A rămas o urmă între umbrele noastre,
e urma acelui pas care a strâns
toate plecările iubirii albastre
atunci când îngerii noștri au plâns
Clapele pianului curgeau spre inimă,
prin cioburi sufletul abia mai trecea,
tăcerea își arunca hainele peste mine,
pe unde mai ești, dragostea mea?
În vis te-am simțit atât de aproape
încât am trezit îngerii noștri din somn,
se auzeau stele călătorind peste ape
și totuși nu-i nimeni pe țărm
Castelele de nisip le-au dărâmat
valurile izgonite din mare,
doar retina a înrămat
lacrima coborâtă din soare...
28 decembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu