O, cât de tare doare dragostea magică
din luna lui Marte!
Cum curge amintirea dureroasă prin vene!
De infinit doar o linie subțire ne desparte
Durerea de a mușca din fructul oprit
cu pasiune,
cu toată puterea unui muribund,
e taina ce nu se poate spune
Pereții încăperii ne îmbrățișau disperați,
în jurul nostru numai Dumnezeu,
îngerii albaștri devreme sedați
se iubeau în sufletul meu
Am fi vrut să pierim în exil,
nu mai voiam să ne întoarcem în tristeți,
și ți-am mărturisit, iubito,
că mi-ai fost îngeri în o mie de vieți
Nu știam cum să-ți spun cât de mult te iubesc
și-n mine și-afară ploua,
e la fel de câte ori retrăiesc
această dragoste a mea
O lacrimă-n pleoape se zbate,
bătăile inimii accelerează instantaneu
și nu-i loc decât pentru tine
în sufletul meu
28 martie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu