Noi nu avem un loc pe pământ
unde eu să fiu tu, iar tu să fii eu,
amintirea e-o lacrimă-n vânt
de câte ori calci pe sufletul meu
Și nu mai am aripi firave de ceară
și-mi strigă tăcerea în oase,
aș vrea să cobor pe o scară
din privirile tale frumoase
Și-mi pare-n oglindă secunda mai grea
și-o gheară mi se-nfige în chip,
pe unde mai ești, draga mea,
pe unde mai vânturi nisip?
Deși tot încerc nu pot să-nțeleg
de ce nu ne suntem deloc,
de dor absolut te dezleg
s-aprinzi în alt înger un foc
28 februarie 2026 (r)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu