Din capcana dragostei
nimeni n-are scăpare,
inima e străpunsă de milioane de ori
de raze ascuțite de soare
Te topești instantaneu și curgi
printre pietre de râu ca o lavă,
până când nu mai rămâne din tine nimic,
nici măcar o zi scandinavă
Și totuși reușești dintr-un vis
atât de adânc ascuns printre ruine
să poți în sfârșit să te muți
cu tot cosmosu-n tine
Chiar zâmbești când apar
noi capcane în zare
și abia aștepți să te prinzi
deși ești convins că te doare
21 iunie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu