Plâng florile sub ploaia rece
ca-n povestea de nedescris,
o săgeată prin sânge îmi trece,
sunt singur în vis
Magia demultă s-a stins în zori,
cenușa a-mprăștiat-o vântul,
sufletul mi-a căzut printre nori
și-a plâns lumina îmbrățișând pământul
Numai stelele mai răsar uneori
se înalță și se aruncă în mare
căutând pe acei călători
ce-au căzut ca o lacrimă-n soare
27 martie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu