Eroul e un suflet singur
ce se hrănește cu tăcere,
celor slabi le aduce
singura mângâiere
Clipele-i sunt lupte amare
cu nedreptatea din lume,
taie prin munții de sare
cărări fără nume
Să treacă cei ce vor fi
raze de soare puține,
să poată cânta-n fiecare zi
imnuri sublime
Noaptea îl bântuie gânduri,
îndoielile-l copleșesc,
pe patul de scânduri
demonii poposesc
Și încearcă să-l întoarcă din drum
turnându-i cucută-n pahare,
orizontul miroase a scrum
și-a sânge de fiare
Dar el știe că e singur și sapă
fundații pentru cetăți maiestuoase,
nimeni nu-i întinde o cană cu apă
și-i plouă cu vulturi în oase
La apus, printre umbre stelare,
va dispărea pe câmpul cu flori,
va plânge doar o rază de soare
și roua din zori...
6 iunie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu