NUMAI INIMA MĂ MAI DOARE

Numai inima mă mai doare

în locul de unde trebuia să răsară soarele,

numai inima mă mai doare

în locul de unde trebuiau să țâșnească izvoarele

Câteodată, când trece prin suflet un nor,

sufletul începe să doară

în locul din care 

aripile trebuiau să răsară

Fluturii se miră și ei că mai sunt

în locul unde nu trebuia să mai fiu,

cad dintre nori curcubeu pe pământ

și mă mir că mă doare, că sunt om și sunt viu

Numai umbra mea mă mai strigă

în locul în care trebuia să apună soarele,

crește iarba fiarelor prin ferigă,

ruginite-s toate zăvoarele

Și-mi aud ecoul cum din suflet răsare

și plutesc prin mine, peste munții de sare...

23-24 februarie 2024

SUFLETE MOARTE

Sufletele moarte nu pot iubi,

calcă pe cioburi de timp amar,

cerul albastru le pare murdar,

nu știu ce înseamnă să iubești și să fii

Privesc amurgul de vară pieziș

și-alungă păsările cântătoare,

cultivă buruieni otrăvitoare,

de jur-împrejur doar proscriși

Suflete moarte, pe sensul invers,

ce drame ascunse adânc v-au strivit?

Dacă poți să iubești, ești infinit,

dacă ești iubit, redevii univers

Lăsați muzica să-nvingă tăcerea,

prin lumină călcați cu curaj,

ieșiți din supremul sevraj

și iubiți! Iubirea-i ca mierea...

19 februarie 2024 

AM PLÂNS

Când am înțeles 

că ai plecat pentru totdeauna, 

am plâns

Ascuns în mine însumi de mine însumi,

sufocat de o durere sfâșietoare,

am căzut ca un vultur ucis

de-o rază de soare

Lumea cea fericită la care visasem 

cu ochii larg deschiși

s-a prăbușit sub propria-i greutate

ca o iluzie, ca un munte uriaș,

și m-a strivit

Mă uitam în acea oglindă

cu-ntâmplări dulci-amare

și plângeam;

singurătatea mă strângea în brațe

până la sufocare

A doua zi am mers 

la înmormântarea unui prieten drag

și-am aprins câțiva licurici,

dar nu am mai plâns.

Deja nu mai eram de aici...

6 februarie 2024

IUBINDU-TE, VA FI SFÂRȘITUL MEU

Iubindu-te, va fi sfârșitul meu,

i-am zis îngerului

și el m-a pârât lui Dumnezeu.

Dumnezeu a surâs 

și toate stelele au plâns

Sufletul meu poartă cicatricele 

timpurilor fericite pe când

amurgul era un pretext pentru lumină;

de jur-împrejur magie divină

De pe vulcan

am să m-arunc în prăpăstii de vulturi

Lava ce va țâșni din străfunduri,

amestecată cu sufletul meu,

se va face piatră pe care va călca, 

arzându-și tălpile, un alt Odiseu

Te iubesc, te iubesc, ți-am spus,

acesta-i sfârșitul meu, 

frica mea a devenit curcubeu,

eșarfă ce-ți acoperă ochii, picioarele

Iubindu-te, va fi sfârșitul meu;

”...și-al meu, și-al meu!”,

plângeau printre pietre izvoarele

În trup mi se zbate sângele tău

strivit de săruturi

și toate acele jocuri ale dragostei magice

pe care îngerii le joacă cu voluptate mereu,

alintându-se:

” Iubindu-te, va fi sfârșitul meu...”

5 februarie 2024

SĂ RUPEM LANȚURILE NEDREPTĂȚII

 

Ne moare țara sufocată de bandiți,
Hoția e suprema lege,
Suntem conduși de troglodiți,
De neam-prostie și fărădelege

Să n-adormim fără-a privi
În ochi dușmanii  sangvinari,
Ne-au împărțit, din nou, în rumânii,
Și ne batjocoresc acești barbari

Pe buza gropii am ajuns
Din lașitate sau din nepăsare,
Se îneacă mamele de plâns,
De neputință și de disperare

Căci nu există Patrie întreagă
Când la putere se perindă hoții,
Și demnitatea neamului o neagă
Urmașii râncezi ai Securității

Așa nu se mai poate, nu e drept,
Acestei nesimțiri să-i punem capăt,
Pe țărmul Mării Negre vă aștept
S-o încuiem definitiv cu-n lacăt

Și cheia s-o ascundem în Carpați,
De unde dacii liberi ne mai strigă,
O viață-avem, români, și nu uitați
Să detonați o altă mămăligă!

Măcar speranța să rămână vie
În veacul ăsta de bazalt,
Și pentru biata noastră Românie,
O să pornim la marele asalt

Deși-s stafii de strajă-n fumul dens
Și nu se văd luminile din burg,
Această stradă are-un singur sens
Și nu e răsărit fără amurg

Să rupem lanțurile nedreptății,
Să fim o dată pe mileniu demni,
Și-n numele suprem al libertății
Să scoatem cuiele din lemn

Să ningă sarea-n gheața de aici
Și Mafiei să-i dăm papucii,
Și până vom scăpa de cicatrici
Ieșiți în stradă, că ne cântă cucii

Și nu-i o glumă, Patria ne moare,
Și noi rămânem apatrizi
Hai, ridicați-vă odată în picioare,
Popor de oameni, nu de indivizi

Să dăm cu praf de stele peste țară,
Să dăm cu praf de lună peste nunți,
Și-această iarnă să devină vară,
Și țara s-aparțină celor mulți

E vremea învierii și-a dreptății,
E vremea să scăpăm din pribegii,
La porțile închise-ale cetății
Așteaptă cele două Românii

Să fiți uniți, aceasta-i vrerea noastră,
Și demni să fiți în ceasul greu,
Ca să-și deschidă ceru-acea fereastră
Prin care ne privește Dumnezeu


2-3 februarie 2017/5 februarie 2024

CAD FULGII DE ZĂPADĂ DIN OCHII MARI DE ÎNGERI

În sobă arde focul cu spaima de înfrângeri,

i-atâta iarnă afară că l-ar putea strivi,

cad fulgii de zăpadă din ochii mari de îngeri

și noi nu ne mai suntem să ne putem iubi

Și totuși ne va ninge cu toată disperarea

în două lumi opuse cu îndepărtări de nea,

înzăpezi-va gândul, va troieni cărarea

și ninge, ninge-n suflet, cu tine, draga mea

Fereastra-i îngropată de veacuri în zăpadă,

abia de se zărește lumina lumii-n vis,

când s-or întoarce cerbii plecați în Intifadă

voi coborî pe-o scară din ochiu-întredeschis

Și m-oi amesteca cu visurile noastre

din era glaciară prin care-am rătăcit,

să zboare înlăuntru doar păsările albastre,

să ningă ca-n povestea din timpul fericit

Mai pune-un lemn în sobă să-l auzim cum strigă,

de sub zăpezi alpine vom scrie o scrisoare

lui Dumnezeu să-i spunem că poate să ne ningă

ca-n viețile trecute și-n viața viitoare...

28 ianuarie 2024

ELEGIA CAILOR DE FRONT

Trag caii carele spre moarte,

îi biciuiesc călăreții de fum,

ziua de mâine e tot mai departe,

nu-i nimeni pe drum

Cei mai mulți vor pieri și o știu,

au fost scrise sentințe pripite,

din viață n-a ieșit nimeni viu,

clopote sângerează-n copite

Vor visa, înainte să-i tragă în jos

vreo ghiulea cărată în care,

cum aleargă pe câmpul frumos

când din mare lumina răsare

Și noroc de-ar avea, bucurie ar fi,

și-n galop spre amurg ar porni-o,

s-ar umple de dor universuri pustii

și cântec ar fi în loc de adio

Dar demonii lumii, nesiguri și lași,

însetați de durere și sânge,

îi ucid pe-acești cai nevoiași

ce n-au dreptul sumar de-a se plânge

Și-n pământul arat de soldați,

strecurați către viață din moarte, 

oameni și cai, iarăși frați,

vor fi flori și pagini de carte

Și când va cădea și ultima zi

și toți acuzații or pieri fără vină,

doar îngerii albaștri vor ști

s-aprindă în cer o lumină...

29 decembrie 2023

POATE LOCUI DUMNEZEU PE PĂMÂNT?

Acea pasăre rănită

ce-a căzut din sufletul meu

în sufletul tău

a murit, a murit,

a murit, iubito

Abia i-au fâlfâit aripile,

ochii de abia au clipit,

acea pasăre cântătoare

ce-a căzut din sufletul meu

în golul din jur,

a murit

De jur împrejur pulbere-n vânt,

numai sufletul meu se întreabă

dacă ar putea locui Dumnezeu

pe pământ...

29 decembrie 2023

DRAGOSTEA SFÂȘIETOARE

Tot aurul din lume,

toate diamantele adunate la un loc,

tot cerul albastru purtat în brațe de curcubeie

și toate minunile divine,

nu pot egala dragostea sfâșietoare

dintre un bărbat și o femeie

Magie. Unica magie adevărată

e dragostea 

dintre un bărbat și o femeie 

Culori. Culorile prizoniere

într-o rază de soare strivită-n azalee,

nu pot egala dragostea

dintre un bărbat și o femeie

Durerea. Toate rănile lumii

încuiate-n idee

nu dor mai mult

decât dragostea adevărată

dintre un bărbat și o femeie

Tot aurul din lume,

toate diamantele

și toți copacii fugind disperați 

unii spre alții

râzând în dureroasa îmbrățișare,

nu pot egala dragostea sfâșietoare...

18-19 decembrie 2023

FLUTURII

Îți încredințez fluturii,

ai grijă de ei, încă nu știu să zboare!

Rătăcesc pe cărări neumblate,

neumbrite de soare 

Ai grijă să nu-i sperii

cu freamătul lin al inimii tale,

o pasăre de pradă-i pândește

dintre petale!

Nu-i învăța să ucidă 

precum felinele carnivore,

învață-i iscusința de-a iubi pe nevăzute

secundele măcinate-ntre ore

Și tainele învață-i să le înțeleagă,

tainele tale tulburătoare, trandafirii,

și lasă-i să te învețe știința

de-a iubi dumnezeiește într-o singură zi.

Îți încredințez fluturii,

învață-i să cânte dinlăuntrul ochilor tăi nemaivăzuți

și aleargă după ei

pe cărări neumblate, printre arbori căzuți

Învață de la ei libertatea

de-a fi, de-a iubi

de la începutul și până la sfârșitul timpului

într-o singură zi...

15 decembrie 2023