Timpul a trecut ca un tren de mare viteză
peste sufletul meu
și l-a tăiat în milioane de bucăți
din care sângerează câte un curcubeu
O lună amară luminează un colț de inimă,
îngeri desculți pășesc timorați,
undeva se aude un cântec,
sunt singur în munții Carpați
Nu mi-e teamă de nimeni și de nimic,
arcul cu săgeți se leagănă-n vânt,
câteodată țintesc luna amară
altădată o cobor pe pământ
Numai timpul trage semnale de alarmă
și mă-ndeamnă să caut prin cosmos iubirea,
zborul prin nori mă dezarmă,
abia de-mi lăcrimează privirea
Nu găsesc urmele acelei magii,
a bătut vântul și le-a șters,
se-nvârte prin mine pământul
și-un tren circulă prin retină invers...
25 martie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu