ȚARA NOASTRĂ SUFERĂ-N TĂCERE

Țara noastră suferă-n tăcere,

mercenarii o vând la prețuri mici,

patrioții sunt biete himere,

parcă nu mai sunt români aici

Toți s-au dus uitând de casa noastră

și-au lăsat pizmașii regi în locul lor,

nicio lampă nu e la fereastră,

parcă nici n-a existat acest popor

La conducere s-așază periodic monștri

care jefuiesc și mint și fură,

nimănui nu-i pasă de ai noștri,

fiarele sangvine îi privesc cu ură

Cum se poate să se întâmple iar

să se bejenească țara toată,

cum de acceptăm acest calvar

cum de ne strivește aceeași roată

ce pe Horea l-a înălțat la cer

lângă Dumnezeu Atoateștiutorul,

deodată mi se face ger

și îmi plânge-n suflet Tricolorul

Am s-aprind un foc în poezie

ca să ardă putregaiul tot,

să se ducă pegra pe pustie,

să scăpăm odată din complot

Dacă mai puteți, veniți și voi,

poate vă e dor de țara voastră;

pe cărare-s oase de eroi

și petale dintr-o floare albastră

Poate vom pieri înainte de-a vedea

Patria din nou biruitoare,

dar o s-o veghem de pe o stea

și-o să fim în razele de soare

29 iunie 2026