FRUNZE DE TOAMNĂ

 

Cad pașii noștri moi pe covorul de frunze
Ce toamna l-a întins sărbătorind iubirea,
Visăm că am murit în stările fecunde,
E prea devreme parcă să ningă desfrunzirea

M-aplec până în suflet și-ți fac mănunchi de toamnă,
Mănunchi strivit în sânge de palide culori,
Întinzi spre el privirea ce la desfrâu îndeamnă
Și-mi cresc sub piele frunze și în retină flori

Și suntem pe planetă nesăbuiți de tineri,
Ne ninge cu petale din marele abis,
Și te iubesc pe viață cum n-am iubit pe nimeni,
Nu mă trezi vreodată, iubita mea, din vis...


13 ianuarie 1989/8 ianuarie 2020

IUBIRE ETERNĂ

 IUBIRE ETERNĂ

În vis mă-ntâlnesc tot mereu
cu tine, speranță de ieri și demult,
pe frunze m-așez și stau să ascult
pădurea din sufletul meu

Mângâi copacii din curcubeu
cu-nscrisuri de inimi fierbinți,
și stau să ascult și știu că nu minți,
pădure cu suflet de zeu

Șoaptele tale sunt pânze
ce verzi îți umbresc veșnicia
și tu îmi ești totul, îmi ești bucuria,
pădure cu inima-n frunze

Și știu ale tale povești
ce-n foșnet de zâne le-aduni,
te caut, te chem, sunt nebun,
pădure, iubire îmi ești!

Pustie când mâine vei fi,
bătută de-al iernii cuvânt,
în tăcerea ce cade mormânt,
pădure, eu tot te-oi iubi...

12-13 ianuarie 1989

TĂCEREA CUVINTELOR

 TĂCEREA CUVINTELOR

Mă lovesc de tăcerea ta și atunci
îți cuprind ochii
cu inima
Pleoapele coboară grele peste iubirea mea,
ca două petale,
ca două lacăte grele
Cuvintele își cuprind mâinile
într-un șuvoi rece și amețitor
ecouri se lovesc în inima mea
Visurile se năruie sub privirea ta,
sub cuvintele tale,
sub tăcerea ta
Și-atunci iubirea mea
e o frunză ce pică într-o fântână moartă
ca o amintire uitată

9 ianuarie 1989

ÎNTRE AMINTIRI

 ÎNTRE AMINTIRI

Scrie-mi numele pe o copertă de carte,
mângâie-l cu ochii închiși,
se-ntorc cocorii dinspre moarte,
corăbiile aduc la mal proscriși

Lasă cuvintele ascunse-n călimară,
desenează un curcubeu
cerul albastru să nu mai doară
deasupra sufletului meu

Fă câțiva pași desculță prin amurg,
cu ochii-nchiși, să nu mă vezi
cum dinspre mine înspre tine curg
purtat de suferințe și aezi

Sărută-mi numele pe-un colț de amintire
și poate drumul tău spre rai,
va trece prin secunda de iubire
în care-ai fost, dar nu ai vrut să stai..

1 octombrie 1990/21 ianuarie 2020

FIR DE APĂ

Curg din mine, curg din mine,

Ca un fir de apă curg,

Voi aprinde o lumină 

Peste care torn amurg

Toți vor crede c-am plecat 

Într-o grea călătorie

Unde nimeni n-a mai fost,

Unde ce e, nu se știe 

Ce se-ntâmplă de-am să plec?

Toți călătoresc spre stele

Chiar și ochii mei albaștri,

Chiar și ochii dragei mele.

Unii vor să se întoarcă,

Alții nu mai vor să vină,

Timpul ce-a durut și doare

Printre îngeri se comprimă

Curg din mine, curg din mine,

Ca un fir de apă curg;

Voi aprinde o lumină

Peste care torn amurg...

14 noiembrie 2023

CAD FRUNZELE DIN SUFLET

Vuiește-n suflet focul hrănindu-se pe sine, 

Afară plânge frunza sub pași desculți de îngeri,

Aș smulge un poem,  cu forcepsul din mine,

Să plângă toți cocorii, iar tu de dor să sângeri

Imperii de poeme vor decreta decesul

Acestei lumi din care-a pierit omul frumos,

Tac florile albastre înfrigurând demersul,

Prin univers trec păsări călătorind pe jos 

Sunt flăcări peste tot, se reaprinde rugul

Hrănit cu toți copacii crescuți în oameni vii,

O mână de zăpadă prin inimă se-ntinde

Și se ascund în suflet chemările târzii

Dar ce se-ntâmplă cu aceste gânduri,

Călătorind absente prin cerul violet?

Desculț până la capăt mă înfășor în scânduri,

Cad frunzele din suflet, e ultimul balet

14-16 noiembrie 2023

AMINTIRI NU ARE DECÂT CLIPA DE ACUM

”Amintiri nu are decât clipa de acum,

ce-a fost într-adevăr nu se știe...”

Încă mă bântuie acel poem de Nichita 

în care îndrăgostiții își schimbă între ei 

numele, numerele; îți amintești, iubita?

Există numai ceea ce va fi,

numai întâmplările nemaiîntâmplate,

sufletele noastre dezgolite

până la jumătate

Fereastra prin care treceam îmbrățișați

amestecând cioburile, aerul dintre noi,

nu se va închide niciodată

și vom putea călători înapoi,

unul din altul, unul spre altul,

plânge în suflet bazaltul

Se aud secundele cum se-ntind și plesnesc

în spatele inimii 

Hai să sărim înăuntru, 

să dăm la o parte perdeaua de fum;

ce-a fost într-adevăr nu se știe,

amintiri nu are decât clipa de acum...

14-15 noiembrie 2023

SE PREGĂTEȘTE TOAMNA DE PLECARE

Se pregătește toamna de plecare,

curând ne-om aminti că ne-am iubit,

cad fluturi tot mai des din infinit,

voi deveni, de dragul tău, ninsoare

Și am să ning ferestrele la care

m-așteaptă îngerii-copii,

voi ninge peste morți și peste vii

și vom schia prin viața viitoare

Orice sfârșit e-un început de cale,

lumina se desface pân la miez,

becarul mai înhață un diez

și se izbesc de zidul inimii petale

Nu te mai teme, suflete, nu plânge,

vom traversa împreună această lume,

încorsetați de reguli și cutume

suntem un rug ce nu se poate stinge!

Se pregătește toamna de plecare,

curând ne-om aminti că ne-am iubit,

voi ninge-n visul tău necontenit,

acoperind vechi patimi și zăvoare...

13 noiembrie 2023

ÎNTOARCEREA DIN TOAMNĂ

Întoarce-te din toamnă, domnișoară,

întoarce-te că s-a făcut târziu,

mă strânge-n brațe marele pustiu

și fără tine nu se face vară

M-am strecurat în mine însumi

și-am scris poeme amurgului grăbit,

mă sting ca o lumină de chibrit,

o floare albastră mi se zbate-n plânsu-mi

Aud din univers prin somn cum plouă

cu îngeri izgoniți din raiul lor,

și mi se face câteodată dor 

de tot ce-a fost să nu ne fie nouă

Și se prea poate mâine să n-aud

ecoul cum se zbate-n călimară,

întoarce-te frumoasă domnișoară,

ne-așteaptă în tranșee Polul Sud...

9 noiembrie 2023

NUMAI IUBIREA

Dacă stelele ne-ar privi  

cu ochii noștri de îndrăgostiți

și-ar dori să fie oameni

Dacă cerul ar avea culoarea 

ochilor noștri din copilărie

și-ar dori să fie mai albastru

Dacă râurile învolburate

ar curge spre mare

cum se revarsă lacrimile de fericire

pe obrazul nostru,

ar deveni lacrimi de fericire

Dacă frunzele copacilor ar înverzi

odată cu tinerețea noastră,

cea fără început și fără de sfărșit,

s-ar răzvrăti împotriva trecerii prin timp

Dacă toate acestea s-ar întâmpla

noi vom fi stele luminoase,

cer albastru, râuri învolburate,

frunze veșnic verzi

Dar așa și suntem 

ori de câte ori  îi dăm libertate inimii

să iubească, să iubească, să iubească,

ori de câte ori lăsăm sufletul să plutească liber

ca o pasăre, ca un puf de păpădie

în adierea vântului

spre cerul ireal de albastru

Atunci nimic nu mai contează,

iubirea ne transformă în oameni liberi,

în ceea ce am fost predestinați să fim

înainte de a rătăci calea

Numai iubirea ne apropie de noi înșine,

numai iubirea ne face să redevenim întregi;

fluturi, curcubeie, 

înger-bărbat, înger-femeie...

3 noiembrie 2023