Ne-am întâlnit în ploaie
mi-ai răvășit inima,
ai avut șansa de a fi magică,
dar ai renunțat la ea
Nu poți rămâne, mi-ai dat de înțeles,
tu vii odată cu ploaia de vară
când norii se țes,
dar totuși ne putem iubi
când plouă cu stele afară
Când trebuie să-mi amintesc
simt că inima se zbate neputincioasă,
ne-am iubit în ploaia de vară,
tu erai așa de frumoasă!
Păcat că n-ai putut rămâne
și totuși mi-ai promis
c-o să ne reîntâlnim cândva,
când plouă cu stele în vis...
30 mai 2025
Nu pot uita seara aceea
și nici chipul tău nesigur de atunci
Se vedea tristețea, dar totuși ai plecat
fără să spui de ce în prăpăstii nesfârșite m-arunci
N-am mai auzit nimic despre tine,
câteodată viața e așa de bizară,
am crezut că nu pot merge mai departe,
universul a-nceput să mă doară
Simțeam că mă sfârșesc, cumplită-i plecarea,
dar am mers mai departe prin ploaie plângând,
în mine plângea cu patimă marea
și-am căzut pe planetă din gând
N-am putut dărui altcuiva acea dragoste magică,
am ascuns-o adânc în inima mea,
nu pot uita seara aceea,
atât de tare a durut, draga mea...
30 mai 2025
Tu ai un fel de-a fi tulburător,
felul în care mă privești,
în care spui cuvintele
”mi-e dor ”,
în care povestești dragostea;
felul tău de a fi e numai zbor
Eu am un fel de a fi
ce nu poate fi descris,
numai când mă privești
cum numai tu știi să o faci
cobor din vis
Noi avem felul nostru de a fi,
ni l-au împrumutat îngerii
într-o noapte albastră luminată de stele,
cred că-ți amintești noaptea aceea;
ai căzut din vis în brațele mele
Te-am strâns atât de tare,
nu voiam să-ți mai dau drumul
că nu știam dacă ești de aici
sau de pe o insulă plutitoare
Hai, spune, ești de aici
sau tu aprinzi în cer licurici?
Felul tău de a fi
s-a împletit cu felul meu de-a iubi
nelumesc
și oricât aș rătăci pe pământ
plutind ca o lacrimă-n vânt
te iubesc!
Și mi-e dor în fiecare zi
de felul tău special de a fi...
30 mai 2025
Când mi-e dor de tine închid ochii
și sunt unde îmi doresc să fiu
Alerg în calea ta când vine seara
și te îmbrățișez cu patima
însetatului din Sahara,
să simți bătăile inimii mele
cum te ating și te urcă la stele
Când mi-e dor de tine
cum nu se poate povesti,
umplu golul dintre noi cu munții inimii, uriași,
și-n prăpăstii de vulturi m-arunc
să ne putem definitiv iubi
Traversez sentimente adânci,
zbor peste zare,
călătoresc prin mirare în sus și în jos
până la tine, dragostea mea,
tu ești omul frumos
Când mi-e dor de tine
înfrunt iarna viscolindă,
schiez prin suflet,
și viscolul meu te colindă
Tu locuiești într-un castel de gheață
construit între pereții odăii,
dar bătăile inimii mele îl vor topi
de o mie de ori pe zi,
abia de-o s-auzi sunetul ploii
Când mi-e dor de tine închid ochii albaștri,
câteodată verzii,
și le promit că până la sfârșitul timpului
te voi iubi
Tu nu spui nimic, iubito,
te-ncui în stamine
și mie mi-e așa de dor și tu ești
la o bătaie de inimă depărtare de mine
28 mai 2025
Hoinăresc prin mine căutând un drum,
îmi pun armura de fier,
la intersecția vieții vitralii și fum,
cad stelele-n ger
Inima sălbatică, mlădioasă
înfruntă cetele de cerșetori,
pe unde-o fi iubita mea frumoasă?
Nimeni în zori
În dezordine-s gândurile,
îmi iau adio de la amintiri,
îngerii rup rândurile,
nu va fi despre mine la știri
Hoinăresc în căutarea raiului promis,
o cometă îmi întinde mâna radioasă
și nu mă pot trezi din vis
să-ți scriu acea poezie frumoasă...
25 mai 2025
În clipa când ne-am întâlnit,
absolut din întâmplare,
ți-am oferit în dar o floare
și-n ca pe-un înger te-am iubit
Mama-mi spusese să am grijă,
fetele ca tine sunt periculoase,
chiar dacă sunt așa de frumoase
adesea cad în recidivă
Unele fumează, altele beau
și nu știu ce rău să-ți mai facă;
”Lasă-mă, pe aceasta o vreau!”
și-a-nceput universul să tacă
Dar a avut dreptate, a avut,
ești atât de periculoasă, o fiară,
toate sărutările tale m-au durut
și continuă să mă doară
Mi-ai fost iad și rai și-nserare,
și lumină mi-ai fost și reper,
cădere mi-ai fost și înălțare,
și mare adâncă și cer
Și nu mi-a fost de tine teamă
și n-am știut că am greșit
c-atât de tare te-am iubit
ca pe-o icoană ce-a sărit din ramă
Mi-ai smuls și inima din piept
și ai amestecat-o cu nisipul,
o curăț de alge și aștept
să-ți revăd și surâsul și chipul...
25 mai 2025
Treci pe lângă mine de parcă nu m-ai fi văzut niciodată,
drumul tău duce spre o destinație necunoscută,
eu sunt umbra predestinată
să soarbă paharul de cucută
Ne întrebăm inutil cum de a fost posibil
să trecem unul pe lângă altul așa,
viața e un tren de marfă
din care cad bagajele, draga mea
Poveștile de iubire ne întristează
când sunt propriile noastre povești,
se scurge soarele pe amiază
și te doare tot ce iubești
Treci prin lume fără să observi pe cineva,
te duci înainte spre noapte căutând o lumină
pe care speri să o aprindă ea,
iubita divină
Deși știi că așa nu va fi,
înaintezi prin golul din tine cântând,
speri să-ți audă cântecul
astăzi mai mult ca oricând...
25 mai 2025
În seara asta atât de albastră
o să-mi fac curaj să te invit la dans,
va plânge universul la fereastră,
ne vom contopi în balans
Întoarce-ți din cosmos privirea,
odihnește-te pe umărul meu,
sunt aici, lângă tine, iubito,
ultimul tău curcubeu
Eșarfă îți sunt, zbor și zare
și taina privirilor tale amare
Hai să dansăm valsul dragostei,
l-am scris special pentru această zi,
”E cel mai frumos cântec, iubite,”
mi-ai spus o dată, poate nu mai știi
”În brațele tale mă pierd ca o floare
îmbrățișată de vânt,
hai să dansăm prin ninsoare,
să fim numai noi pe pământ...”
25 mai 2025
N-am cunoscut pe altcineva ca tine,
și dacă am cunoscut nu-mi amintesc,
nimic nu se compară cu minunea
pe care de la începutul lumii o iubesc
Când visez doar tu apari la fereastră,
doar cu tine alerg desculț prin rouă,
numai cu tine noaptea-i albastră,
îngerii ne împrumută aripile doar nouă
Iubirea e un miracol, doare uneori
când zburăm prea aproape de soare
ca doi cocori, ca doi nori
prăbușiți de atâta iubire în mare
Și totuși n-am cunoscut pe cineva ca tine,
sau dacă am cunoscut refuz să-mi amintesc,
și chiar dacă iubirea câteodată doare
de dincolo de viață și de moarte te iubesc
25 mai 2025
În peregrinările mele pe pământ,
am întâlnit și demoni și îngeri din stele,
am fost cenușă risipindu-se-n vânt
din toate ungherele ființei mele
Până să te cunosc n-am iubit niciodată,
arcul mi-a fost cel mai sigur tovarăș,
trăgeam săgeți nesfârșite
poate n-or să-mi străpungă inima iarăși
Am naufragiat în brațele tale frumoase,
tot cerul îmi coborâse-n privire,
au fost zile miraculoase,
niciodată n-am visat atâta iubire
Când am citit scrisoarea aceea
pe care sufletul cu zăpadă a scris-o,
m-am încuiat în suflet cu cheia
să nu te mai văd niciodată, proscriso
Mi-a fost predestinată singurătatea
până la capătul ființei mele,
numai câteodată, când vine noaptea,
mă rog să plouă cu tine din stele...
25 mai 2025
Dacă tu nu ai putut fi acel înger
ce-mi veghează trecerea prin vreme,
probabil până la sfârșitul timpului o să sânger,
dar n-o să te strig, n-o să plâng, nu te teme!
De multe ori ne înșelăm asupra lucrurilor mărunte,
aparențele ne duc în direcția greșită,
urcăm prin noi de mii de ori același munte
până ajungem în prăpastia infinită
Și acolo încuiați în propriul suflet
ne întrebăm cum de am ajuns așa de întristați,
ecoul se încuie în cântec
și plouă cu lacrimi prin munții Carpați
Poate că un înger rătăcit ca și tine prin viață
te va găsi la marginea unui drum
și-ți va croi o nouă dimineață
printre magnolii și fum...
26 mai 2025
O femeie este puternică dacă iubește,
iubirea este magică când îngerul zboară.
numai atunci dragostea ei infinită
descuie amurgul din seară
Războiul nesfârșit dintre bărbat și femeie
se-ncheie cu tratate de pace provizorii,
prizonierii se-aruncă-n prăpăstii adânci
și-n locul orchestrei le cântă prigorii
Un bărbat este puternic dacă iubește
mai presus de orgolii, de ipocrizii,
numai atunci iubirea dăinuiește
până la sfârșitul timpului și încă o zi
Dragostea e un război miraculos
pe frontul fără învingători,
în urma gloanțelor înfloresc orhidee
și plouă din stele cu flori...
25 mai 2025
Inima mea e o ușă deschisă
din care zboară păsări mici,
când ți-e dor de iubirea promisă
vino și tu, iubito, aici!
Nu vreau să spui nimic,
din obișnuință m-ai putea minți
și-ar fi păcat de lumina dăruită
ca să poți până la mine veni
Dacă nu poți să fii cum ai fost,
îndrăgostită și miraculoasă,
rămâi ca-n magia aceea,
la fel de naivă și de frumoasă
Inima mea e o ușă deschisă mereu
pe care ai trântit-o într-o noapte de vară
peste sufletul meu,
neștiind cât de tare o să doară
Nu vreau să mai spun nimic,
cuvintele mele câteodată rănesc,
adio nu spun niciodată iubito,
nu pot răni ce iubesc...
25 mai 2025
Când ultimul vultur zboară pe deasupra cetății,
Când ultimul haiduc traversează singur munții,
Când ultima floare se scutură de polen în nisip,
Când ultima stea de deasupra țării mele se prăbușește în mare,
Când ultimul cântec se stinge-n seară,
Să știi că vine iarna și-o să te doară
Aripile vor îngheța, pașii vor aluneca în prăpăstii de vulturi,
Amintirea verii se va cerni din flori uscate
Pe mare, corăbierii vor culege stelele moarte,
Umbra ta se va pierde-n ecou și chiar mai departe
Când ultimul vultur va zbura din sufletul tău,
Când îngerul nu te va mai ține de mână,
Când florile inimii nu vor mai fi albastre, galbene și roșii
Când Patria ta va plânge-n genunchi,
N-or mai cânta în zori de zi cocoșii
Vor plânge îmbrățișați și viii și morții
Când ultimul vultur va zbura pe deasupra cetății...
23 mai 2025
Aș fi cumpărat cerul pentru tine,
aș fi furat inelul lui Saturn,
te-aș fi răpit din visele tale,
prințesă de-ai fi fost, te-aș fi răpit din turn
Pe mările lumii te-aș fi ascuns,
în insule pierdute de corali inerți,
te-aș fi legănat în brațele mele,
te-aș fi iubit și te-aș fi rugat să mă ierți
Aș fi coborât cu tine din stele
la miezul nopții, câteodată în zori,
am fi cutreierat universul desculți
și-am fi adormit printre flori
Nimic nu mi-ar fi stat împotrivă
și dacă mi-ar fi stat l-aș fi zdrobit,
nimeni pe lume nu știe
cât de mult, cât de mult te-am iubit
Dar visul s-a sfârșit atât de devreme,
n-am aflat niciodată ce s-a întâmplat
de s-au împrăștiat prin suflet norii
și-a plouat întruna de când ai plecat...
21 mai 2025
Rănile inimii încă mă dor,
cicatricele nu acoperă durerea,
niciodată nu mi-a fost de tine mai dor,
te rog să-mi lași, la plecare, tăcerea
Să pot să stau cu ea în brațe
când soarele din mine o să plece,
abia se plimbă sufletul pe ațe
și-n lacrimi timpul meu o să se înece
Sfârșit e drumul ce-a crescut din mine
și s-a întins duios în calea ta,
și dacă va lătra la lună un câine
n-am să te pot, chiar de aș vrea, uita
Adio, așadar, sfârșit de lume ninsă,
pe aici chiar și amurgul meu a amuțit,
spre tine plânge-o mână întinsă
și-n inimă se-nfige o lamă de cuțit...
20 mai 2025
Câte moduri există de a spune te iubesc!
Cât de minunată e dragostea
când întâlnești sufletul pereche!
Te iubesc în toate culorile curcubeului,
în toate nuanțele florilor,
în toate limbile pământului
Te iubesc, Je t aime,
Te quiero, I love you forever!
O, cât de minunat sună!
Sunt sigur că într-o zi
voi auzi și glasul inimii tale
O, ești atât de minunată
că din străfundul sufletului
ți-aș striga: te iubesc!
Nici nu te întreb dacă ești de aici,
eu te iubesc și sunt fericit
Je t aime, I love you forever and a day
20 mai 2025
Trebuie să fie un loc în inimă
unde să pui cenușa mea
Am văzut amurgul
odihnindu-se-n ochii tăi
și știu că e așa
A fost o dată, nu mai știu când,
o inimă ce bătea în pieptul tău,
mi se părea că bătea alături de a mea,
nu mai știu când, îmi pare rău!
Nici nu ți-am spus adio, dragostea mea,
nici nu mai știu
dacă tu mi-ai făcut vreun semn de plecare,
câteodată, seara, cade câte o stea
din mine în mare
Trebuie să fi fost ceva magic
în acel timp nemaivăzut,
dacă în amintiri te țin de mână,
și cu sufletul te sărut,
”Mai rămâi puțin, nimic nu e veșnic!”
ți-am spus când ai fugit spre nicăieri,
trebuie să fi iubit atât de mult
ziua de ieri...
19 mai 2025
A fost odată o iubire miraculoasă,
purtată pe aripi de îngeri prin seară,
pe unde ești, iubita mea frumoasă?
un înger te-așteaptă la scară
Nu-mi amintesc din ce motiv
tu ai plecat departe de aici,
și totuși curge prin mine acea vară
ce aprindea în priviri licurici
Văd umbre în amintiri,
soarele pâlpâie ca o lampă mică,
pe unde călătorești, draga mea,
cu pașii tăi meticuloși de furnică?
A venit toamna, frunzele cad peste tot
visând că zboară,
te rog să nu-ți amintești vara aceea
c-o să te doară...
19 mai 2025
Era o zi friguroasă de iarnă,
ningea cu fluturi multicolori,
nu mai vedeam drumul
și era cale lungă până în zori
Din ninsoare a apărut ea;
”Unde te duci, e o noapte polară?”
A zâmbit. ”Unde mergi și tu,
prin iarna aceasta atât de amară”
”Hai să-ți arăt lumina,
la capătul nopții răsare soarele,
s-ar putea să-ți placă călătoria
chiar dacă te vor durea picioarele
Sufletul își va găsi liniștea,
demult cânta partea lipsă,
închide ochii, nu te uita,
luna a intrat în eclipsă!”
Zorii ne-au surprins
îmbrățișați sub zăpadă,
ningea încontinuu și nu mai voiam
alți ochi să mă vadă
”Hai să mergem împreună
în călătoria fără sfârșit!”
”Nu se poate, eu sunt de pe lună,
dar să știi. așa mult te-am iubit
Îți las amintirea, magia, mirarea,
voi fi acolo până la sfârșitul timpului
și încă o zi,
și când te va surprinde înserarea
eu și mai tare te voi iubi...”
19 mai 2025
Toate privirile se întorc după tine
când treci ca o secunda prin oră,
sper că tu doar pe mine mă vezi,
boreala mea auroră
De unde vii și unde te duci,
inocentă și fermecătoare?
Te amesteci cu stelele
ce coboară din suflet în mare
Refren:
Rămâi aici, nu pleca,
sufletul meu te adoră!
Te rog să nu pleci, draga mea,
ca secunda din oră!
Rămâi aici, nu pleca,
sufletul meu te adoră!
Te iubesc, draga mea,
te rog să nu pleci ca secunda din oră!
Ai privirea minunată,
lași în urmă raiul promis,
unde te duci, dulce fată
de la mine din vis?
19 mai 2025
Am căutat în golul din mine
ce-mi lipsea,
te-am căutat pe tine,
draga mea
Tu căutai altceva
n-ai înțeles niciodată ce caut,
se aude timpul curgând,
cântă tăcerea la flaut
Nu știu dacă ai găsit ce căutai,
sper să fi fost ceva miraculos,
eu încă te caut prin mine,
caut omul frumos
Sper că valorează mai mult
decât sufletul meu
ceea ce cauți pierdută,
altminteri acel curcubeu
ce mi-a întins paharul de cucută
ți-a pus zadarnic eșarfa subțire
peste gâtul tău de lebădă neagră;
cad stelele ascuțite-n privire,
nicio priveliște nu rămâne întreagă...
19 mai 2025
Viața e cel mai bun învățător,
însă îi trebuie timp
pentru a-ți preda toate lecțiile
Și când ți le-ai însușit
deja se face prea târziu.
Noapte bună, iubito!
Luna noastră albastră
s-a prăbușit în mare
Probabil o vor scoate
fluturii-n zori,
dar eu nu voi mai fi aici
Noapte bună, iubito!
Sufletul meu plutește
în căutarea timpului pierdut
Aș vrea să-ți spun ceva,
ce m-a învățat viața,
dar deja s-a făcut târziu.
Prea târziu,
iar luna noastră albastră
s-a prăbușit în mare...
19 mai 2025
Câți oameni trebuie să mai moară
pentru a opri războiul sângeros?
Câte minciuni veți mai spune
ca să omorâți tinerii frumoși?
Câte femei veți mai lăsa văduve,
sfâșiate de dor?
Câte fetițe veți mai lăsa fără tată,
tiranilor?
Opriți războiul, ticăloșilor,
vouă nu vă pasă de ceilalți,
n-auziți omenirea cum plânge!
Opriți războiul, lașilor,
a curs prea mult sânge!
În timp ce ceilalți sărăcesc
și de abia își târăsc zilele
de azi pe mâine,
voi vă îmbogățiți din nelegiuiri
și nu le dați săracilor o pâine
Opriți războiul, negustori ai morții!
Opriți-vă, știu că nu vă pasă,
nu copiii voștri sunt carne de tun,
în sicrie nu sunt morții voștri,
nu prin ochii voștri ghiocei or să iasă
Voi hotărâți cine trebuie să moară
și cine să trăiască, niciunul
dintre cei ce merg spre moarte cântând
nu este copilul vostru,
fir de iarbă plăpând
Opriți-vă, ticăloșilor, cât nu este prea târziu,
cât încă se mai poate
să nu ne trageți fiecăruia
un glonț în spate!
Ajunge, ne ajung minciunile voastre,
ne-au cotropit spaimele,
opriți-vă până nu întoarcem armele!
19 mai 2025
STOP THE WAR, YOU SCOUNDRELS
How many more must die
before you end this bloody war?
How many more lies will you tell
to kill off our beautiful youth?
How many more women will you leave widowed,
torn apart by grief?
How many little girls will lose their fathers,
you tyrants?
Stop the war, you scoundrels!
You don’t care about anyone else,
can’t you hear humanity weeping?
Stop the war, you cowards —
too much blood has already been spilled!
While others grow poorer
and barely drag themselves
from one day to the next,
you grow rich off your crimes,
and won’t even give the poor a loaf of bread.
Stop the war, merchants of death!
Stop — I know you don’t care.
It’s not your children who are cannon fodder,
not your dead lying in coffins,
no snowdrops will bloom from your eyes.
You decide who lives
and who must die — not one
of those who march singing toward death
is your child,
a tender blade of grass.
Stop, you scoundrels, before it’s too late,
while there’s still time
not to shoot each of us
a bullet in the back!
Enough — your lies have drowned us,
our fears have taken hold —
stop before we turn our weapons around!
ОСТАНОВИТЕ ВОЙНУ, НЕДОБРОСОВЕСТНЫЕ!
Сколько ещё людей должно погибнуть,
чтобы остановить эту кровавую войну?
Сколько лжи вы ещё скажете,
чтобы убивать прекрасную молодёжь?
Сколько женщин вы ещё оставите вдовами,
разорванными тоской?
Сколько девочек вы оставите без отца,
тираны?
Остановите войну, подлецы!
Вам нет дела до других,
не слышите, как плачет человечество!
Остановите войну, трусы,
слишком много крови уже пролито!
Пока другие нищают
и едва волочат дни
изо дня в день,
вы богатеете на преступлениях
и не даёте бедным даже куска хлеба.
Остановите войну, торговцы смертью!
Остановитесь, я знаю — вам всё равно,
не ваши дети — пушечное мясо,
в гробах — не ваши мёртвые,
не из ваших глаз вырастут подснежники.
Вы решаете, кому умереть
и кому жить,
ни один из тех, кто идёт навстречу смерти с песней,
не является вашим ребёнком,
нежной травинкой.
Остановитесь, подлецы, пока не слишком поздно,
пока ещё можно
не всадить каждому из нас
пулю в спину!
Хватит! Хватит вашей лжи!
Нас заполонил страх —
остановитесь, пока мы не повернули оружие на вас!
Am cunoscut amărăciune și durere,
cine m-a iubit își amintește
Eu n-am uitat,
nu uită niciodată cel ce
de zidul inimii se strivește
Inima nu uită nimic,
bate încontinuu durerea,
uneori amintirea iubirii pierdute
e amară ca fierea
Nici nu știu dac-ai existat,
dar asta nu m-a împiedicat să te iubesc,
te rog să mă ierți,
mi-ai fost înger în alte vieți
M-am născut prea târziu
ca să-ți fiu nesfârșită iubire,
dar sufletul meu te-a căutat
până la istovire
Nu te-ai născut
sau am fost așa ușor de uitat?
19-20 mai 2025
Soarele de vară a apus peste dragostea noastră,
dar dragostea noastră n-o să moară,
în suflet simt același vechi amurg,
aștept și curg, și-o să mă doară
Dragostea noastră era atât de frumoasă,
nimic nu se poate uita, nici măcar un surâs,
dragostea noastră era mai frumoasă
decât tot ce s-a scris, decât tot ce s-a spus
Când mi-amintesc, îmi cresc aripi din nou,
dar singurătatea îmi închide ușa cu putere,
umbra s-a ascuns în ecou,
de jur împrejur doar himere
Dragostea noastră, atât de frumoasă,
au furat-o îngerii din visele mele,
se-ntoarce câteodată noaptea,
când plouă cu tine, iubito, din stele...
16 mai 2025
În fiecare zi îmi amintesc de tine,
magia s-a-ntâmplat în alt veac,
timpul nu se oprește niciodată, iubito,
e surâsul soarelui prin cerul opac
Și s-a dus tot ce-a fost uimitor,
îmi caut sufletul în golul din jur,
câteodată mă izbește un dor
c-aș putea și din vis să te fur
Parcă aș plânge, mă arde văpaia,
îngerul meu lăcrimează stingher,
norii dansează, m-amestec cu ploaia,
și cobor câteodată din cer
Tu să nu plângi, totul a fost uimitor,
și nu-i așa de rău să-ți amintești
deschide cartea noastră de povești
când de mine, iubito, ți-e dor
Să nu plângi timpul nostru ucis,
amurgul și-întinde surâsul amar,
iubito, a fost doar un vis
dintr-o viață jucată la zar...
16 mai 2025
Niciodată nu te mai văzusem așa,
erai magică și-nmiresmată,
erai un înger, draga mea,
sub luna aceea de ciocolată
Când ai intrat în sala de dans
nu mai era nimeni de aici,
copacii se îmbrățișau în balans
și-n cer se aprindeau licurici
Refren:
Doamnă îmbrăcată atât de frumos
îți mulțumesc că ai trecut prin sufletul meu,
stelele coborâseră într-un joc dureros
și-n jurul inimii tale doar eu
Niciodată nu am fost mai fericit,
în oglinda ochilor tăi eram o mirare,
un dor nesfârșit coborând din neant,
tu erai o lumină, o floare
Și ne iubeam, ce mult ne iubeam,
martori ne-au fost îngerii tragici,
și ce frumoși eram, iubito,
așa de tineri și de magici...
14 mai 2025
Pe măsură ce o lacrimă se estompează
și-n cer de abia se aud meteoriții,
inima mea cântă în tine, la amiază
chiar dacă-n zori orbesc îndrăgostiții
Martoră magică-i luna,
credeam că așa va fi întotdeauna
o noapte nesfârșită, un vis,
o rapsodie, așa cum ai promis
Așa e raiul, parc-ai zis
când ai fugit din paradis
Dispăruse întunericul,
se auzea numai inima mea
în tine cum cântă,
viața era numai vis,
și taină adâncă
Curgeau șoaptele între noi,
o rapsodie cerească ne copleșea,
credeam că așa va fi întotdeauna,
draga mea...
13 mai 2025
Ca un vultur căutând absolutul
cu aripile întinse peste zare,
ca un fluviu curgând necontenit din gânduri,
înaintez spre soare
indiferent de anotimpuri
fiindcă undeva e un loc
unde cerul e mai albastru
decât floarea de iasomie,
decât ochii înșelători ai iubitei,
unde îngerii există, iar vântul adie
Eu sunt liber să călătoresc, să zbor,
eu sunt liber să-mi fie dor.
Sunt liber să fiu desfrunzire,
vultur în zbor, nălucire, iubire
Sunt liber pentru că așa m-am născut
și n-am renunțat la acest drept nici când m-a durut,
Inima neliniștită mi-e martora vieții
Fiți vulturi sub stelele dimineții!
13 mai 2025
Într-o zi vom pleca undeva,
vom zbura, vom vedea lumina
Uneori, inima doare fără motiv
și nu știm a cui este vina
Iarna e atât de aproape încât viorile au înghețat
Aud cântecul nostru, e cântecul
pe care l-am scris
când ai plecat din vis
Totuși să nu fim triști,
știam că vei pleca,
că vei zbura în cosmosul tău,
știam că este ultimul dans
și o să-mi pară rău
Și totuși nu pot uita
ultimul dans, draga mea
A fost magie, durere, călătorie pe ape,
acum iarna e atât de aproape...
13.mai 2025
Nimeni nu ne poate lua ce ne aparține,
iubirea noastră e numai a noastră,
în inimă nu e loc de capricii
când zboară prin ea o pasăre albastră
Câteodată mi-e teamă de iarnă și frig,
alteori mă sperie prea multă vară,
mi-e teamă când mi-e dor să te strig
și să te cânt, iubire amară
Dar nimeni nu ne poate lua ce ne aparține,
dragostea noastră e numai a noastră,
în suflet nu e loc de înserare
când deschizi soarelui o fereastră
Câteodată mi-e teamă să fiu fericit,
alteori mă sperie desfrunzirea,
și totuși ce mult te-am iubit,
și totuși ce amară-i iubirea!
13-14 mai 2025
Îți șoptesc numele
și totuși nu aud niciun răspuns
Călător prin timp
de-nserări m-am ascuns
Era o zi obișnuită,
călătoream prin lume pe un curcubeu,
știam că la unele intersecții ale vieții
se întâlnesc îndrăgostiții,
nu știam că am ajuns acolo și eu!
M-ai privit și mi-ai zis:
Te aștept de o viață să-mi fii înger în vis,
ia-mă de mână, iubite, și hai
să ne pierdem prin rai!
Când te-am privit în ochi
a răsărit din suflet luna,
când ai zâmbit am știut
că doar pe tine te-am visat întotdeauna
Și-atunci ți-am dăruit un nume
pe care numai tu să-l știi
până când se va termina timpul
și încă o zi
Ți-l șoptesc în fiecare noapte,
în visul ascuns
și totuși
nu aud niciun răspuns...
13 mai 2025
Ești în inima mea,
dar inima mea e cenușă,
cum de-a pierit iubirea magică;
nimeni nu știe ce se ascunde dincolo de ușă
În noaptea adâncă inima mea nu poate dormi
sub asaltul bătăilor dureroase,
caută drumul spre tine
în vise frumoase
Nu-ți cunoaște adresa,
nu știe dacă ești de pe pământ,
dar în noaptea adâncă
ești candelă-n vânt
Auzi prin furtună
muzica dureroasă a inimii mele?
Dacă o auzi, iubito,
coboară o clipă din stele!
S-asculți mirările de la-nceput,
inima ta să bată din nou
până când va găsi paradisul pierdut,
umbră să-mi fii și poate ecou
Dar noaptea-i atât de neagră
că inima mea nu poate dormi,
ca să fie întreagă
te caută printre bătăile ei, dar tu întârzii
12 mai 2025
Ce fel de om sunt?
Sunt flacără sau vânt?
Am căutat iubirea cu înverșunare,
cu sete de zeu;
niciodată n-am aflat
cine sunt eu!
M-am scufundat în adâncurile mării
să sting flăcările iubirii,
atlanții mă priveau cu mirare,
în deșert înfloreau trandafirii
Cine sunt eu?
Ce fel de om sunt
de nu-mi găsesc liniștea pe pământ!
Cine sunt eu, oare sunt om?
Plânge în mine fiecare atom
Mi-am apărat Patria cu înverșunare,
cu voință de leu,
dar m-am ascuns de mine însumi;
cine sunt eu?
Nu știu să-mi răspund
și-n iluzii pierdute m-afund
Acolo nu poate pătrunde vreo privire străină,
icoanele la mine se-nchină
Și poate, de atâta iubire divină
din noaptea adâncă
voi ieși la lumină
Cărare-mi va fi acel curcubeu
ce-a căzut din sufletul meu...
12 mai 2025
Când plouă trist și nesfârșit
și-n suflet amintirea ploii plânge,
se-ntorc mirările din infinit
și-mi evadează stelele din sânge
Surâsul tău din vremi apuse
e abur tandru pe fereastră,
pe acolo sufletul se duse
să-mbrățișeze pasărea măiastră
Și plouă, plouă-n amintire
din ochii mei, din ochii ei,
de dor de noi și de iubire
ne strigă florile de tei
Dar nu răspundem, n-auzim
pe unde suntem călători,
am renunțat să mai iubim
și ne-am rămas pe veci datori
Și plouă dinspre mine către cer
și dinspre cer cad ploile spre mine,
în lumea de prizonieri
nu-i niciun gând să plouă dinspre tine
Și plouă, plouă-n amintire
din ochii mei, din ochii ei,
de dor de noi și de iubire
ne strigă florile de tei
Zadarnic strigă, nu s-or auzi,
din amintiri va coborî furtuna,
și ce păcat că n-am știut iubi
ca ieri, și azi, și-ntotdeauna...
12 mai 2025
Poate la noapte o să ne întâlnim,
în visele mele ești binevenită,
poate la noapte o să ne iubim,
și-o să fii din nou fericită
O să ne amintim de noaptea aceea
în care am dansat prima oară;
Cine e, îngere, femeia?
am întrebat când inima a-nceput să mă doară
Nu mi-a răspuns, doar a zâmbit,
te-am privit și ai surâs misterioasă,
și s-a făcut deodată infinit,
tu erai neasemuit de frumoasă
Am dansat până la sfârșit în decorul sublim,
pașii ni se potriveau miraculos,
amândoi știam c-o să pierim
într-un joc al dragostei dureros
Poate la noapte o să ne întâlnim,
în visele mele se întâmplă magii,
poate la noapte o să ne iubim
dacă din visele tale o să vii
11 mai 2025
Durerea de a nu fi aici nu mă lasă să dorm,
în cer se aprind licurici și-un demon enorm
mi-apasă inima nemilos,
sunt singur în visul frumos
Sufletul meu e prea gol fără tine,
degeaba înfloresc în privire stamine,
nu-i nimeni tandrețe să-i fiu și-alinare,
iubirea pierdută e o rană ce doare
Pe unde or fi, pe unde or fi
mângâierile și zorii de zi?
Pe unde o fi acel răsărit?
Ce mirare mi-ai fost și ce mult te-am iubit!
Durerea de a nu fi în brațele mele
e o patimă ce alinare nu are,
plouă cu flori printre stele,
plouă cu stele pe mare
Dar nu-i nimeni să știe culege o stea
din ochii surâzând fericiți peste marea albastră,
nu mai e nimic din ce-a fost, draga mea,
nu mai e nici dragostea noastră...
10 mai 2025
Îngeru-mi plânge la picioare
de atâta dor de oameni buni,
a dezertat din labirint o floare,
ca să descuie casa de nebuni
Cine mai știe unde ești, iubito?
Cine mai știe dac-ai fost pe aici?
Iubirea-n sânge ai strivit-o
și-n cer se-aprind de spaimă licurici
De bună seamă va-ngheța și luna
de câte ori în ochi ne vom privi,
ne face Dumnezeu cu mâna,
e prea târziu, noi nu mai știm iubi
E prea devreme poate, sau târziu,
din mine curg corăbii de carbid,
unde se duc nimeni nu știe
la suflet c-o agrafă mă închid
și-o poezie...
9 mai 2025
Nici nu mai știu dacă ploua, iubito,
nici nu mai știu unde eram,
știu doar că umblam desculț printre îngeri
și atât de mult te iubeam
Aerul nu se mișca, încremenise,
sufletele se izbeau de pereții odăii,
se auzea doar fericirea curgând
strecurându-se printre lacrimile ploii
Numai tu erai din carne și oase,
numai tu erai din rouă și vis,
brațele tale frumoase
în mirare pe-amândoi ne-au închis
Devenisem muzică, o lumină aprinsă
în noaptea aceea adâncă și neagră,
ca-ntr-o poveste de dragoste ninsă
inima devenise întreagă
Nici nu mai știu dacă ploua
sau erau lacrimi de fericire,
te pierduseși în inima mea,
de jur împrejur doar iubire
Aerul luase forma trupului tău,
sufletele se izbeau de pereții odăii,
se auzea doar fericirea curgând
strecurându-se printre lacrimile ploii
9 mai 2025
Auzi cum plouă sau n-auzi, iubito?
Întreaga lume e-un concert de coarde
Această muzică nemaivăzută
în inimă ca un incendiu arde
Nu mai e mult, pustiul se va umple
cu flori de mac și de nu-mă-uita,
steaua polară mi se zbate-n tâmple
nici nu mai știu dacă ai fost a mea
Și nu mai știu, e mult de atunci, desigur,
dacă am fost ceva sau am visat,
călătoresc prin mine mai nesigur
și nu mai știu ce s-a mai întâmplat
Când ai plecat fără să spui adio
de parcă nici n-am fost pe acest pământ,
ce-a fost să fie nu vom ști-o
și nici nu știu de ce mai cânt
Și totuși, poate undeva, pe lume
când seara-n suflet se coboară,
mă va striga o lacrimă pe nume
și viața netrăită o să te doară
9 mai 2025
O, aș fi dat tot restul vieții mele
ca lucrurile să se fi întâmplat altfel,
plouă cu tine din stele,
sunt doar o armă veche-n rastel
Aș trage un ultim foc,
ruginite-mi sunt gloanțele,
dacă n-aș mai fi fost deloc,
n-ar mai fi fost speranțele
O, iubirea mea magică, dragostea mea,
unde e timpul nostru frumos?
Unde sunt îngerii albaștri
traversând secunda pe jos?
Cine a oprit timpul în loc?
Cum de s-a stins acea azalee?
Se aud păsările călătoare
cum trec prin inima sfâșiată, femeie
Se înfig cuțitele până la prăsele,
văzduhu-n inimă se frânge,
desculț de suflet rătăcesc prin stele
și se aude întunericul cum plânge
9 mai 2025
Când crezi că viața s-a sfârșit deși trăiești
și rătăcești prin timp fără speranță,
cerul își deschide fereastra
și-un înger îți întinde o floare albastră
Vă puneți tristețile la un loc
până când sosește soarele călătorind pe o plută,
lumina vă copleșește
ca-ntr-un film de dragoste absolută
Bine-ai venit, iubito! Te aștep din altă viață
și-n noaptea vieții mele se face dimineață!
Întinde-mi prin fereastră mâna
și azi, și mâine, totdeauna!
Plouă cu stele, plouă cu flori,
și-o scară de fluturi coboară din nori
Dar prea multă iubire aduce durerea,
nu există trandafiri fără spini,
se-ntinde ca o boală tăcerea,
cum de ne suntem pe lume străini?
Oamenii se tem de fericire,
altă explicație nu există,
povestea magică de dragoste
e o poveste incredibil de tristă...
9 mai 2025
E primăvară-n inimi, primăvară,
din univers lumina ta coboară,
se umple sufletul de cântece sublime
și aud cum zboară fluturii prin mine
Vechi desfrunziri stârnesc confuzii-n pomi,
de mână se preumblă doi atomi,
mirarea-i verde, gându-i stea,
pe unde ești pierdută, draga mea?
Privesc mirat în cele patru zări
întoarcerile cârdurilor de cocori,
bucăți de suflet se izbesc de cer
și nu mai știu de ce mi te mai cer
Înspre apus veghează norii triști,
ce bine că în mine mai exiști,
că poți cânta și poți iubi
pân la sfârșitul lumii și-încă o zi!
Să fim întâii pui de rândunică,
să nu mai tremuri suflete de frică,
că-i primăvară-n gânduri, primăvară,
ies fluturii ascunși din călimară
Și ne îndeamnă să ne fim destin,
să ne iubim pe-o frunză de pelin,
să nemurim, să fim magie, vis;
bine-ai venit, iubito,-n paradis!
7 mai 2025
