Dintr-odată o prăpastie s-a deschis
și-am căzut din cerul albastru în mare,
un înger plângea la mine în vis
cu lacrimi amare
Valurile m-au adus la țărm
mai mult mort decât viu,
cine mi-a zdrobit sufletul
nici nu mai știu...
Copilul din mine nu murise de tot,
în golul din jur pâlpâia,
a mai construit un castel de nisip
dar l-a călcat în picioare tot ea
Atunci s-a pornit o furtună pe mare
și-un val a vărsat călimara,
din vis a sărit un înger călare
în deșertul Sahara....
26 ianuarie 2023
Iubita de zăpadă am încuiat-o-n carte
printre iluzii, spaime și povești,
ecoul nu mai știe unde ești
și tu călătorești nestingherit spre moarte
Nu-ți va răspunde nimeni la mesaje,
din umbră fumul s-a prelins amar,
te-mbrățișează iarna-n avatar
și cad meteoriți între etaje
La miezul nopții printre emisfere
vor trece stoluri albe de cocori,
și-ți amintești că ai știut să zbori
și-ai dus cu tine printre nori himere
Dar totul pare în amurg departe,
trasezi prin sânge drumul de final,
și ninge-n toate sălile de bal
cu file sfâșiate dintr-o carte...
22 ianuarie 2023
Din mocirla-n care noi ne zbatem
fără nicio șansă de-a ieși,
am putea să scriem câte-o carte
și o nouă ordine de zi
Vor cădea prizonieri leproșii,
cei stigmatizați de carnivori,
când cânta-vor de trei ori cocoșii
noi vom fi în fruntea tuturor
Și vom duce mai departe steaua
unui neam de învingători proscriși,
urmele ni le-o ascunde neaua,
să rămână corbii interziși
Nuferi albi ne vor cădea din suflet,
bălțile vor deveni izvoare,
ne-om ascunde lacrimile-n cântec
și vom trece liberi prin ninsoare...
21 ianuarie 2023
Eu sunt poetul țării suferinde,
și cânt, și strig, și plâng cu ea,
și-i sunt și apă și merinde
și zile-i dau din viața mea
Eu sunt soldatul ultimelor lupte
pentru dreptate și-adevăr firesc,
și-mi leg de suflet drumuri rupte
să poată merge neamul românesc
Eu sunt bătaia ultimă de clopot
ce încă se aude în Carpați
când trec prin luminișuri cerbi în tropot
și-n stele plânge un popor de frați
Și sunt și steagul aruncat în larg
de curcubeul ploilor de vară,
sunt pasărea murindă pe catarg
ce aduce apă vie pentru țară
Eu sunt cel ce-a cântat și cântă
ca un pribeag din veacuri suferinde,
de voi pieri până la urmă-n luptă
eu țării mele îi voi fi merinde...
21 ianuarie 2023
Ea, cea mai iubită dintre pământene,
avea doar o jumătate de inimă
A trebuit să-i dau jumătate din inima mea
ca să fie întreagă
Inima mea bătea în alt ritm
și atunci ea și-a smuls
jumătatea de inimă
și s-a ascuns la capătul lumii
ca o pasăre speriată
Din când în când, în pieptul ei,
o durere se zbate
E locul în care a bătut,
în alt ritm,
inima mea...
16 ianuarie 2023
Eram atât de îndrăgostit
că de-ai fi fost chiar minus infinit,
eu tot te-aș fi iubit
cu patimă de răzvrătit
Securile de-ar fi tăiat pe ascuns
din carnea mea bucăți adânci,
n-aș fi murit și n-aș fi plâns;
atât de mult eu te iubeam atunci
În mări de-aș fi căzut zvârlit
de ceru-albastru, de comete,
te-aș fi chemat, te-aș fi iubit,
că întreg oceanul nu-mi ținea de sete
O, vai, eram atât de îndrăgostit
că am zburat orbit spre soare
pe unde păsări călătoare,
cu aripi de ceară, m-au strivit!
Și am căzut din cer în mare
și-a plâns chiar minus infinit
scăpat din tandra îmbrățișare....
Și cât eram de îndrăgostit!
11 ianuarie 2023
Să fim voioși, să mergem mai departe,
ieșind din noi, călătorim spre moarte!
Ne doare, poate, umbra călătoare
ce-n noi se înalță și cu noi dispare
De zis ar fi de zis ce s-a mai zis,
dar viața noastră e de nedescris...
9 ianuarie 2023
Descalță-te și stai cu mine aici!
Vor veni prietenii mei însoțiți de fete frumoase.
O să fiu o gazdă bună, o s-aprind licurici,
chiar dacă-mi trece viscolul prin oase
Ea n-o să fie aici, nu s-a născut încă
Spune-mi tu, cum mă strecor prin noaptea adâncă?
Se va naște până la urmă sau e o iluzie acest tangou?
Ce fiară tandră mi se așază pe umăr?
Cine e umbrei mele ecou?
Din amintirile viitoare
nu-mi povesti întâmplările dureroase!
Întinde-te lângă mine și-ascultă viscolul
cum se zbate în oase!
31 decembrie 1992/31 decembrie 2022
Mai întâi au maimuțărit democrația
transformând-o într-un laitmotiv îngust
toți oamenii trebuiau să doarmă
în patul lui Procust
După care au plantat conflicte ici și colo,
teatre de operațiuni, laboratoare ale morții,
doar-doar s-o pierde omenirea cu firea
și va declanșa operațiunea de sinucidere asistată
Și când toate tertipurile clasice au dat greș,
au chemat virusul,
dar nici el
nu a îngenuncheat umanitatea.
Dimpotrivă, orbii au început să vadă,
surzii să audă și ologii să meargă
Au înțeles că pandemia
este o crimă cu premeditare,
un pretext pentru instaurarea
dictaturii fricii
Și pentru că oamenii
și-au adus aminte de umanitatea lor,
pentru că oamenii
au constatat cu surprindere
că sunt ființe bipede,
că totuși Dumnezeu este tatăl lor,
mai marii zilei,
păpușarii din umbra liderilor politici
decrepiți, ignoranți, stupizi,
asasini fără scrupule,
au dezlegat câinii războiului
ca să nu se vindece niciodată planeta de frică
Dar, vai vouă, ticăloșilor,
degeaba trâmbițați
începutul celui de-al treilea război mondial!
Acesta-i finalul.
Umanitatea va triumfa încă o dată,
plătind până la capăt
prețul uitării de sine...
29 decembrie 2022
