Ai apărut pe neașteptate, de nicăieri,
parcă te cunoșteam de o viață.
M-a străbătut aceeași săgeată de lumină;
ce dulce otravă-i iubirea divină!
Am știut că îmi ești predestinată,
dar, fără să știu de ce,
în mine săpa o durere covârșitoare;
oare ce s-a întâmplat în altă viață,
ce rană neștiută mă doare?
Nopțile lungi de magie,
sufletele noastre împletite,
toate poemele acelea de nedescris
nu pot fi definite
Ai apărut ca să învăț ce înseamnă fericirea
Viața mea a început atunci chiar dacă
o mai trăisem cândva
Fără nicio ezitare, fără niciun compromis,
ți-am oferit toată dragostea mea
N-am înțeles de ce ai plecat
din visele acelea copleșitoare,
dintre bătăile inimii
străbătută de o rază de soare
Se poate să fi fost ceva
ce se întâmplase în viețile trecute
Încă se aude ecoul inimii:
”Du-te!”...
29 decembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu