Visăm doar timpul frumos
înhățați de secunda albastră
ne strânge-n suflet pasărea măiastră
și ne trece otrava prin os
Ne pisează picamere coastele
cu poftă de lupi hăituți de himere
ne îngropăm hulpavi în tăcere
și așteptăm năpastele
Nu știm sau poate n-avem curaj
să ieșim din tunel cu luminile aprinse
și toate zilele noastre surprinse
se aruncă de la ultimul etaj
pe trotuarul negru de vizavi
lângă bancomatul ce urlă-n neștire
are probleme mari de iubire
că n-a fost alimentat cu jucării
Plouă ca-n iad cu gânduri mov
și ochii mi se-nchid răpuși de vini
prin ploaia fără suflet doi străini
se-ntorc dintr-o poveste de alcov
Și printre gratiile coliviei vechi
în care s-au închis de bunăvoie
cu toată marea și cu Noe
le tot răsună zvonuri în urechi
cum c-ar fi fost o altă eră
în care el și ea s-au regăsit...
-Adio ,dragul meu iubit
ai fost doar o otravă efemeră
un timp abandonat dinadins
la marginea existenței parșive
să nu te doară aceste recidive
mâna ta arcul spre mine a întins
și a tras o săgeată doar una
și m-a lovit sub umărul stâng
a fost ori prea târziu ori prea curând
că mi s-a stins pe buze luna
și n-am putut s-o mai aprind
vântul bătea deasupra mării
și-am refuzat să mă predau mirării
și-n suflet n-am mai vrut să te cuprind
că nu toți avem dreptul absolut
de-a ne ucide propria paiață
iubirea-i doar o marfă-ntinsă-n piață
femeile cu inima de lut
au doar un gol în acel loc
pe care tu ai vrut să-l umpli
cu un șperaclu-ai încercat să intri
și să te-ncui în sufletul-breloc
dar n-ai găsit decât miros de pin
și-o piatră arsă-n vechiul sanctuar
acolo într-un gând amar
s-a sinucis pasărea spin
18 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu