Mor caii de la Letea, mor de foame,
caii sălbatici părăsiți de toți,
și parcă toată omenirea doarme
și nimănui nu-i pasă de cei morți
Șacalii îi pândesc cu ochii roșii,
din carnea lor cu poftă s-or hrăni
și până vor cânta cocoșii
toți caii liberi vor pieri
Degeaba știrile-i filmează acum,
iar propaganda le aruncă paie,
caii sălbatici deveniră fum
ce se înalță numai după ploaie
Asemeni cailor închiși de ape
ce au pierit de foame și de frig,
la temelia țării știu să sape
prin gaura imensă de covrig
toți derbedeii ce se cred profeți
și ne arată-n texte viitorul,
noi suntem caii verzi de pe pereți
ce libertății noastre-i ducem dorul
Încarcerați pe insule de viață
visăm că suntem caii de război,
străbatem prin perdelele de ceață
să mai putem să fim o clipă noi
De vom muri asediați de iarnă,
de foame și de alte boli de cai,
vom aștepta ninsoarea să se cearnă
pe drumul tragic dintre iad și rai
9 februarie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu