Când tristețea coboară din tăcerile vechi
nicio adiere nu mai înfioară,
inima-i răstignită între ore,
degeaba plânge un surâs de chitară
Perna de lacrimi e plină,
până și ploaia ce-n fereastră izbește
își încuie curcubeu-n vitrină,
sufletul se zbate în clește
Atunci e momentul să se-ntâmple minunea,
în vis să te-ntorci pentru o clipă,
să nu mă înghită genunea,
nu pot zbura c-o aripă
Dar nu mai vii, chiar și visele mint
și nu se aprind felinare,
noaptea e tot mai adâncă
și durerea din suflet mai mare
Degeaba implori să se întoarcă în vis,
zarurile au fost aruncate pe jos,
rămâi ce-ai fost, un proscris
izgonit din omul frumos...
25 martie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu