Rănile inimii încă mă dor,
cicatricele nu acoperă durerea,
niciodată nu mi-a fost de tine mai dor,
te rog să-mi lași, la plecare, tăcerea
Să pot să stau cu ea în brațe
când soarele din mine o să plece,
abia se plimbă sufletul pe ațe
și-n lacrimi timpul meu o să se înece
Sfârșit e drumul ce-a crescut din mine
și s-a întins duios în calea ta,
și dacă va lătra la lună un câine
n-am să te pot, chiar de aș vrea, uita
Adio, așadar, sfârșit de lume ninsă,
pe aici chiar și amurgul meu a amuțit,
spre tine plânge-o mână întinsă
și-n inimă se-nfige o lamă de cuțit...
20 mai 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu