Uneori nu știi cum ajungi să fii fericit,
dar e atât de bine că ești.
Abia atunci înțelegi că fericirea
nu e doar o carte de povești
Nici nu știi de unde apare,
se strecoară printre gene, în vis,
dispar semnele de întrebare
și nu mai ești intrus prin paradis
Mâna ei albă, ochii ei triști,
luminează ungherele inimii flămânde,
îți deschizi aripile, zbori
peste cerul albastru, neștiind până unde
Și-o să te doară fiecare pas înapoi,
fiecare floare de nufăr albastră
ce te-a smuls cândva din noroi,
și-a spart în zidul inimii o fereastră
27 martie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu