Se aud în streșini vrăbiile ciripind,
înfruntă frigul, încă nu e bine,
o mână de zăpadă către tine întind
poate te-ntorci să locuiești în mine
Desculță de-ai să treci prin amintire,
iarba plăpândă te va-mbrățișa,
și spinii orei noastre de iubire
de data asta nu te-or înțepa
Din mine trist va răsări un soare
ca va călători pe boltă clandestin,
și dacă iarna ultimă te doare
coboară-n suflet ca să-ți fiu destin
Și obosită după atâtea-nfrângeri
dă-i vieții tale triste-o șansă,
adie vânturi calde printre îngeri
și orizontul a intrat în transă
Și va veni, desigur, primăvara,
tristețea vreunui gând n-o poate opri,
se va deschide-n taină călimara
și-n alte părți de suflet ne-om iubi
cu aceeași deznădejde pământeană
de-a rătăci printre ruine,
și poate n-o să-ți fie teamă
să înflorești ca o pedeapsă-n mine
28 februarie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu