Trăiam în universul meu,
mă izbeam de iluzii, de steaua polară,
voiam să salvez lumea, mă credeam Dumnezeu
în viața aceea dulce-amară
Ceva îmi lipsea,
dar mă învățasem cu suferința,
mi-am acceptat destinul acoperit cu vopsea,
degeaba îngerii vesteau biruința
Și tot călătorind prin infinit
și-n alte universuri paralele,
sufletele noastre s-au întâlnit
și s-au încălțat cu urmele mele
Un vis devenise decorul,
respiram cu nesaț prezența mirării,
păsările călătoare-și topiseră zborul
deasupra zării
Am avut curajul să fiu fericit,
nu mi-a fost teamă, ci dor,
golul din jur devine infinit
când înfrunți spaimele tuturor
Trăiesc într-o lume a mea,
în care am nevoie de tine,
deschide-ți inima
și vino cu mine!
Să nu-ți pese de nicio nălucire,
trăiește-ți povestea de nedescris,
și dacă te acuză cineva de prea multă iubire
spune-i c-a fost doar un vis...
28 decembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu