DE UNUL SINGUR

Când eram tânăr 

nu voiam decât să fiu fericit

Singur am urcat munții, 

pe cărări înguste,

încolțit de fiare sălbatice

ascunse sub fuste

Adeseori m-am prăbușit

în prăpăstii de vulturi

și m-am zdrobit 

de oasele fluturilor 

atât de rău

încât la reconstituire 

m-au recunoscut cu greu

din spatele gândurilor

Știam că sunt înger 

și că pot zbura din nou

până la soare

într-o călătorie niciodată bine definită,

întotdeauna înălțătoare

Am fugit adeseori desculț prin zăpadă,

ningea atât de frumos 

încât uitasem cine sunt;

când venea primăvara

eram adiere de vânt

Iubirea era în golul din jur risipită,

sufletul împrăștia peste tot petale,

dar nu știu de ce întotdeauna îmi creștea

o cămașă de fluturi sub zale

Mereu trebuia să repar ceva,

inima mea o lua razna instantaneu,

a trebuit să fac totul de unul singur,

ploua întruna în sufletul meu

Într-o clipă de slăbiciune mi-am zis 

că mai e o cărare 

care nu duce în prăpăstii de vulturi

și am mers pe acel drum,

deși eu eram un vultur de fum

rătăcit printre gânduri

12 februarie 2026