Bătut de ploi și-mpovărat de lupte
prizonier prin timpul fantomatic,
cu toate drumurile vieții rupte,
spre cer pornise călărețul singuratic
în căutarea nopților cu lună,
când lupii urlă fără alt motiv
decât s-audă golul cum răsună
în universul decorat festiv
Destinul lui de zburător ecvestru
s-a împletit cu razele de foc,
prin suflet calu-aleargă în buestru
tot căutându-și marele noroc
Hrănit târziu cu miere și jăratic
s-a scuturat de lume și de răi
și-l tot ducea pe călărețul singuratic
pe-un drum ce nu se întoarce înapoi
Și-au străbătut legați de vise
tot raiul pământesc nemaivăzut,
doar stele căzătoare-n paraclise
și-n suflet niciun înger decăzut
Nici munți înalți, nici râuri voluptoase
n-au stat nestrăbătuți în fața lor,
curgeau ca mierea zilele frumoase
și totuși îi durea un dor
Și nu au dat de capătul furtunii
s-o lege de-Atlantida cu-n pietroi,
să se încheie tot desfrâul lumii
și să se întoarcă liniștea înapoi
Ajunși într-un târziu pe țărmul mării
și-au oglindit în valuri propriul chip
și când s-a stins lumina înserării
și cal și călăreț au devenit nisip
9 iunie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu