vineri, 16 octombrie 2026

Până când fericirea te doare


 

VÂNTUL SCHIMBĂRII

Nu mai există loc în calendare

pentru eroii neamului sublim

și n-avem dreptul când ne doare

să-i spunem Patriei că o iubim


Toți proștii-s astăzi la Putere

și ne vor duce negreșit în șanț,

e garantat doar dreptul la tăcere

și pe grumaz sunt urmele de lanț


Cei demni sunt prigoniți cu râvnă

să nu rămână țară-n urma lor,

păstor nu are azi această turmă

și pribegești în gol, umil popor


Să ieși din rând ca să îți aperi neamul,

vei fi vândut pân-or cânta cocoșii,

n-ai dreptul să-i ștergi țării geamul,

nici să-ți cinstești în zori de zi strămoșii


Ce vremuri de curvie și sperjur!

Ce vremuri de necinste și de fală!

Degeaba facem stânga-împrejur

dacă ne roade sufletul o boală


E lașitatea prima între virtuți,

minciuna e criteriu de valoare,

se-ascund haiducii minții-n munți,

întreaga țară e o închisoare


Și totuși undeva pe acest pământ

atât de bun și atât de roditor,

va bate într-o zi un vânt

să schimbe-n bine viața tuturor...


16 octombrie 2026

CÂND VINE TOAMNA

Când vine toamna,-n suflet cad acorduri,

chitara plânge-ntruna la refren,

copacii desfrunzesc direct pe corduri

și-mi este dor și teamă să te chem


Dar tu nu vii și trec întruna păsări

din răsărit către apus,

și cade disperarea între mătăsuri

că nu mai știu de-ai fost sau de te-ai dus


Un rug lăuntric se aude-n sine,

niciun poem nu poate să-l mai stingă,

și rătăcesc cărarea către mine,

tristețea absolută o să-nvingă


Melancolii de strajă lângă suflet

vor țese vechi tristeți de vinilin,

și-am să m-ascund cu tine-n acel cântec

în care a murit pasărea-spin...


16 octombrie 2026 

RISIPIRE

În timp ce tu nu mă iubești

viața noastră se scurge

ca o apă tulbure

printre pietre tăioase


Și-n timp ce eu te iubesc

viața ta se scurge

într-un vârtej amețitor

pe cărări neștiute


Și-n timpul acesta finit

ne risipim sufletele

printre cocorii 

ce pun virgule cerului


16 octombrie 2026