LUNĂ AMARĂ

Timpul a trecut ca un tren de mare viteză 

peste sufletul meu, 

plouă din oglindă cu cioburi,

nicăieri niciun curcubeu

Luna amară luminează colțul de inimă înrourat,

îngeri desculți pășesc timorați,

undeva se aude un cântec;

sunt singur în munții Carpați

Nu mi-e teamă de nimeni și de nimic,

arcul cu săgeți se leagănă-n vânt,

câteodată țintesc luna amară

altădată o cânt

Numai timpul trage semnale de alarmă

și mă-ndeamnă să caut prin cosmos iubirea, 

zborul prin nori mă dezarmă,

abia de-mi lăcrimează privirea

Nu găsesc urmele acelei magii, 

a bătut vântul și le-a șters,

se-nvârte prin mine pământul

și-un tren circulă prin retină invers...

25 martie 2026