IUBITO, VINE TOAMNA, UN CÂNTEC PLÂNGE-N MINE

Iubito, vine toamna, un cântec plânge-n mine,

de atâția nouri pieptul mi-a devenit ocean,

iubito, vine toamna și-n nopțile senine

toți îngerii de ceară te vor privi pe geam

cum dormi visând că-n frunze ne vom iubi pesemne

ca doi adolescenți fugiți din viața lor,

iubito, vine toamna ce lasă-n suflet semne

și o să arzi pe rugu-i de patimă și dor

În mine-or crește urme ducându-se prin brume

spre amurgu-n care dorm copacii dezertori,

toți greierii sihaștri amestecați în hume

ne-or aminti că suntem pe lume muritori

Dar nouă nu ne pasă, în cea din urmă seară

vom trece împreună-n caleștile de fum

spre-o altă existență la fel de dulce-amară

chiar dacă roata lumii se va topi pe drum...

30 august 2023

MELANCOLIILE

N-am să vă spun cine sunt, dacă sunt,

n-am să vă spun de unde vin, dacă vin,

dar să fiți siguri că nu sunt de aici,

calc desculț printre spini și aprind licurici

N-am să vă spun de ce sunt, dacă sunt,

n-am să vă spun nici măcar dacă mi-e dor,

urc munții inimii și-i străbat câmpiile

sfâșiat de toate melancoliile

N-am să mă opresc nicăieri, nicio clipă,

o să trec prin mine zvâcnind

voi coborî odată cu ploaia,

nimeni  n-o să mă vadă plângând

Mă voi amesteca cu râurile repezi

până când o mie de chipuri se vor lovi la-ntâmplare

și vor lua acea formă

ce va curge din mine în mare

Țărmul se va îndepărta cu pași repezi,

nicio amintire nu mai flutură mâna,

iluziile se amestecă cu nisipul

până când le spulberă furtuna

N-am să vă spun ce mă doare, dacă mă doare,

n-am să vă spun ce răni m-au făcut cel ce sunt,

numai câteodată, cu ochii în soare,

de viață și de moarte vă cânt...

21 august 2023

VISEZ

Visez că sunt câmp nesfârșit

pe care cerul se apleacă să-l sărute,

visez că sunt îngerul 

căruia Dumnezeu îi șoptește:

du-te!

Caii coboară din munții inimii

fără potcoave,

visez omul frumos

printre octave

Dintre amintirile inocente

stelele curg,

visez că sunt

lumină-n amurg

O lună amară mi se aruncă

în brațe și vrea să mă sărute,

ecoul se izbește de inimă:

hai, du-te!...

14 august 2023

UITARE

Am hotărât că trebuie să te uit

și dacă trebuie, te voi uita,

n-o să-ți mai fiu lampă de veghe

în nopțile adânci, draga mea

N-o să mai fiu fluture rătăcind

în jurul luminii,

vei auzi câinii nopții lătrând

vântul. Și-n inimă spinii

Și tot ce ți-am fost n-am să mai fiu,

și tot ce mi-ai fost n-ai să mai fii,

am hotărât să te uit, draga mea,

chiar dacă tu n-ai să știi...

28 iulie 2023

NE-AM IUBIT, MI-AMINTESC

Ne-am iubit toată toamna,

și iarna ne-am iubit, și primăvara

până a dat colțul ierbii

și a plesnit mugurul

Ne-am iubit până când

ai fost atât de sigură 

de iubirea mea

încât i-ai dat cu piciorul

Vara s-a întins între noi

ca un șarpe de apă

și ne-am iubit

fără să ne mai vedem

decât în pauzele de publicitate

ale destinului

Tu deja înfloriseși

și-ți răspândeai parfumul

în golul din jur

Mi s-a părut prea mult

și m-am retras 

în cea mai adâncă scorbură

a sufletului meu

Ce s-a mai întâmplat spre toamnă

nu vreau să-mi amintesc;

caii proaspăt potcoviți

au trecut peste sufletul meu

ducându-l târâș până la prima intersecție

Și l-au lăsat acolo

ca să se vindece de sine însuși

Ne-am iubit,

mi-amintesc atât de bine,

dar nu a fost de ajuns...

20 iulie 2023

GUSTUL AMAR AL FERICIRII

Cât de repede se duc toate!

Noi nu avem răbdare cu timpul,

trecem prin el ca razele de soare

prin văzduh

Uneori înflorim de atâta iubire,

alteori pălim,

și. de atâta durere,

uităm zilele fericite

Visele nu devin ralitate niciodată,

ne ascundem de lumină

exact când nu trebuie

Gustul amar al fericirii persistă

și, în momentele de singurătate,

e tot ce ne rămâne

Degeaba implorăm, 

sigur nu putem uita 

nimic din ce ne-a făcut întregi;

înaintăm prin timp

însoțindu-ne durerea

Uneori, în nopțile adânci de

singurătate și regrete,

o gheară ne apasă pieptul,

ne sfâșie inima și ne izbește

de zidurile pe care tăcerea

le-a ridicat până la jumătate

Se spune că uneori 

iubirea durează, alteori nu

Nu-i adevărat, iubirea 

nu poate fi înlocuită de nimic

De aceea, în fiecare dimineață,

traversând desculți cărarea

ce duce către noi înșine,

ochii se înrourează

și-n cerul gurii simțim

gustul amar al fericirii pierdute...

20 iulie 2023

NU-MI TREBUIE NIMIC

Nu-mi trebuie nimic,

doar să fiu sănătos.

La fel să fie toți cei ce mă cunosc

și toți aceia care m-ar fi putut cunoaște,

cei ce mă iubesc

și cei ce m-ar ucide 

pentru că nu sunt ca ei,

cei pentru care lupt

și cei care refuză lupta,

cei apropiați și cei ce călătoresc

pe rute paralele

Nu-mi trebuie nimic,

mi-e de ajuns 

cântecul mierlei în răsărit

Adierea vântului în amurg

e singurul privilegiu 

pe care-l păstrez

Nu-mi trebuie nimic

dar voi lupta 

până la capăt...

18 iulie 2023

MĂ DOMINĂ O SETE ÎNGROZITOARE

Crengile încep să mi se usuce

una câte una;

în suflet cară fluturi luna;

de ieri, de azi, dintotdeauna

Mi-e sete, intru desculț în râu

dar paharul mi se sparge în palme;

nu pot să-l umplu

și toate cioburile se hrănesc cu carne

Beau apă cu sete de cămilă

până când mi se schimonosește chipul;

o să spui c-ai auzit strigătul leului

scormonind cu gheara nisipul

Mă strângi în brațe și te afunzi

în adâncul ființei mele pe unde

nu a călcat niciodată vreo umbră,

doar parfumul cărnii tale pătrunde

”Să iubești pare atât de simplu!”,

rostești lovindu-te de pietre, de alge,

te strig dar nu mai aud decât ecoul

cum de zidu-înserării se sparge

O, cum te pot iubi, 

se aprind lumânările-n spini;

timpul e o cicatrice imensă,

iar noi, doar doi străini!

Viața se scurge printre pietre de moară,

amintirile de abia se salvează 

dintre razele soarelui

căzut perpendicular pe amiază

Ce a fost al meu doar al meu va rămâne,

niciodată nu merg prin trecut la-ntâmplare,

doar petalele risipite de vânt

vor pluti alandala spre mare

Nu pot să spun ce am pierdut,

nu am toate răspunsurile mereu,

câteodată mi se pare că m-am născut mai târziu

decât sufletul meu!

Încă te aștept în insomnia mea,

mă domină o sete îngrozitoare,

luna cară în suflet fluturi

printre imense semne de întrebare...

15 iulie 2023

RĂTĂCIȚI PRINTRE ÎNGERI

E plină lumea de femei frumoase,

cerul albastru le-ncastrează-n ramă,

coboară din înalturi dureroase

și se preling ca mierea peste rană

Și dacă n-ar fi fost pe-aici,

prin emisfera noastră cerebrală,

n-am mai fi fost pe lume licurici

și-am fi zăcut milenii după boală

Să mulțumim acestui timp suav 

că sunt lumină dimineața-n zori

și trec desculțe prin apusul grav

mânându-și cârdurile de cocori

De n-am fi fost doar jumătăți de suflet

n-am fi știut ce căutăm și cum,

n-am fi avut refren la niciun cântec,

nici dâre noi n-am fi lăsat pe drum

E bine totuși că ne rătăcim

adesea-n brațele de îngeri,

că știm pe cine și de ce iubim

și suntem ocrotiți după înfrângeri...

11 iulie 2023

ÎMBRĂȚIȘAREA NOASTRĂ ERA NUMAI DOR

Îmbrățișarea noastră era numai dor,

pluteam prin nopțile polare,

aripile ni s-au deschis amare

și am zburat deasupra tuturor

Nici nu mai știu în ce secol eram,

nici ce-mi spusese în șoaptă ursita,

coborai desculță din mine, iubita,

și parcă de-atâta iubire plângeam

Toți norii au năvălit din așteptare

și-a început să plouă peste noi

cu fluturi albi, și s-a făcut noroi,

și-n curcubeie semne de-ntrebare

Și totuși, împotriva tuturor,

cu-aripi de ceară am zburat spre soare,

și chiar de ne-am zdrobit de mare

îmbrățișarea noastră era numai dor...

8 iulie 2023