Ți-am presărat cărările cu flori
ca să nu plângi când te doare ceva
și să surâzi, draga mea,
când plouă din mine cu nori
Tu nu ai să le vezi preocupată
de gânduri și-ntâmplări lumești,
cafeaua se va zvârcoli în cești
și-amurgul mă va încuia îndată
în alte nopți de amare alinări,
pe unde am mai fost cândva,
încă mai doare drumul, draga mea,
pe care am aruncat cu flori
Și totuși am mai smuls din timpul meu
o eră să ți-o dau cadou pe veci,
când dinspre mine înspre tine treci
să știi că lăcrimează Dumnezeu
17 februarie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu