O, aș fi dat tot restul vieții mele
ca lucrurile să se fi întâmplat altfel,
plouă cu tine din stele,
sunt doar o armă veche-n rastel
Aș trage un ultim foc,
ruginite-mi sunt gloanțele,
dacă n-aș mai fi fost deloc,
n-ar mai fi fost speranțele
O, iubirea mea magică, dragostea mea,
unde e timpul nostru frumos?
Unde sunt îngerii albaștri
traversând secunda pe jos?
Cine a oprit timpul în loc?
Cum de s-a stins acea azalee?
Se aud păsările călătoare
cum trec prin inima sfâșiată, femeie
Se înfig cuțitele până la prăsele,
văzduhu-n inimă se frânge,
desculț de suflet rătăcesc prin stele
și se aude întunericul cum plânge
9 mai 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu