Un colț de cer albastru sfâșiat
mă privește fericit prin fereastră
și-mi împrumută din fericirea lui;
din mine zboară o pasăre albastră
Unde se duce cu atâta bucurie?
Ce taine ascunde năvalnicul zbor?
Sufletul îl străbate până la capăt,
liniștea dimineții de vară curge ca un izvor
Mierlele cântă în coruri sublime,
nu le oprește adierea de vânt,
încă mai zboară fluturi prin mine
de parcă n-am fi decât noi pe pământ
21 iunie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu