ERA O NOAPTE PLOIOASĂ

Era o noapte ploioasă, sufletul o luase înainte,

umbla desculț prin noroi

Mirosul ierbii crude se întindea

ca o pedeapsă, ca o minune, 

cerul ne acoperea pe amândoi

”Vino în brațele mele”, ți-am zis,

”să nu te plouă!

Vino să mergem desculți

într-o vară, prin rouă!”

”Lasă-mă să dansez în ploaie, ” mi-ai zis,

”jocul vieții și-al morții,

lasă-mă să nu știu cine ești,

lasă-te și tu în voia sorții!”

Am surâs, 

erai atât de neobișnuită 

și de frumoasă,

ploua cu stele albastre pe casă  

Erai rai, erai vis, 

poveste, magie de nedescris.

Umbrele dispăruseră, nu mai ploua

cu tristețe în inima mea

O, cât erai de frumoasă

în acea noapte ploioasă!

Și nici nume n-aveai, 

Lorelay...

21 octombrie 2026