosolană Dan Negru în cerul gurii, regizoarea Ilie Pintilie, sau cam așa ceva, a înșfăcat ”Ursul de aur”. Cică e un film de artă și mare precizie. Dar ce, despre România nu se spune că este o țară liberă? Iar poeții o consideră chiar frumoasă! * La nici 24 de ore după ce a fost adus în țară, Ursul de Aur, văr primar cu Sorinel Copilul de Alamă, a fost zărit căutând prin tomberoane după niscai resturi sufletești. * Horia Tecău a câștigat, alături de Rojer, turneul de la Doha. Ne bucurăm pentru acest băiat de caracter. * Un zvon manipulator zguduie clasa politică recalcitrantă scoțându-i dopurile din urechi: din 2019, Klaus ar putea deveni președintele Comisiei Europene înlocuindu-l pe polonezul Donald Tusk. E ca și cum Herghelegiu l-ar înlocui pe Lewandovski. Mă, mare dreptate avea bunicul meu, erou al celui de-al doilea război mondial: mutu (altul decât fotbalistul) -ute pământul! Râdeam noi de el că vorbește cu încetinitorul, că se deplasează prin politică șontâc-șontâc, că l-a inspirat pe Jules Verne în scrierea capodoperei ”Doi ani de vacanță”, dar n-am înțeles că dincolo de aparențe, se desfășura procesul de metamorfoză. Ar fi frumos să-l vedem pe Iohannis cum dă tonul concertului european! Până atacă primele note, până-i face o dedicație nașei Angela, s-a și furat mireasa. Iar tocmeala cu rușii e nasoală. * În aceeași ordine de idei alambicate, Charlize Theron anunță omenirea umană că s-a lăsat de droguri fiindcă începuse să se îngrașe. * Putin a prezentat noua rachetă rusească capabilă să străpungă scutul antirachetă american. Așa că la Deveselu o să scoatem la înaintare, împotriva pofticioșilor invadatori, tot oltencele fierbinți. Iar la hotarele de est vor pune piepturile heroinele noastre Mihaela Rădulescu, Andrea Marin, Monica Bârlădeanu și Draga Olteanu Matei. * Aflat în vâjâială prin București, Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisie Europene, i-a mustrat pe politicienii puterii zicându-le de la obraz că reforma justiției e făcută în interes propriu și personal. Și pentru atâta lucru ai bătut drumul? Ce, noi nu știam asta? Bine, a mai zis și altele, dar nu l-a mai ascultat nimeni. * Ca să câștige un concurs de dansuri populare din buric și nebune maniere organizat de bagabontul ăla de Măruță, primarul din Bascov (jud. Argeș), protectorul ansamblului din localitate, și-a pus subordonații să dea SMS-uri de pe telefoanele de servici până când nota de plată a sărit de 20 000 de euro. Rău e să fii și hoț, și prost ...* Rele mai sunt socializdele! Euroderutata Ana Gomes o ia de ciuf pe Viorica Dăncilă cu un entuziasm demn de o cauză mai bună. ”Mă mir că această doamnă vorbește. Credeam că e mută. În Parlamentul European eu nu am auzit-o să deschidă gura vreodată.” Ce-ai, Ano, te mănâncă windowsul? Dacă te pârăște lui Livache, pe unde scoți furoul? Că dacă deschide muta gura, ai feștelit-o! Te ia curentul instant. * Ion Iliescu a împlinit 88 de ani (din care 90 de activitate revoluționară pe la colțurile istoriei) în timp ce tinerii uciși în decembrie 1989 au putrezit în cimitir. Dar ticăloșii trăiesc mult fiindcă n-au mustrări de conștiință. * Triunghiul Bermudelor (Dragobete, 1 și 8 Martie) a făcut să dispară numeroase portofele. Și nu sunt semne de vindecare. La cotitură pândește Paștele. * Oare, vampaiării au probleme de genul feminin? Ia să vedem ce zice ”Istoria necenzurată a românilor”, că, vorba aia, Adi Sfinteș le știe pe toate. * ” Vampaiărul este un personaj din filmele holiudiene după care se dau în vânt toți copiii americani cu vârste cuprinse între 5 și 95 de ani. Că animalul ăsta e drăguț foc, doarme prin cavouri alături de Darius Vâlcov și iese numai la miezul nopții pentru o scurtă promenadă sub clar de lună, încheiată cu o cină frugală, simplă, alcătuită cu predilecție din sângele a două-trei tinere a căror înfățișare nu este importantă de vreme ce jugulara este suficient de atrăgătoare. Bine, bine, să nu mă înțelegeți greșit și orice nașparlie să se apuce să umble fără fular, că regizorii de la Holiud aleg numai bucăți una și una, nu pun orice tută să joace rolul victimei, c-atunci nu se mai uită la filmul lor nici Vlad Dracul, chit că este top-starul producției. La vampaiării ăștia nu le vii de hac decât dacă-i înțepi la o răscruce de drumuri politice cu un țăruș frecat îndelung cu usturoi și gazolină de pe Clisura Dunării, model ”esența schimbării”. După americani, irlandezi și alți fraieri plini de mălai, vampaiării ar avea drept loc de baștină Transilvania, unde au auzit ei că mediul de viață și moarte le este favorabil. Asta li se trage de la Bram Stoker, cel care a zis că Vlad Țepeș ar fi un vampaiăr din Transilvania, unde lucra sub numele de cod Dracula. Ipoteza este falsă întrucât în cuprinsul nesfârșit al Țărilor Române nu s-a auzit ca un asemenea interesant personaj să sugă sângele vreunei tinere, eventual s-o violeze și s-o lase moartă după o experiență similară. Că o fi din cauza consumului excesiv de usturoi sau a crizei de țăruși, încă nu o știm sigur, cert este că așa au stat lucrurile nedescoperindu-se victime. Iar asocierea domnitorului Vlad Țepeș cu un amărât de vampaiăr este absolut scandaloasă de vreme ce valahul a fost la vedere, nu într-ascuns, dracul gol. Așa că pentru a scoate adevărul la suprafață din hrubele istoriei unde zăcea ca prostul alături de întrebarea-lozincă ”cine a tras în noi după 22?” l-am contactat pe vampaiărul Dracula, care se juca gingaș cu sula de cusut gumari. Insul, că altfel n-avem cum să-i zicem, ne-a răspuns cu multă amabilitate, rânjind tot timpul, la setul inutil de întrebări pe care am avut tupeul să i-l punem. ”-Domnule Dracula, că tovarăș nu vă pot spune că s-ar interpreta, sunteți vampaiăr sau nu?” ”-Nu, frumușelule, sunt popă de țară.” ”-Glumiți?” ”-Sanchi! Nu glumesc deloc că-mi lipsește gena asta. Că tatăl meu, Vlad Dracul, n-a avut-o pe inventar. Și încă ceva. Nu-mi mai zice domn că-ți răcești gura de pomană. Vorbește-mi direct, la pertu, că io nu-s plin de fasoane ca alții.” ”-O.K.! Dacă pe tactu l-a chemat Dracul, pe tine de ce te cheamă Dracula?” ” -Nu mă cheamă Dracula, mă cheamă corupția din țară. Dracula mă numesc și înseamnă fiul lui Dracu. Că așa ne botezau, pușchea pe limbă, pe la 1430. Dacă erai fiul lui Tatu te chema Tatulea, al lui Moise-Moisulea, al lui Napu...și așa mai departe. Asta era toată șmecheria cu numele meu.” ”-E adevărat că vă semnați Draculya, cu y grec?” ”-Aprob pozitiv.” ”-Uai?” ”-Și ție-ți place ”Valahia”, crudacule? Vrei să fii domn, ai? Acu îți tai capul de nici nu zici că l-ai avut, deci n-o să-i simți lipsa. Mă semnam cu y grec că era mai în trend, pe ce lume trăiești? Ești chior, nu vezi ce se întâmplă în jurul tău?” ”-Cum ați ajuns vampaiăr?” ”-Vrei un răspuns sincer?” ”-Bineînțeles.” ”-Habar n-am. S-a întâmplat pur și simplu. Acu vreun secol și ceva eu îmi dormeam liniștit somnul de veci într-o gură de canalizare, că acolo m-au aruncat boierii mei credincioși, după ce mi-au trimis dovleacul la Istanbul să se râză proștii de el, adică toți viclenii. Cum dormeam eu așa visându-mi calul ce se odihnea, la derută, în locul prevăzut pentru mine, la biserica Snagov, hop că apare în librării o carte a unuia Stoker, sau Ștecher, n-am reținut exact numele că-mi lipsește și gena memoriei. Dilimanul ăsta zicea că sug sânge în neștire, că sunt rău de rup lanțul, că ucid din plăcere și câte și mai câte. Numai calomnii ordinare că, dacă nu eram mort, mai că-l dădeam în judecată ca să sfârșească în chinuri, ca orice pârlit de jurnalist cu coloană vertebrală, prin pușcăriile democratice. La început nu prea am făcut caz și am stat liniștit la locul meu, că era destul de cald și bine, dar când am văzut că treaba se-mpute, mi-am intrat în rol și am ajuns mai celebru decât mine.” ”-Cum adică mai celebru decât tine?” ”-Adică mai cunoscut decât Vlad Țepeș, ziaristul lui Pește. Nu prea te duce mintea. Mă mir că n-ai scris și tu vreun manual alternativ de istorie!” ”-Haideți să nu ne jignim, că la o adică și eu pot să zic destule despre mata. Și s-ar putea să nu-ți convină să auzi din gura mea că ai făcut țara de râs prin apucăturile tale nedemne de poporul român.” ”-Băi, puișorule, ai început să-mi ții predici și la noi, vampaiării, astea nu-și prea au rostul! Uite care-i mersul: dacă n-ai chef de vorbă sau nu știi să pui întrebări, scoate banii și rade-o, c-au început să-mi ghiorăie mațele și n-aș vrea să mă spurc cu sânge de medievalist.” ”-Stai, balaure, că glumeam, ce te superi așa de repede? Și, mă rog, de când sugeți și sângele bărbaților?” ”-De când, de necând, nu e treaba ta și la urma urmei și eu glumeam, ca să zic așa.” ”-Să revenim la subiect. Ce s-a întâmplat după apariția cărții?” ”-Ce să se întâmple...Am evoluat permanent.Mi-am intrat în rol, ca să zic așa. M-am conformat cerințelor, am jucat în mai multe filme, am dat cep mai multor tipese străineze care umblau cu jugulara la vedere, chestii de-astea simple, locuri comune,cum ar zice vreun critic literar mai scorțos.” ”-De ce ați rezolvat numai tipese de afară? Ce, româncele n-au sânge-n ele?” ”-O-ho-ho, pișicherule...Și încă în ce hal! Dar pe astea nu poți să le prinzi la strâmtoare că duhnesc a usturoi și a barba caprei de la o poștă, parcă s-ar fi născut la Tel Aviv.”
Viscolul nemilos, trimis de opoziția politică, a rupt podeaua unui tren și l-a umplut cu zăpadă. S-a întâmplat în Teleorman. Surse din interiorul fenomenului ne-au informat că viscolul, luat puțin în goarnă, căuta pavianul cu manta, gelada cu coc și magotul cu mustață. Dar, pentru că circul se mutase la București, nu i-a găsit. Dezamăgit însă dornic de răzbunare, a bătut la toate obloanele județului căutând o librărie pe care s-o spulbere dintr-o suflare. Nici librărie n-a găsit. * Cât despre ciocănarul teleormănean care a descoperit accidentul dovedindu-și înalta pregătire profesională, în viitorul apropiat va deveni Ministrul Transporturilor. * Iar ne-a prins iarna nepregătiți! Ne-a lovit fără milă, prin surprindere, pe 26 februarie. Mai era un pic și scăpam. E altceva când te surprinde primăvara. * Oricum, a fost cel mai geros început de martie de când se fac măsurători ale temperaturii. A fost atât de ger încât au înghețat și unele măsuri fiscale. Să vezi inundații populare când se vor topi banii din buzunare sub soarele inflației! * Un polițist local fără niciun Dumnezeu l-a amendat pe un preot, în Lugoj, fiindcă parcase anapoda, undeva la marginea Iadului șoferilor. Ideea s-a dovedit foarte proastă de vreme ce popa i-a dat un pumn în muian de l-a lăsat lat. Dacă nu erau colegii polițistului destul de ageri ca să-i stăvilească zelul creștinesc, popa se apuca să-i cânte ”Veșnica pomenire”. Îi rog pe cititorii noștri din cale afară de credincioși ca printre meandrele concretului, chiar dacă sunt pătrunși de sinergia faptelor, să nu facă ce face popa. Și nici ce zice la mânie. * ”Mai bine urangutan decât orangutan”, este categoric Liviu Pop. Parcă poți să-l contrazici! Dar cum o fi mai bine: genunche sau genunchi? Eroare sau greșeală? Ministru sau impostor? * ”Suntem cel mai vânat partid din istoria modernă a României”, afirmă cu mândrie purtătorul de bostan turcesc pe post de umbrelă de la PSD. O fi din cauza faptului că posedați cei mai mulți iubitori de artă modernă (tablouri ascunse prin cavouri, valută pitulată prin așa zisele insule Virgine, nuduri strecurate printre meandrele concretului la ceas de seară, șobolani încuiați pe dinăuntru în Trezoreria statului, lipitori fixate cu super-glue pe Buget...) pe metru pătrat? O fi pentru că din dorința de a scăpa doi-trei carași cu barbă din năvodul justiției țineți România pe loc de doi ani? Că în loc să guvernați treburile țării cu responsabilitate sunteți într-o permanentă și păguboasă campanie electorală? O fi că vă ștergeți cu democrația la sistemul de operare și că ați înlocuit criteriul valoric din modul de funcționare al societății cu criteriul politic, conform principiului iliescian ”prost să fie, dar să fie e prostul nostru? Și peste toate astea mai vine și Ciordache, cireașa de pe mort, să afirme categoric: am câștigat alegerile din 2016 și dacă vrea mușchiul nostru țigănesc ”putem să introducem și dictatura”. Ce să mai introduceți, arătare? Că dictatura neam-prostiei are toate motoarele turate. A, voi vreți ca dictatura hașmangleii, ca formă postcomunistă de conducere a României, să fie înscrisă în Constituție. Ei bine, asta chiar nu se poate. Și dacă în lupta pe viață și pe moarte pe care o duceți cu Justiția vor mai cădea dintre ai voștri, considerați-i jertfe aduse pe altarul corupției. Iar zeul la care vă închinați cu copitele încrucișate, Banul Nemuncit, îi va lua de-a dreapta sa. * Procurorul General Augustin Lazăr citează din antici ca să le explice aventurierilor politici că nici atunci hoții de voturi, cu frână de muci sau fără, n-aveau dreptul de a deveni demnitari. Fiindcă, ce chestie! termenul vine de la cuvântul demnitate. Ca să vezi! Dar ce credeți, se-ncurcă micul Stalin de amănunte? Oricum, ăla care a scris chestiile alea e mort de multă vreme. Din 2016 nici n-a mai votat. * În această luptă pe viață și pe moarte dintre Justiție și Injustiție, nu trebuie scăpat din vedere că în cele două tabere există destule otrepe. Cu care democrația ar trebui să șteargă pe jos. Nu invers. * Nadejda Sergheeva, o sportivă din Rusia care a pozat cu o bluză pe care scria ”Eu nu mă dopez”, a fost depistată (cu s, nu cu z) pozitiv la Olimpiada coreeană. Nadejda, Nadejda, cât de bine semeni cu politicienii români ce se pozează cu tot felul de zdrențe pe care scrie că ei nu fură! * Pentru un film în care o femeie încearcă să-și vindece frigiditatea plătind un papleacă ”să se masturbeze în fața ei”, conform distinsului critic de artă grosolană Dan Negru în cerul gurii, regizoarea Ilie Pintilie, sau cam așa ceva, a înșfăcat ”Ursul de aur”. Cică e un film de artă și mare precizie. Dar ce, despre România nu se spune că este o țară liberă? Iar poeții o consideră chiar frumoasă! * La nici 24 de ore după ce a fost adus în țară, Ursul de Aur, văr primar cu Sorinel Copilul de Alamă, a fost zărit căutând prin tomberoane după niscai resturi sufletești. * Horia Tecău a câștigat, alături de Rojer, turneul de la Doha. Ne bucurăm pentru acest băiat de caracter. * Un zvon manipulator zguduie clasa politică recalcitrantă scoțându-i dopurile din urechi: din 2019, Klaus ar putea deveni președintele Comisiei Europene înlocuindu-l pe polonezul Donald Tusk. E ca și cum Herghelegiu l-ar înlocui pe Lewandovski. Mă, mare dreptate avea bunicul meu, erou al celui de-al doilea război mondial: mutu (altul decât fotbalistul) -ute pământul! Râdeam noi de el că vorbește cu încetinitorul, că se deplasează prin politică șontâc-șontâc, că l-a inspirat pe Jules Verne în scrierea capodoperei ”Doi ani de vacanță”, dar n-am înțeles că dincolo de aparențe, se desfășura procesul de metamorfoză. Ar fi frumos să-l vedem pe Iohannis cum dă tonul concertului european! Până atacă primele note, până-i face o dedicație nașei Angela, s-a și furat mireasa. Iar tocmeala cu rușii e nasoală. * În aceeași ordine de idei alambicate, Charlize Theron anunță omenirea umană că s-a lăsat de droguri fiindcă începuse să se îngrașe. * Putin a prezentat noua rachetă rusească capabilă să străpungă scutul antirachetă american. Așa că la Deveselu o să scoatem la înaintare, împotriva pofticioșilor invadatori, tot oltencele fierbinți. Iar la hotarele de est vor pune piepturile heroinele noastre Mihaela Rădulescu, Andrea Marin, Monica Bârlădeanu și Draga Olteanu Matei. * Aflat în vâjâială prin București, Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisie Europene, i-a mustrat pe politicienii puterii zicându-le de la obraz că reforma justiției e făcută în interes propriu și personal. Și pentru atâta lucru ai bătut drumul? Ce, noi nu știam asta? Bine, a mai zis și altele, dar nu l-a mai ascultat nimeni. * Ca să câștige un concurs de dansuri populare din buric și nebune maniere organizat de bagabontul ăla de Măruță, primarul din Bascov (jud. Argeș), protectorul ansamblului din localitate, și-a pus subordonații să dea SMS-uri de pe telefoanele de servici până când nota de plată a sărit de 20 000 de euro. Rău e să fii și hoț, și prost ...* Rele mai sunt socializdele! Euroderutata Ana Gomes o ia de ciuf pe Viorica Dăncilă cu un entuziasm demn de o cauză mai bună. ”Mă mir că această doamnă vorbește. Credeam că e mută. În Parlamentul European eu nu am auzit-o să deschidă gura vreodată.” Ce-ai, Ano, te mănâncă windowsul? Dacă te pârăște lui Livache, pe unde scoți furoul? Că dacă deschide muta gura, ai feștelit-o! Te ia curentul instant. * Ion Iliescu a împlinit 88 de ani (din care 90 de activitate revoluționară pe la colțurile istoriei) în timp ce tinerii uciși în decembrie 1989 au putrezit în cimitir. Dar ticăloșii trăiesc mult fiindcă n-au mustrări de conștiință. * Triunghiul Bermudelor (Dragobete, 1 și 8 Martie) a făcut să dispară numeroase portofele. Și nu sunt semne de vindecare. La cotitură pândește Paștele. * Oare, vampaiării au probleme de genul feminin? Ia să vedem ce zice ”Istoria necenzurată a românilor”, că, vorba aia, Adi Sfinteș le știe pe toate. * ” Vampaiărul este un personaj din filmele holiudiene după care se dau în vânt toți copiii americani cu vârste cuprinse între 5 și 95 de ani. Că animalul ăsta e drăguț foc, doarme prin cavouri alături de Darius Vâlcov și iese numai la miezul nopții pentru o scurtă promenadă sub clar de lună, încheiată cu o cină frugală, simplă, alcătuită cu predilecție din sângele a două-trei tinere a căror înfățișare nu este importantă de vreme ce jugulara este suficient de atrăgătoare. Bine, bine, să nu mă înțelegeți greșit și orice nașparlie să se apuce să umble fără fular, că regizorii de la Holiud aleg numai bucăți una și una, nu pun orice tută să joace rolul victimei, c-atunci nu se mai uită la filmul lor nici Vlad Dracul, chit că este top-starul producției. La vampaiării ăștia nu le vii de hac decât dacă-i înțepi la o răscruce de drumuri politice cu un țăruș frecat îndelung cu usturoi și gazolină de pe Clisura Dunării, model ”esența schimbării”. După americani, irlandezi și alți fraieri plini de mălai, vampaiării ar avea drept loc de baștină Transilvania, unde au auzit ei că mediul de viață și moarte le este favorabil. Asta li se trage de la Bram Stoker, cel care a zis că Vlad Țepeș ar fi un vampaiăr din Transilvania, unde lucra sub numele de cod Dracula. Ipoteza este falsă întrucât în cuprinsul nesfârșit al Țărilor Române nu s-a auzit ca un asemenea interesant personaj să sugă sângele vreunei tinere, eventual s-o violeze și s-o lase moartă după o experiență similară. Că o fi din cauza consumului excesiv de usturoi sau a crizei de țăruși, încă nu o știm sigur, cert este că așa au stat lucrurile nedescoperindu-se victime. Iar asocierea domnitorului Vlad Țepeș cu un amărât de vampaiăr este absolut scandaloasă de vreme ce valahul a fost la vedere, nu într-ascuns, dracul gol. Așa că pentru a scoate adevărul la suprafață din hrubele istoriei unde zăcea ca prostul alături de întrebarea-lozincă ”cine a tras în noi după 22?” l-am contactat pe vampaiărul Dracula, care se juca gingaș cu sula de cusut gumari. Insul, că altfel n-avem cum să-i zicem, ne-a răspuns cu multă amabilitate, rânjind tot timpul, la setul inutil de întrebări pe care am avut tupeul să i-l punem. ”-Domnule Dracula, că tovarăș nu vă pot spune că s-ar interpreta, sunteți vampaiăr sau nu?” ”-Nu, frumușelule, sunt popă de țară.” ”-Glumiți?” ”-Sanchi! Nu glumesc deloc că-mi lipsește gena asta. Că tatăl meu, Vlad Dracul, n-a avut-o pe inventar. Și încă ceva. Nu-mi mai zice domn că-ți răcești gura de pomană. Vorbește-mi direct, la pertu, că io nu-s plin de fasoane ca alții.” ”-O.K.! Dacă pe tactu l-a chemat Dracul, pe tine de ce te cheamă Dracula?” ” -Nu mă cheamă Dracula, mă cheamă corupția din țară. Dracula mă numesc și înseamnă fiul lui Dracu. Că așa ne botezau, pușchea pe limbă, pe la 1430. Dacă erai fiul lui Tatu te chema Tatulea, al lui Moise-Moisulea, al lui Napu...și așa mai departe. Asta era toată șmecheria cu numele meu.” ”-E adevărat că vă semnați Draculya, cu y grec?” ”-Aprob pozitiv.” ”-Uai?” ”-Și ție-ți place ”Valahia”, crudacule? Vrei să fii domn, ai? Acu îți tai capul de nici nu zici că l-ai avut, deci n-o să-i simți lipsa. Mă semnam cu y grec că era mai în trend, pe ce lume trăiești? Ești chior, nu vezi ce se întâmplă în jurul tău?” ”-Cum ați ajuns vampaiăr?” ”-Vrei un răspuns sincer?” ”-Bineînțeles.” ”-Habar n-am. S-a întâmplat pur și simplu. Acu vreun secol și ceva eu îmi dormeam liniștit somnul de veci într-o gură de canalizare, că acolo m-au aruncat boierii mei credincioși, după ce mi-au trimis dovleacul la Istanbul să se râză proștii de el, adică toți viclenii. Cum dormeam eu așa visându-mi calul ce se odihnea, la derută, în locul prevăzut pentru mine, la biserica Snagov, hop că apare în librării o carte a unuia Stoker, sau Ștecher, n-am reținut exact numele că-mi lipsește și gena