Toți ochii albaștri mă priveau mirați:
Ce faceți, domnule învățător,
pe aici, prin Munții Carpați?
Copilăriei noastre-i este dor
de fluturi și de flori albastre,
de cântece uitate-n paradis
Pe-aici sunt jocurile noastre
pe care ni le-ați coborât din vis
Nimic nu fac, îmi amintesc
acei copii ce mi-au trecut prin suflet
cum trec prin rouă adieri târzii,
când inima ți se preface-n cântec
Mi-e dor de îngeri ce zburau
ca fluturii din floare-n floare,
și se jucau și se ascundeau
în fața Soarelui-Răsare
N-au fost povești, a fost poveste,
n-am fost un vis, am fost un om,
și tot ce-a fost în urma mea mai este
și-n fiecare suflet doarme-un cromozom
Văd ochii verzi, ochii albaștri
cum mă privesc și tandri, și sfioși,
și-n mine strigă cai-măiaștri:
Hai să ne întoarcem printre Feți-Frumoși!
6 iunie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu