Ochii morți de fluturi

Se prea poate să fie miezul nopții
se prea poate, dar nu sunt convins,
e posibil orice când ies din case morții
la vânătoare de secunde, dinadins

Se-nvârt pe lângă lampadare fluturi,
pe lângă tâmple se scurg nori,
de ți-ai ascunde spaima între scuturi
tot o să fii rănit de flori

Și n-o să vină la timp ambulanța,
ninsorile desigur vor întârzia,
vei apăsa de unul singur clanța
când viscolul te va îmbrățișa

Vei fi cu certitudine cenușă
împrăștiată de hiene în vânt,
ce se ascunde dincolo de ușă?
poate mirare, poate cuvânt

Deschide lampa cât încă se poate
și poți de deznădejde să te bucuri,
că mâine-i prea târziu și dintre toate
nu vor rămâne decât ochii morți de fluturi


18 iulie 2018

Să fie dansul ultimul adio

Dansează balerina pe o clipă
ce din retină stă să cadă,
acolo-am fost și noi, iubito,
închiși în trupuri de zăpadă

Un dor s-a strecurat în sânge
și ne-a îngropat atât de strâns,
deși nu am voit a plânge,
nu ne-am putut opri din plâns

Și-am stat așa în viața aceea
pierduți în desfrunziri de sticlă,
eram bărbatul, tu, femeia
ce unul înspre altul se ridică

Deasupra noastră valsau îngeri,
copacii ne strigau abrupt,
păianjenii de ceață sinceri
țeseau cămăși ce ni s-au rupt

când a bătut în cuie spaima 
văzduhul ce creștea-ntre noi; 
și dintr-o dată toată haina 
au îmbrăcat-o doi strigoi...

Această balerină ce dansează
în trupul meu, pe sârmele întinse,
în scena de final falsează
cu toate reflectoarele aprinse

De înserare, sufletul de alge
spre alte zări pierdute va porni-o;
hai să dansăm pe marea ce se sparge,
să fie dansul ultimul adio!


18 iulie 2018 

Iubito, împrumută-mi o aripă...

Din inimă-au plecat spre orizontul stins
metaforele unei lumi apuse,
de câte ori cuvântul l-am atins
au sângerat culorile opuse

Și-au sângerat și visurile ninse
din alt destin, surpat de tragedie,
pe unde trec cu farurile stinse
cocorii înspre-o altă galaxie

De bună seamă ne vor fi iluzii,
și pete ne vor fi pe etichete,
iubirea e o rolă de confuzii
pe care trec iluziile bete

Și toate câte ni se-ntâmplă
de câte ori m-apropii de cuvânt,
sunt consecința norilor din tâmplă
ostracizați în fiecare vânt

ce bate dinspre tine înspre clipă,
ca într-un carusel nedeslușit,
iubito, împrumută-mi o aripă,
să zbor din mine însumi, în sfârșit!


17 iulie 2018

Gară în ruină

Câinii vagabonzi mestecă stricnină
în gara părăsită de tenori,
plânge fragmentat o balerină
agățându-și zborul de cocori

Întreaga minte-i invadată strașnic
de lașitatea timpului hain,
la suflet stă planton un paznic
ce-îneacă sentimentele în vin

De bună seamă vor cădea petarde
din buzunarul vulturului-zeu,
și s-ar putea să fiu acel ce arde
pe rugul sufletului meu 

Sau s-ar putea să fie numai umbra
ce s-a întins cu fluturii în sânge,
va crește în retină tundra
de câte ori lumina se va stinge

Și n-am s-aud cum latră în celule
hienele aduse de hingheri,
hipnotizat de nunți de libelule
mă pierd pe străzile de ieri

Trec trenuri prin țesuturi adipoase
făcându-și loc pe șine spre lumină,
semnalele de-alarmă trag de oase,
dar gara noastră e-n ruină


17 iulie 2018

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (129)

Războiul Mafiei cu Justiția * Germania, sluga Rusiei * Rusia, sluga fotbalului * Porcii corigenți la geografie * Ziua, ca proștii *Prafuri pentru mama mare * O tragedie moldovenească * Sondajul și etajul *Interzis la gagici *Româncele, vinovate de încălzirea globală * De ce s-a îmbătat domnul Juncker * Sex scandal medieval 


Demiterea Cruduței este un lucru absolut firesc într-o țară ținută în gheare de structurile mafiote. Desigur, hotărârile Curții Constituționale trebuie respectate, chiar dacă modalitatea de numire a membrilor acesteia poate ridica semne de întrebare referitor la obiectivitatea exercitată în actul de justiție. Este justiția cu adevărat independentă? Că dacă nu este, nici democrația nu poate funcționa. În mod sigur, nu este. Justiția a mers ani de zile la braț cu Mafia politică. Au trăit într-un concubinaj reciproc avantajos. Șantajabilă, când a vrut să treacă de partea legii i s-a dat la loc comanda. A trebuit să patineze pe dârele de șorici întinse pe parchet până i s-au dislocat șoldurile. Cu mafia gulerelor albe nu te joci! Trebuie să prospere la lumina zilei. Noaptea ca hoții acționează doar aspiranții la statutul de membri cu drepturi depline în organizațiile politice de crimă organizată. Din această împerechere împotriva firii, democrația de cumetrie și sperjur va crea suficienți monștri încât, la un moment dat, să trezească mulțimile, să le unească, ca să răstoarne prin forță sistemul mafiot. Nota de plată va fi foarte încărcată. O vor plăti corupții, derbedeii, mafioții, curvele politice? În niciun caz! Tot oamenii corecți, tot nevinovații vor fi executați. Cazul Cruduței, învinsă de mafia politică transpartinică , de foștii tovarăși și prieteni, este relevant. Războiul Mafiei cu Justiția este pe viață și pe moarte, iar cel mai rău lucru care i se poate întâmpla societății românești coprofage ar fi un armistițiu. Ar fi timpul ca Justiția să-și uite trecutul recent și să-și facă datoria până la capăt. Fiara corupției are multe capete. Până acum nu i-a fost retezat niciunul. Ceea ce ați văzut la televizor, în fața camerelor de luat vederi cu mafioți, seamănă mai degrabă cu alungarea gușterilor prin bălăriile unei societăți bolnave. Balaurii își râd în barbă, dincolo de zidurile cetăților ridicate de cei mulți și proști. Acolo clocesc oul corupției de partid și de stat și ori de câte ori sunt prinși la furat schimbă legile injustiției astfel încât oamenii cinstiți să ajungă la pușcărie, iar hoții în libertate. Și, dacă se poate, toate instituțiile statului să fie populate cu dihori. În curând, singurul loc onorabil din societatea românească va fi pușcăria... *  După ce și-a dat toți consilierii afară, sau au fugit mâncând pământul din proprie inițiativă, Trump a rămas singur pe miriște. Așa că la întâlnirea NATO a acuzat-o pe Angela Merkel că se iubește le nebunie cu Putin, mai ales iarna, când, vorba lui Bacovia, în sobă arde gazul. Dar nu s-a mulțumit cu atât, i-a luat la poceală și pe ceilalți vasali europeni care nu și-au plătit tributul către NATO (sanchi!), 2% din PIB. Aici a ieșit bine Johannis, aflat cu plățile la zi. În ciuda faptului că păstorește o țară în care școlile cad pe copii, iar spitalele sunt lagăre de exterminare. Dar nu contează, vom trimite mai multă carne de tun în Afganistan. Iar Ku- Klux-Klaus Werner Iohannis își va îmbogăți colecția de fotografii astfel încât pereții caselor sale să nu mai fie pustii și goi  * Conform programului de guvernare, CM de fotbal, organizat excelent de ruși, a fost câștigat de un fel de selecționată a Africii, îmbrăcată în tricourile francezilor. Păcat de Croația, care, asemeni președintei lor, a fost bună. * Totuși trebuie să le fim recunoscători urmașilor lui Louis de Funes măcar pentru sărutul franțuzesc. Că, fără el, viața e pustiu. * Osorio, antrenorul mexican al echipei de fotbal cu gagici, a fost însoțit la campionatul mondial și de nevastă și de amantă. Amanta a avut drept pretext serviciul fiind juranalizdă. * Zeci de mii de porci au fost sacrificați pe altarul concurenței de pe piața cărnii. Motivul invocat a fost infectarea cu virusul pestei porcine africane. Adevărul e că după o lungă perioadă de carantină, României îi fusese permis să exporte carne de porc. Restul înțelegeți singuri, mai ales că autoritățile au declanșat concursul de povești nemuritoare explicând mai ceva ca Petre Ispirescu cum au trecut mistreții granița din Ucraina, străbătând înot  brațul Sf. Gheorghe. După cum lesne se poate observa, conform programului de guvernare-analfabetizare, atacurile brutale asupra geografiei continuă cu și mai mare înverșunare după ce Întorsura Buzăului a fost smulsă de către ministrul de interne din ghearele ungurilor și oferită pe tavă mâinilor lungi ale buzoienilor. La granița cu Ucraina e brațul Chilia, dar cine are nevoie de oameni cu carte în guvern? Și ca să fim corecți până la capăt, Ucraina nici n-are ce căuta la gurile Dunării, județele din sudul Basarabiei au fost și sunt pământ românesc. Dar vecinei de la nord i-a plăcut să-și tragă partea din nedreptățile istoriei săvârșite de marele URSS. În schimb o deranjează la maxim când rușii își amintesc de frumoasele vacanțe petrecute în Crimeea sau în alte zone geografice erogene...