memoriei. Dilimanul ăsta zicea că sug sânge în neștire, că sunt rău de rup lanțul, că ucid din plăcere și câte și mai câte. Numai calomnii ordinare că, dacă nu eram mort, mai că-l dădeam în judecată ca să sfârșească în chinuri, ca orice pârlit de jurnalist cu coloană vertebrală, prin pușcăriile democratice. La început nu prea am făcut caz și am stat liniștit la locul meu, că era destul de cald și bine, dar când am văzut că treaba se-mpute, mi-am intrat în rol și am ajuns mai celebru decât mine.” ”-Cum adică mai celebru decât tine?” ”-Adică mai cunoscut decât Vlad Țepeș, ziaristul lui Pește. Nu prea te duce mintea. Mă mir că n-ai scris și tu vreun manual alternativ de istorie!” ”-Haideți să nu ne jignim, că la o adică și eu pot să zic destule despre mata. Și s-ar putea să nu-ți convină să auzi din gura mea că ai făcut țara de râs prin apucăturile tale nedemne de poporul român.” ”-Băi, puișorule, ai început să-mi ții predici și la noi, vampaiării, astea nu-și prea au rostul! Uite care-i mersul: dacă n-ai chef de vorbă sau nu știi să pui întrebări, scoate banii și rade-o, c-au început să-mi ghiorăie mațele și n-aș vrea să mă spurc cu sânge de medievalist.” ”-Stai, balaure, că glumeam, ce te superi așa de repede? Și, mă rog, de când sugeți și sângele bărbaților?” ”-De când, de necând, nu e treaba ta și la urma urmei și eu glumeam, ca să zic așa.” ”-Să revenim la subiect. Ce s-a întâmplat după apariția cărții?” ”-Ce să se întâmple...Am evoluat permanent.Mi-am intrat în rol, ca să zic așa. M-am conformat cerințelor, am jucat în mai multe filme, am dat cep mai multor tipese străineze care umblau cu jugulara la vedere, chestii de-astea simple, locuri comune,cum ar zice vreun critic literar mai scorțos.” ”-De ce ați rezolvat numai tipese de afară? Ce, româncele n-au sânge-n ele?” ”-O-ho-ho, pișicherule...Și încă în ce hal! Dar pe astea nu poți să le prinzi la strâmtoare că duhnesc a usturoi și a barba caprei de la o poștă, parcă s-ar fi născut la Tel Aviv.”
”-Sunteți antisemit?” ”-Da de unde! Nevastă-mea dintr-o viață anterioară a fost unguroaică, copiii mi-au fost combinații de n elemente luate câte k, iar victime am făcut și printre țigănci.”” -Tot într-o viață anterioară?” ”-Sigur, că acu-s mai pretențios și brunetele astea nu se prea amestecă cu apa, ca să nu se înece sau să nu-și strice tenul, nu-mi mai amintesc exact.” ”-De Iunona Raider ce părere ai? A fost bună?” ”-A fost bună, dar cu alții, că pe mine nu m-a lăsat regizorul s-o lucrez cum știu eu, la două ciocane. Că ea mi-a și zis, între două scene: ” Dracula, m-ai dezamăgit total, numai zvonurile sunt de tine, în realitate nu poți face față unei femei adevărate...” M-am buzat un pic, dar am respins-o cu eleganță că n-avea cine știe ce carne pe ea, iar numai pentru sex nu eram dispus să stau ca prostu la rând, că încărunțeam acolo. Am lămurit-o pe loc : Auzi, păpușico, câte de-astea am dat eu cu roatele-n sus, numai Holiudul știe, că-i plin de lunatice cu ochii zgâiți după, pardon de expresie, sulă.” ”-Sunteți cam vulgar.” ”-Doamne ferește! Mușcă-ți limba, ticălosule! Cum să fiu bulgar? N-au fost și nici n-ai să auzi vreodată de vreun vampaiăr în Bulgaria. Că ăștia-s vegetarieni și nu cred că i-ar conveni cuiva să-și înfigă colții într-o bulgăroaică hrănită cu castraveți și gogonele, ori într-un bulgar îndopat cu ardei iuți.” (Va urma, dacă sunteți cuminți)
CONTELE DE MONTE-CRISTO
4 martie 2018
CONTELE DE MONTE-CRISTO
4 martie 2018
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)