Toți ochii albaștri mă priveau mirați:
Ce faceți, domnule învățător,
rătăcit prin Munții Carpați?
Copilăriei noastre-i este dor
de fluturi și de flori albastre,
de cântece uitate-n paradis
Pe-aici sunt jocurile noastre
pe care ni le-ați coborât din vis
-Nu fac nimic, îmi amintesc copii
ce mi-au trecut ca îngerii prin suflet,
și-micurg prin gânduri adieri târzii
și inima mi se preface-n cântec
Mi-e dor de timpul când zburau
ca fluturii din floare-n floare,
și se jucau și se ascundeau
din fața Soarelui-Răsare
N-au fost povești, a fost poveste,
n-am fost un vis, am fost un om,
și tot ce-a fost în urma mea mai este
și-n fiecare suflet doarme un atom
Văd ochii verzi, ochii albaștri,
cum mă privesc și tandri și sfioși,
și-n mine strigă cai-măiaștri:
Hai să ne întoarcem printre Feți-Frumoși!
6 iunie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu