CĂLĂTORIA

Era o zi friguroasă de iarnă,

ningea cu fluturi multicolori,

nu mai vedeam drumul

și era cale lungă până în zori

Din ninsoare a apărut ea;

”Unde te duci, e o noapte polară?”

A zâmbit. ”Unde mergi și tu,

prin iarna aceasta atât de  amară”

”Hai să-ți arăt lumina,

la capătul nopții răsare soarele,

s-ar putea să-ți placă călătoria

chiar dacă te vor durea picioarele

Sufletul își va găsi liniștea,

demult cânta partea lipsă,

închide ochii, nu te uita,

luna a intrat în eclipsă!”

Zorii ne-au surprins 

îmbrățișați sub zăpadă,

ningea încontinuu și nu mai voiam

alți ochi să mă vadă

”Hai să mergem împreună

în călătoria fără sfârșit!”

”Nu se poate, eu sunt de pe lună,

dar să știi. așa mult te-am iubit

Îți las amintirea, magia, mirarea,

voi fi acolo până la sfârșitul timpului

și încă o zi,

și când te va surprinde înserarea

eu și mai tare te voi iubi...”

19 mai 2025