* La Rovinari, un bărbat a murit pe o bancă, în fața spitalului, fiindcă o doctoriță tâmpită a refuzat să-l interneze pretextând că nu avea un pat liber, ceea ce s-a dovedit a fi o minciună. I-am tot scărpinat în cap pe medici, dar unii dintre ei, cam 30% după cum aprecia un celebru chirurg din Cluj, sunt pur și simplu criminali. De un cinism înfiorător, se cred supraoameni, dar sunt niște ticăloși fără scrupule care-și fac profesia de râs. Ar trebui să învețe mai multe despre profesia de om. * Pentru trafic de droguri scumpe au fost audiați și Raluca Bădulescu și Răzvan Ciobanu, cucul și pupăza din așa-zisul show-biz românesc. Cică ei e martori. Nici nu se putea altfel, ținând cont câtă făină le păstrează amprentele pașilor pierduți. La audieri, distinșii consumatori au aflat că dealerul le vindea cu 100 de euro gramul cocaină amestecată cu paracetamol și cafeină. Ce-a ajuns țara asta! Nici în traficanții de droguri nu mai poți să ai încredere! * Comisia de la Veneția nu se mai dă în bărci cu legile injustiției românești așa că le-a dat la loc comanda marelui jurist de baltă Ciordache și colegilor lui, academicienii. Ceea ce nu era greu de anticipat. Dacă (încă) nu știați, România face parte din MUE (Marea Uniune Europeană) și este obligată să se conformeze recomandărilor din afara spațiului mioritic (Sper că ați observat contradicția în termeni, încă o dovadă a ipocriziei care stă la baza acestei instituții suprastatale). Că dacă mișcă în front, purceaua e moartă-n cotețul istoriei. C-am astea sunt datele problemei, copii ai durerii, nu vă mai căinați zadarnic. Dați-i bice ziua, ca proștii! * Un tânăr s-a înecat în Siret. După mai multe ore de căutări zadarnice, de disperare, fratele său de 29 de ani s-a aruncat și el, având aceeași soartă, nu departe de locul unde cu un an în urmă se înecase un alt frate de-al lor. O tragedie sfâșietoare. * Sondajele de opinie ale lui Pieleanu, elaborate conform criteriului științific ”Sondajul și etajul”, trimit PSD-ul la coada vacii. Ținând cont că mamutul roșu are legat de gât un bolovan ca Dragnea, nici nu-i de mirare. * În schimb PRM-ul, condus cu măiestrie de Victor Iovici (în zilele cu soț) și Adrian Popescu (în zilele fără soț) a ajuns deja la 2,2%!.  Încă un pic de efort organizatoric (mitinguri de protest împotriva nedreptăților sociale, acțiuni culturale de sărbătorire a Centenarului, colocvii pentru apărarea justiției, excluderea colegilor care au un alt punct de vedere decât traseiștii politici ce au pus gheara pe partid și care nu reprezintă ceva prin ei înșiși ș.a.) și facem guvernul. Nici nu contează că marja de eroare este de plus-minus 3%. Vadim a spus odată, la o ședință de Birou Permanent, pe vremea când mulți dintre aceia care acum hotărăsc ce este de făcut în deplină necunoștință de cauză combăteau Mișcarea Națională pe la alte bordeluri politice, se îmbrăcau în furoul masoneriei sau pur și simplu pândeau în jurul liderului momentul prielnic să-i picure otravă în cafea: ”Accept acele compromisuri care nu mă compromit”. N-ar fi fost rău dacă aceia care-i duc moștenirea mai departe ar ține cont de principiile care au stat la baza acestui partid. Fiindcă nu lichelele, de care partidul nu a dus niciodată lipsă, au creat, susținut și menținut curentul patriotic post-decembrist numit și de prieteni, și de adversari, ”fenomenul România Mare”. Ele doar l-au compromis. Ceea ce se întâmplă acum (procese aberante, congrese absurde, excluderi fără nicio noimă, ședințe de conducere paralele, acceptarea unor ticăloși în funcțiile de decizie după ce au încercat să îngroape partidul, dar n-au reușit decât să-i îngroape liderul) nu se numește politică înaltă, ci prostituție politică. Partidul a devenit un bordel pe care scrie biserică.  * FIFA nu mai vrea ca televiziunile ce transmit meciuri să prezinte instantanee din tribună cu gagici mișto. Ce-aveți, măi, corecților, v-a prostit foamea? Păi de ce credeți că ne uităm la televizor, pentru salahorii ăia de pe teren? Spectacolul e în tribune. Ați mai văzut voi vreun număr 10 la acest mondial? Nici noi. Dar gagici mișto ați văzut? Și noi. Lăsați-ne măcar bucuria asta! Și nu e nicio discriminare. Femeile e toate la fel de frumoase. Depinde cât ai băut. * O gagică, Ana Ularu, se dă în bărci, conform hotărârii Comisiei de la Veneția, cu Keanu Reeves într-un film intitulat ”Siberia”. Care Siberie, de emoție emoționantă s-a topit ca untul la soare. Eu v-am tot spus că încălzirea globală a luat-o la galop din cauza româncelor, dar m-ați acuzat de naționalism. De parcă e vina mea că ele e atât de fierbinți! (De fapt este, dar sunt modest) * Acum că s-a terminat și CM de fotbal, se va-ndrepta și vremea. La noi. La ruși e vremea umbrelelor. Primul a deschis-o Putin după încheierea finalei. Ceilalți președinți, mai puțin informați, s-au făcut ciuciulete. Iar președinta Croației, îmbrățișată pătimaș de băieții viguroși din naționala Franței, era de-a dreptul udă. * Dacă nu știați, și, conform unui sondaj de opinie majoritatea habar n-are, anul acesta sărbătorim Centenarul Marii Uniri. Societatea este indiferentă, de parcă s-ar sărbători Marea Dezbinare, deși acum o sută de ani, pe vremea când politicienii puneau interesul țării mai presus de interesul de partid, românii, de la vlădică până la opincă, erau uniți în cuget și-n simțiri. Tonul l-a dat elita conducătoare din România, Basarabia, Bucovina și Transilvania. Astăzi, așa zisa elită conducătoare este o mizerie care a luat România prizonieră și-i asmute pe români unii împotriva altora numai pentru a-și atinge scopurile politice meschine. La o sută de ani de la Marea Unire, țara plutește în derivă. Tinerii umblă prin mahalalele Europei în căutarea unei bucăți de pâine, bătrânii își cerșesc drepturile pe la porțile guvernului, corupția prosperă, oamenii de valoare sunt disprețuiți, iar idealurile naționale sunt pur și simplu batjocorite de năpârcile politice. Care, zilnic, ne mânjesc viața cu dâra lor băloasă. Și totuși nu se poate ca o națiune care a dat umanității atâtea valori, și care mai are încă multe de oferit, să piară zdrobită numai pentru că după câteva decenii de boală puroiul a ieșit la suprafață! Antibioticul există. Dragostea de țară va vindeca România de boala cumplită a delăsării, a abandonării de sine, indusă de viermele globalismului prin intermediul unei clase politice mizerabile. * De bucurie că a văzut atâția bărbați la un loc, domnul Juncker, marele pupăcios din fruntea UE, s-a îmbătat mangă, de l-au dus pe brațe câțiva șefi de stat la taclale. Pe care, din obișnuință, i-a pus să achite și nota de plată. * După cum se vede și conducătorii e vicioși. Și asta nu de ieri de azi, ci de sute de ani, după cum ne spune Adi Sfinteș în ”Istoria necenzurată a românilor” * ”Chiajna era o fetișcană strașnic de bună, moldoveancă get-beget. Tac’su, Petru Rareș îi zisese când a plecat de acasă după Mircea Ciobanul, domnul Valahiei: ”-Fătucă, să fii cuminte și să nu te iei după tolomacul de bărbatu-tău că nu prea-l ajută capul. Îl știu de pe vremea când amândoi eram bișnițari: io de pește, el de oi. Nu le-avea de nici o culoare cu afacerile, râdeau precupețele de el iar cei din branșă își dădeau ghionturi până li se învinețeau coastele. S-a întâmplat chiar ca vreo doi inși să se înece de râs și să sucombe subit. Dumnezeu să-i ierte, dar prea erau cotropiți de spiritul ludic. Pentru amuzament să știi că-i bun, te uiți la el și uiți de necazuri, dar pentru altceva pauză. Tu fii fiica mea până la capăt, trăiește viața la maximum și nu uita lozinca noastră: ”Vom fi iarăși ce am fost și mai mult decât atât!” Dar nu exagera că bărbații se mai folosesc și în alte scopuri, cum ar fi să apere țara  când vor veni turcii.” Trăsura o purta pe Chiajna către Bucale în timp ce gândurile-i zburau la plăieșii moldavi cu care de atâtea ori se bucurase de profunzimea ținuturilor natale. „Parcă mi se rupe inima de durere după bădița Ignat, dar trebuie să mă mărit cu ghiolbanul acesta. O fi zburliciul bun de ceva sau trebuie să mă înham serios la muncă și să țin în mână treburile valahe? Că despre performanțe sexuale, după cum arată, mă îndoiesc să fim compatibili. Măcar de-ar fi în stare să procreeze, să am pe cine conduce la tron, că după cum se prezintă situația e clar c-am să-i supraviețuiesc cel puțin vreun pol de ani. Avea dreptate bietul tata: uite-te la el cât e de aerian, tace ca mortul, de parcă a cumpărat o oaie. Of, of, of, asta-i soarta noastră, a fiicelor de domni, trebuie să ne sacrificăm pentru țară indiferent de starea libidoului. Bine că nu ne-am născut și proaste c-altfel dormeam singure în iatac din cauza caraghioșilor  care preferă să doarmă pe tron decât între mătăsuri fine. Of, Mircică, Mircică nu știi ce te-așteaptă, tataie, că eu sunt profesionistă de grădină domnească. Acolo am fost întâia oară cu badigarzii tatei să admirăm luna. Am admirat-o numai eu că ei miroseau florile. Nu pot să spun că flăcăii nu și-au făcut bine treaba, m-ar bate Dumnezeu! Brrr, să nu mă mai gândesc că mă furnică pielea și dau în clocot lângă moșcălăul acesta. Uite-te la el: nu mă pupă, nu mă pipăie, nu mă ciuchește! Stau așa și mă întreb: oare badigarzii lui or fi tot așa de mormoloci. Că dacă-i p-așa îl chem pe tătuca să mă ia acasă”. (Va urma, dacă sunteți cuminți) 


CONTELE DE MONTE-CRISTO
15 iulie 2018       

Nu știam că așa de tare o să doară

Ascunzându-ne sub curcubeu
n-am văzut cum ploua cu pietre de moară
din sufletul tău în sufletul meu,
și nu știam că așa de tare o să doară

Uneori trecea prin mine un fulger nedefinit
și-mi sfârteca uimirile, visele,
așa de mult ne-am iubit,
înălțare-mi păreau toate abisele

Alteori ploua, ploi de vară subțiri,
ne scurgeam dinspre noi înspre mare,
ca două mirări, ca doi miri
exilați într-o magie-ntâmplătoare

Nu știam că așa de tare o să doară
sfâșierile de curcubeu,
plouă cu pietre de moară
de nicăieri, în sufletul meu



10 iulie 2018

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (128)

Anul câinelui de penitenciar *  Codul Penal pe înțelesul tuturor  * Acum ne-au condamnat pe toți la moarte * Trilul telefoanelor * Cum vrea să plece Livache * Bărbatul flămând, pericol public * Ambulanța roșie * Pactul cu extratereștrii * Vremuri de ocară (2)


”The Washington Post” zice că democrația românească a cam fost bulită de Dragnea. Care democrație, mânca-ne-ați? * Războiul economic dintre SUA și restul lumii (UE, China) e prologul noii crize economice mondiale. Și dacă sunt probleme cu păpica, planeta devine un loc imprevizibil. S-ar putea s-o doară burtica. * Populația României scade cu cinci români pe oră (deces sau migrație). Nasol moment, mișto colivă! * Fetelor din lumea-ntreagă, eu vă dau un singur sfat, încuiați-vă în casă, Borcea s-a eliberat! Da, tatăl anului, câine până la moarte și dincolo de ea, soțul amantelor sale, a scăpat mai devreme de la țuhaus. E o veste bună pentru România. Poate se mai echilibrează balanța demografică. Cei mai bucuroși de eliberarea distinsului bagabond au fost cei șapte copii, care, din nenorocire, n-au prea apucat să-l vadă întrucât mama vitregă, Valentina Pelinel (ce nume predestinat!), l-a sechestrat vreo trei zile și trei nopți între acolade. Pentru cine nu a citit Biblia, e bine de știut că parantezele mici sunt la Mihaela Borcea, iar cele mari la Alina Vidican. Semnele de exclamare sunt peste tot. Urmate, evident, de numeroase puncte de suspensie...* Culmea legilor justiției: Codul Penal este scris de infractori! D-aia se și numește cum se numește... * E vremea vacanțelor! 70% dintre români nu știu ce-s alea. În schimb, conform datelor cercetătorilor tiranici, circa 90% dintre valahi au dat mită cel puțin o dată în viață. Decât să dea mită mai bine mergeau în vacanță. * Societatea românească a devenit o junglă populată de fiare sangvinare. Așa zisul capitalism de cumetrie a adus cu el disprețul pentru viața celuilalt. Nepăsarea, disprețul, sadismul, goana după îmbogățirea cu orice preț, minciuna generalizată, sunt doar câteva dintre reperele omului nou. A capitalistului feroce, urmaș al comunistului parșiv. Exemplele sunt nenumărate, iar moartea tânărului Călin Farcaș e doar încă un exemplu al degradării societății românești. A murit ca un câine, la doar 29 de ani, pentru că statul român, condus în cea mai mare parte a timpului de idioți, nu a făcut nimic pentru a-i salva viața. Asta însemna aprobarea efectuării unui transplant de plămâni pentru care oamenii cu suflet donaseră 200 000 de euro. Birocrația excesivă (care este  o formă mascată de dictatură), nemernicia, hoția, promiscuitatea politică, indolența, disprețul față de omul de rând al nenorociților de la butoanele puterii, l-au condamnat la moarte. Și, odată cu el, pe noi toți. Zilnic, mii de oameni sunt uciși de sistemul sanitar românesc coordonat cu sadism de politicienii veroși care, ori de câte ori îi doare-n fundul curții, se tratează de bube, mucegaiuri și noroi, în străinătate. Când vor înțelege românii că sistemul ăsta politic, de un cinism înfiorător, trebuie măturat? Coșmelia capitalismului de gang trebuie arsă cu șobolanii înăuntru.* Ministrul apelor și a ceea ce a mai rămas din păduri vrea să-și mute bârlogul în codru ca să nu mai audă ”trilul telefoanelor”. Ceea ce nu știe domnul Deneș este că și în pădure sunt gaițe (altele decât cele din Palatul Victoria Socialismului de Coafor) care imită până la leșin țârâitul cucului de Teleorman. Care, tot așa, își pune ouăle în cuiburi străine ca să le clocească alte păsări proaste. * Livache nu vrea să plece ca prostul din această viață. D-apăi cum? Ca hoțul? * După cum bine știți, statul paralel a cedat rezervele de hidrocarburi din Marea Neagră străinilor în schimbul unor redevențe simbolice încă de pe vremea în care guvernul era condus de Tăriceanu. Care stat paralel? Ăla paralel cu interesele naționale. Deschideți cutia cu maimuțe și-o să-i vedeți bătându-se cu pumnul în coșul pieptului îmbâcsit de tutun pentru țărișoara lor, la orice oră din zi și din noapte, cu excepția perioadelor în care se află la furat.  * Zăvoranca continuă să-și iubească cu disperare corpul proprietate personală. Asta este, n-o putem ajuta, toți vulcanizatorii disperați au plecat la muncă în străinătate. * Monica Tatoiu susține cu argumente irefutabile că nu-i bine să te cerți cu un bărbat flămând, chiar dacă e soțul din dotare, fiindcă te-ar mânca cu fulgi cu tot. Deși în cazul găinilor bătrâne și zăpăcite ar fi o idee proastă. De asemenea, nu-i bine nici să stai în spatele calului, nici în fața telespectatorilor... * Noului Cod Penal i-a fost modificat până și titlul. După publicarea în Scormonitorul Oficial se va numi Marea Evadare. * Din cele 400 de texte normative modificate, majoritatea protejează, așa cum era și normal pentru statul de (ne)drept infractorul, nu victima. * Ca să nu vă mai fierbem în suc propriu, iată câteva articole noi: Se schimbă fundamental înșelăciunea: va face pușcărie cel înșelat, pentru că e prost. Din același motiv va plăti și daune morale . # Darea de mită a fost trecută la fapte caritabile și este obligatorie ca să nu uităm că suntem oameni # Procurorii nu vor mai primi fonduri pentru interceptări, dar își pot continua cercetările folosind taxa inversă # Pe lângă calomnie, a fost introdusă și mega-calomnia, când spui adevărul despre politicienii prinși la furat. * Undeva, în București, niște țigănci au luat la poceală o scriitoare din Brăila pe motiv că răpea puradei ca să le șutească organele. Venită la fața locului, Poliția Capitalei a constatat uimită că Doina Popescu-Brăila călătorea prin țară cu o dubă pentru a-și vinde cărțile. Când au auzit una ca asta, pirandele i-au mai tras o vrăfuială întrucât situația li s-a părut mai gravă decât și-au imaginat. * Dar chestia asta cu ambulanța nu este de luat în derizoriu. Cică e mulți bărbați care au fost răpiți de lângă neveste de o ambulanță roz și duși la amante. Acolo, bieții de ei, au întinerit brusc. Ambulanța albastră i-a adunat pe asistații social și i-a dus la muncă! Însă cea mai periculoasă este ambulanța roșie, care răpește proști de pe stradă (și-s străzile pline!), și-i duce la sediul central al partidului de unde se întorc și mai proști. Rugăm organele statului în expectativă să ia măsuri urgente și să verifice dacă nu cumva ambulanțele astea au ITP depășit. Aia roz ca aia roz, dar cea roșie e de groază. Pune în pericol siguranța cetățenilor. * Într-un apartament din Videle a decedat un oarecare domn Dan. Deranjați de miros, vecinii au sunat la MAI. Telefonul era ocupat întrucât se vorbea în regim de urgență cu sinistrații din localitatea Întorsura Buzăului, pe care furia apelor au adus-o la vale până în județul Buzău. * 46% din forța de muncă a României este plătită cu salariul minim pe economie deoarece ar presta muncă necalificată. Iată avantajele progresului! Ieri întuneric, astăzi lumină! Mâine-obscuritate. Și să nu pui mâna pe par! * Phil Schneider, un geolog american, care a fost sinucis în 1996, susținea că fostul președinte american Dwight Eisenhower ar fi încheiat un protocol cu trei specii de extratereștri. În schimbul unor tehnologii avansate (inclusiv un metal indestructibil-niobin), bagabonților interplanetari li s-ar fi permis să răpească animale și câteva mii de oameni împrăștiați pe mapamondul lumii. Nasolia mare e că în preajma hogeacului nostru ar fi nouă specii de extratereștri, iar unii dintre ei, care și-au propus să ne cucerească până în 2029, ne privesc ca pe niște ”pungi de mâncare”. Haoleu, am rupt-o-n fericire! Totuși, dacă nu se pot abține și vor cu orice preț să bage ceva pe jgheab, ar trebui să înceapă procesul de hrănire cu grașii din politică. E adevărat, au gust de rahat, dar așa e la all inclusive în spațiul carpato-danubiano-nevrotic. * Cum era altădată, numai Adi Sfinteș știe, că tocmai s-a întors dintr-o călătorie în timp. Dar, după cum ne relatează în ”Istoria necenzurată a românilor” a fost destul de nașpa...*   ”Văzând că au dat greș cu fețele bisericești, valahii îl acceptă pe tron pe Mircea Ciobanul, un cunoscut bisnismen cu oițe bârsane. Mircică (1545-1554) începe în trombă: execută ceva boieri și le-o dă în goarnă pretendenților la domnie. Unul singur, Radu Ilie (1552-1553) reușește pentru câteva luni să-i smulgă puterea. În februarie 1554, turcii îi confiscă averea și-l trimit la plajă în Etiopia. În loc vine Pătrașcu cel Bun (1554-1557) care n-a supărat pe nimeni însă a făcut și o faptă memorabilă: deși bolnav de plămâni, Petrică a tăvălit-o pe Teodora din Piua Petrii până l-a inventat pe Mihai Plângăciosul, un copchil din flori căruia mai târziu toți i-au zis Viteazul. Cu excepția lui Zgonea, care-l striga  ”colega...”A doua zi de Crăciun (1557), vodă moare otrăvit de vornicul Socol, care o șterge în Transilvania cu averea defunctului. În Valahia se întoarce sângerosul Mircea Ciobanul (1558-1559), mare criminal al vremii sale. Analizând condițiile în care turcii l-au mazilit din prima domnie, domnul a ajuns la concluzia că trebuie să dea o pildă. Și a dat-o la 3 martie 1558, când a ordonat gărzii turcești să-i ucidă pe cei 200 de boieri și egumeni strânși de el sub pretextul unui mare sfat. După ce pretendentul Radu Ilie și Socol mor înecați, Mircea dă și el colțu surprinzător de repede, în septembrie 1559. În urma lui au rămas mănăstirile Tisău și Cârnu din părțile Buzăului și o ciurdină de fete a căror viață sexuală v-o puteți imagina dacă citiți episodul următor. Pe tron s-a așezat Petru cel Tânăr (1559-1568), fiul mortului, în vârstă de 12 ani. El se juca pe-acolo pe lângă tac’su, a obosit, s-a așezat pe scaunul domnesc pe care maică-sa îi lipise niște super-glue. Chiajna era fiica lui Petru Rareș și era o femeie mult prea modernă pentru Evul Mediu. Adică se băga în treburile bărbaților cât mai adânc, fiind un produs atipic pentru moralitatea acelor vremuri. Ea a condus cu mână de fier pe fiul său și implicit țara. Cu ajutor turcesc  înăbușă trei încercări boierești de preluare a puterii. Petru rămâne domn pe hârtie, însă cu mărirea haraciului. Chiajna nu uită nici de prietenele ei de la Stambul, mama sultanului și unele favorite cărora le trimite daruri scumpe.

În 1568, Petru este arestat de otomani  în urma reclamațiilor cumnatului de ocazie, Mihail Cantacuzino Șeitanoglu, și exilat împreună cu mămica în Siria. Un an mai târziu moare otrăvit sau poate de inimă rea că prea devreme cunoscuse gustul puterii și tare mult îi mai plăcuse! Vine domn un nepot de-al lui Mihnea cel Rău, Alexandru al II-lea (1568-1577) care avusese viața lui Berilă, stătuse 34 de ani în exil. Complotiștii de profesie acționează, însă sunt executați. Alex îl ajută pe frac’su, Petru Șchiopul, să ia tronul Moldovei, dar într-o primă fază este bătut de Ioan Vodă cel Viteaz și înlocuit pentru patru zile cu unul Vintilă. Reușește să se scoată și când Înalta Poartă îl numise pe Oprea Găină voievod, trimite daruri semnificative care-l determină pe sultan să anuleze țidula. Dar acest Alexandru a fost o pacoste pe capul valahilor, un fel de Remeș al acelor vremi. Că a pus bir până și pe oaia seacă, adică stearpă și, culmea nenorocirilor, o secetă îndelungată combinată cu o ciumă cumplită a pus la pământ țara de arăta aproape ca-n zilele noastre. Îl succede fi-su, Mihnea Turcitul (1577-1583), care n-avea nici buletin așa că treburile domniei le rezolva mama sa greco-italianca Ecaterina Salvaresso împreună cu Mitrea din Hotărani, marele vornic care-o mai încăleca din când în când. După ce învinsese mai mulți pretendenți, printre care și pe mehedințeanul Radu Popa, Mihnea pierde domnia în favoarea lui Petru Cercel (1583-1585). Deși tobă de carte și cu relații în tot Apusul, Cercel nu reușește să se mențină domn, întrucât turcii, sensibilizați de sumele puse la bătaie de Mihnea, îl mazilesc. Revenit la putere, Mihnea Turcitul (1585-1591) pune noi dări pe capul valahilor, printre care găleata și năpastea. Cu sumele obținute și-a păstrat tronul, reușind să scape de mazilire în 1589, când fusese numit domn unul Vlad, nepot de-al său și când Petru Cercel încerca să recâștige încrederea sultanului. Cu 60.000 de scuzi i-a plătit pe asasinii lui Petru Cercel, iar restul sumelor i-a folosit ca bani de buzunar. A fost căsătorit cu Neaga, fiica lui Vlaicu, clucerul din Cislău, localitatea unde a ctitorit și o mănăstire (la 1580). Mazilit a treia oară, Mihnea trece la mahomedism, primește sangiacatul din Nicopole și numele de Mehmet bei, pe care-l păstrează până la moarte (1601). După Mihnea, au fost numiți, fără să domnească efectiv, Iliaș și Radu, după care a stat domn un an de zile Ștefan Surdul (1591-1592), înlocuit pentru incompetență cu Alexandru cel Rău (1592-1593), care s-a pus cu omorul pe țară. Acesta a adus cu el pe creditorii săi și a început să-i asuprească pe poporeni pentru a stoarce și ultima sursă de venit. Pe boieri îi tăia ca pe vite. A încercat schema și cu Mihai (Viteazul), banul Craiovei, dar nu i-a ținut figura. Bărbosul oltean a încruntat sprânceana la călău de s-a scăpat acesta în pantaloni de frică, lucru pe care l-a constatat personal și Nicolae Bălcescu. Chit că s-a născut cu vreo 226 de ani mai târziu.

PROMOUȘĂN: Țineți-vă de ce aveți că data viitoare veți da piept cu fetele Chiajnei și cu mama lor. Mâncați bine, beți un litru de vin și urmăriți un film după miezul nopții ca să intrați în atmosfera acestui de neuitat episod. Încercăm să fim pudici la maximum , dar nu cred că vom rezista tentației de a spune lucrurilor pe nume. Că tipesele e arzoiace rău        



CONTELE DE MONTE-CRISTO
7 iulie 2018

Trece secunda cu sufletu-n gheare

Cad  iernile peste cuibul de cuc,
stalagmite acoperă gândul,
toate drumurile în cârcă le duc
prin viața arată de-a rândul

Zboară cocorii prin lumină invers,
umbrele înserării înnoadă dezastre,
mai e un mileniu, iubito, de mers,
înapoi înspre spaimele noastre

Ne pândesc din secvența uitării tăceri,
urlă-n țesuturi sălbatice fiare,
mâine va fi mai trist decât ieri,
trece secunda cu sufletu-n gheare

Pe câmpul minat, printre urme de lut,
un copac singular refuză să moară,
muzica frunzelor a tăcut,
pașii pierduți încontinuu or să doară

Se sting anotimpuri strivite
de inimi îngropate în var,
trec herghelii fremătând în copite
sufletul înhămat la calvar

Doar îngerul se strecoară în sânge,
ca un glonț din timpul pustiu,
mâna de gheață întunericul strânge;
ai venit, însă așa de târziu!

Și-ai să pleci înspre tine devreme,
respectând vechi sentințe lumești,
și-ai să-ți dai peste suflet cu creme 
ca să fii altceva decât ești...


5 iulie 2018

Viața noastră-i o mână de apă

Viața noastră e o mână de apă

ce se prelinge printre degete,

pe ore, minute, secunde,

provocată de sentimente fecunde

Căderea ne amețește. Rareori

ne agățăm de culorile vreunui curcubeu

întâmplător

Atunci prăbușirea ne pare înălțare,

fiecare piatră ce sparge ferestrele Atlantidei

strălucește fals, ca un soare

înrobitor

de care și țesuturilor rupte

le e dor

Se adună laolaltă șuvoaiele,

din delta inimii evadează rechini,

ne strecurăm precum gunoaiele

risipite de vânt

printre spini

Da, Apostolul Pavel avea dreptate:

viața noastră-i o mână de apă

ce se scurge printre șerpi veninoși,

ostracizați de mare

în ochi alunecoși

2 iulie 2018

Nu există semne de circulație spre fericire

Nu există semne de circulație spre fericire,
nu există,
viața e așa de frumoasă și de tristă!
culorile se amestecă-n curcubeie:
copil, adolescent, bărbat, femeie

Nu există munți de nestrăbătut,
nu există insule plutitoare,
dar eu exist
și-am să-ți aduc din Atlantida,
înveșmântată-n pietre și în sare,
cea mai frumoasă floare

Ai să-i strivești petalele de apus,
tu, cea mai frumoasă și mai tristă,
și-ai să te miri 
că există

30 iunie 2018