Nu-mi mai amintesc prima zi,
numai bătăile inimii mi le amintesc,
erau atât de apropiate una de alta
încât planeta se învârtea invers
”Trebuie că se întâmplă ceva minunat”,
i-am spus îngerului ce se juca cu lumina albastră,
”...parcă mi-au crescut aripi și zbor,
parcă sunt un abur pe fereastră...”
Desculț prin rouă am traversat lumina,
soarele se-ncuiase în meninge,
nu era nimic din ce-aș fi putut știi,
încă se aude fericirea cum plânge
Nicio înserare n-avea să mai vină
decât cu fluturii ce-o aduceau ușor
Și îngerul mi-a spus: ”Așa-i iubirea
și ceea ce te doare este un dor
Și dorul se preface-n înger
și îngerul în tine se ascunde,
și vii și pleci, și pleci și vii,
nu știi de ce și nici pe unde...”
Și totuși, uneori, când gândul fuge
și sorbi tăcut paharul de cucută,
prin sânge se deschide-o cale
tot căutând iubirea ta pierdută
Luminile amurgului se aprind
când cad meteoriții vieții-n suflet,
printre bătăi de inimă m-ascund
și-ascult cum plânge îngerul în cântec
12 iunie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu