Nu mai există drepturi naturale,
în legi absurde ne îngrădesc străinii,
a luat-o Patria la vale
și-o latră din palate câinii
Borfașii travestiți în politicieni
sugrumă fibra românească,
pe trupul țării cresc licheni
și-l ciugulește stirpea păsărească
De nicăieri nu vine nicio veste
să schimbe-n bine starea de a fi,
ce-a fost să fie nu mai este
și conjugăm doar verbul a muri
Ne-am dat pe mâini străine fără preget
și-aceste mâini ne strâng de gât,
în țara noastră nu mai mișc-un deget
decât acei ce-n loc de nas au rât
Bogații au instituit disprețul
față de clasa încă muncitoare,
plătim eternității prețul
de a fi stat o clipă în picioare
Nu mai există teme tranzitorii,
e interzis recursul la credință,
în piese proaste mor actorii
și nimeni n-are pic de conștiință
În fruntea țării-s numai papagali
ce-au învățat clișee de la alții
și-au transformat poporul în hamali
pe care-i vând când zornăie talanții
Nicio speranță nu se întrevede,
la drumul mare suntem jefuiți,
ce n-am pierdut încă se poate pierde,
redevenirăm neam de obidiți
Acestui abandon fatal și tragic
îi suntem martori triști și demodați,
popor de lei ai devenit letargic
și-ți plâng în suflet bieții munți Carpați
Ce s-o-ntâmpla cu tine-n viitor
dacă nu poți măcar să-ți fi prezent,
degeaba te numești popor
dacă accepți orice dictat dement
De unde atâta lașitate crasă?
Ce drog vi s-a-ncuibat în sânge
de suntem slugi la noi acasă?
De unde spaima asta ce ne frânge?
Nu asta-i ordinea de zi firească,
nu asta-i voia unui Dumnezeu
care iubește Țara Românească,
nu ăsta e destinul meu!
Ieșiți din negura ce vă-nconjoară
și nu mai acceptați statut de sclavi!
O mamă aveți pe lume și o țară,
e timpul să mai fiți o dată bravi
Să dăm o șansă zilelor ce vin,
nu se sfârșește lumea când vor hoții,
am tot băut din cupa cu pelin
pe care ne-au întins-o mafioții
Să spargem azi ferestrele murdare
pe care ne-au tot scris lozinci de bâlci,
eu știu c-au răsărit în fiecare
vechi flori de colț ascunse pe sub stânci
În inimă stau armele de pază,
și cântă îngerii de biruință,
chiar Dumnezeu va coborî pe-o rază
să facem dar recursul la credință
și să desfacem azi blestemul tragic
ce ne-a îngropat de vii în spaima noastră,
e timpul să-l trezim pe Făt Frumosul magic
și-n zidul gri să facem o fereastră...
28 februarie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu