Vinovat de vise

 

CU ARCUL PE ZIDUL CETĂȚII

M-am ridicat pe zid, în picioare,

demonii m-au văzut și-au îndreptat armele,

mi-au aruncat în suflet cu pietre

și mi-au alungat toate spaimele

Mi-au încordat arcul și am tras o săgeată spre cer

și-a sângerat și-a început să plouă,

s-au ascuns prin toate ungherele

până când a apărut luna nouă

Vârcolacii mușcau din ea ca din pâine

și-au încercat să mă sperie urlând,

am încordat arcul și am tras în stele

până mi-am auzit inima cântând

Zorii de zi m-au prins căutându-i pe lași,

dar ei se ascunseseră sub pietre de moară,

mi-am încordat arcul și-am săgetat cerul

și-a sângerat a doua oară

31 ianuarie 2026

ÎNTÂLNIRE ÎN SUFLET

Sufletul este locul unde ne întâlnim

și nu există întrebări incomode,

mă întâlnesc cu un înger

târât prin sânge de miriapode

Întunericul se stinge ușor

făcând loc luminii,

ce mult iubesc și cât îmi e de dor

să-mi scoți din suflet spinii!

Visele noastre pot fi realitate

dacă deschizi ochii și privești,

mai departe de propria-ți umbră

e sufletul pe care-l iubești

Nu suntem decât jumătăți de măsură

ce se caută neîncetat pe pământ,

când timpul ne sărută pe gură

aprindem candele-n vânt

30 ianuarie 2026

IUBIREA DOARE

Iubirea doare sfâșietor,

doare întotdeauna,

și când iubești și ți-e dor

și când depărtarea îți face cu mâna

Dacă nu ar fi așa

și nu ar durea,

nu ar fi iubire adevărată,

dragostea mea

Din ochii tuturor

au curs lacrimi în neștire,

lacrimi de spaimă și dor,

lacrimi de iubire

Realitatea se pierde în vis,

amintirea se stinge-n uitare,

iubirea e singurul drum interzis,

iubirea e singurul drum care doare

30 ianuarie 2026

ÎNAINTE DE MARELE SALT

Munții sorb razele de soare,

respirația cerului, zborul vulturilor,

niciodată nu se îneacă în mare,

niciodată nu se prăbușesc în prăpastia gândurilor

Zeii aruncă lăncile prin fereastră,

timpul trece prin cioburi rănit,

nicio măcar lumina albastră

nu se întoarce din infinit

Singur pe vârful de piatră al zării

îmi încordez arcul adeseori,

corăbierii din sufletul mării

vânează treceri de meteori

Abia de se aud oamenii-lupi

ce-au înfruntat tăcerile de bazalt,

lumina se ascunde în stupi

înainte de marele salt

30 ianuarie 2026

Ne ninge, iubito, iubirea

 

Singur în amurg

 

Dragoste pe un câmp pustiu

 

Cea mai frumoasă femeie din lume

 

Când te întorci acasă

 

DRAGOSTEA MEA

Când mă uit în ochii tăi, mă simt acasă,

dintre toate femeile de pe pământ tu ești cea mai frumoasă

Vânt de aș fi, sub soarele dogoritor te-aș adia,

te-aș trece în brațe mări învolburate, dragostea mea

Când sufletul tău de sufletul meu se lipește,

știu ce înseamnă să iubești dumnezeiește.

Ploaie de-aș fi, în deșert te-aș ploua

să-nflorești neîncetat, dragostea mea

Când bătăile inimii între noi se întind,

în vis mă cufund să pot să le prind

Ninsoare de-aș fi peste tine-aș cădea,

în povești să te întorci, dragostea mea...

26 ianuarie 2026

O SĂGEATĂ ALBASTRĂ PRIN SUFLET ÎMI TRECE

Cânt-a deznădejde frunzele și ploaia,

luna stă să cadă risipită-n gând,

inima aspiră toată vâlvătaia,

ce a fost să fie n-o mai fi curând

N-ai avut răbdare, poate nici curaj,

să înfrunți destinul până la sfârșit, 

până și ecoul strigă în sevraj

că eu mă născusem să te fi iubit

Bântuie prin lume vechi povești albastre,

prinții se întorc pe un cal de lut,

dar cărarea lor e deja pe moarte

și nu pot să-ntoarcă ceea ce-a trecut

Numai amintirea nu vrea ca să plece

sub o stea polară încă mai tresari, 

o săgeată albastră prin suflet îmi trece

ca să-și lumineze calea când apari

Pe la miezul nopții o să cazi din stele

și-am să te iubesc iar definitiv

ca să poți fugi din brațele mele

fără să existe cel mai mic motiv...

26 ianuarie 2026

DOAR AMINTIRILE MAI PĂSTREAZĂ PARFUMUL

Când mă gândesc la tine, numai iubire,

dar acea poveste nu mai există,

timpul a fixat în amintire

o dragoste incredibil de tristă

În inimă vechile străluciri

luminează sfârșitul de lume,

câteodată visez că suntem miri,

dar nu mai pot nici să îți spun pe nume

Altădată mă întreb cum de a fost posibil

să pierdem o iubire atât de mare,

nimeni nu știe de ce luna

luminează noaptea adâncă și se îneacă în mare

Toate s-au risipit duse de vânt,

doar amintirile mai păstrează parfumul

iubirii cerești ce-a căzut pe pământ

din care n-a rămas nici fumul...

25 ianuarie 2025

NUMAI VÂNTUL MAI ȘTIE DRUMUL SPRE INIMA TA

Numai vântul mai știe drumul spre inima ta,

am călătorit înfrigurat pe acel drum,

pe unde te-ai rătăcit, draga mea?

Nu se vede nicio umbră prin fum

Pe țărmul mării, printre urme amare,

numai valurile se mai aud,

picioarele goale amestecate cu sare

se duc cu păsările spre sud

Va veni noaptea și o lună nebună

va cădea din întuneric în sufletul meu,

încă se aud cum răsună

jurămintele dragostei de ateu

Întind o mână prin grăbita secundă,

poate va fi înfășurată de îngeri,

las marea în ochi să-mi pătrundă;

de unde vin aceste înfrângeri?

Buzele-mi sunt sărate și dor!

Timpul meu dintr-odată pare finit,

te sărut cu durere și dor

și mă prefac în infinit...

25 ianuarie 2025

Tovarăși de vise

 

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (2/2026)

Coaliția pentru pace-pace-între-două-dobitoace * Noua dezordine mondială* Dispariția celor șapte ani de acasă* Bagabonțeala de la Davos* Profeția lui Elon Musk* Anexarea Scoției* Ziua Națională, pe 23 august* ”Peste vârfuri”*  Mai vin rușii?* Nostalgia după Ceaușescu

Hodoronc-Trump aplică în politică principiile destul de relaxate din afaceri. Presiuni mari, oferte de nerefuzat, amenințări, retrageri, compromisuri. Se crede într-un show planetar în care el stabilește regulile, el e regizorul, moderatorul, personajul negativ și personajul pozitiv. Are o imaginație bolnavă și un tupeu de borfaș. Creează iluzia că deține toate cărțile, nu pentru că este un jucător foarte bun, ci pentru că jocul e măsluit. Îi sperie pe ceilalți jucători, chiar și pe parteneri, nu pentru că pare fioros, ci pentru că ceilalți depind de toanele lui. Educat în jocurile de putere ale afacerilor oneroase, televiziunii și politicii, și-a pierdut busola și alunecă frecvent pe panta ridicolului absolut. Nu știe să fie modest, n-are timp să-și permită luxul acesta și le cere cu obstinație celor din jur să-i recunoască meritele. Supralicitează, exagerează, șochează. Crede că i se cuvine totul. Între el și oricare dictator al lumii nu-i nicio diferență, numai că SUA au mecanisme de autoapărare. Gândirea lui politică e de o simplitate evidentă. Se înțelege cu prietenii Vladimir și Xi și îi ia la ștangă pe ceilalți. După ce-i va pune cu botul pe labe pe ceilalți, se va răfui și cu Xi fiindcă amenință supremația economică americană.

A vrut Premiul Nobel Pentru Pace și s-a supărat pe norvegieni fiindcă i-au dat clanță. Orgoliul lui nemărginit a avut de suferit la greu, s-a simțit nedreptățit deoarece, după numărătoarea lui, pusese capăt la opt războaie. Plus războiul de țesut preșuri. Așa că a trimis niște băieți în Venezuela să-i fure premiul doamnei Maria Corina Machado, cea la care ajunsese trofeul deși dumneaei nu pusese capăt niciunui război. Cum n-au găsit-o acasă, l-au răpit pe Maduro, ca să nu se întoarcă cu mâna goală.

Evident că dreptul internațional e un moft, iar ONU mai mult îl încurcă. Așa că s-a hotărât să facă Coaliția pentru pace-pace-între-două-dobitoace în care a invitat, contra unei donații de un miliard de dolari, mai multe state mici și proaste alături de cei mai mari bandiți internaționali. Pentru Trump, un miliard nu înseamnă mare lucru, dar pentru țările aflate în suferință înseamnă școli, spitale, hrană, apă, energie. Dar marelui conducător nu-i pasă decât de imaginea lui în oglindă și de locul său în istorie. Ar vrea să fie cel mai mare președinte pe care l-au avut SUA . De aceea vrea cu orice preț Groenlanda, ”bucățica de gheață” pe care n-o amenință nici rușii, nici chinezii, nici măcar urșii polari. Singura amenințare o constituie Trump și gașca lui de adulatori. Fiindcă Groenlanda face parte din NATO, iar americanii o pot apăra la fel ca Danemarca. Dar împăratul Trump nu e sensibil la argumente, domnia sa e preocupat să-și ducă dilelile până la capăt. Așa se face că lucrurile bune care s-au produs după alegerea sa (stăvilirea ofensivei woke este unul dintre ele) pălesc în fața ambițiilor sale bolnave

***

Ucraina nu dorește cetățenie dublă pentru românii din teritoriile pe care le-au ocupat sovieticii în urma pactului Ribbentrop-Molotov, în schimb cetățenii altor țări o pot obține fără probleme. Pentru România, Ucraina e la fel de periculoasă ca Rusia. Să nu ziceți că nu v-am spus!

***

Iarnă grea. La Kiev, 463 de blocuri n-au căldură. În București, peste3500.

***

Noua dezordine mondială a împărțit lumea în sfere de influență. SUA, China și Rusia vor să fie jupâni pe câte-o parte mai mare sau mai mică în funcție de cât pot și de cât au nevoie pentru a-și asigura prosperitatea economică. E o bătălie pe resurse și pe piețe de desfacere, cred că nu mai sunt ignoranți care cred că vreuna dintre marile putori vrea să facă vreun export de democrație.

Rusiei i se lasă la dispoziție cam aceleași zone dominate de fosta URSS numai că, în acest moment, nu pare capabilă să-și impună ușor punctul de vedere. Principalul adversar pare UE, dar, paradoxal, nu-și poate atinge obiectivele pe calea confruntării, ci a colaborării. Resursele Rusiei îi sunt necesare UE pentru a-și menține nivelul de trai. Războiul dintre UE, prin intermediul Ucrainei, și Rusia a adus Germania la un pas de colaps și nici alți foști parteneri economici nu se simt prea bine.

China e deasupra tuturor prin producția economică și va reacționa nasol doar dacă îi va fi îngrădită posibilitatea de a-și vinde marfa la prețuri cât mai apropiate de dorința ei.

SUA acționează pe toate planurile și, de când cu Hodoronc Trump, pune adesea pe masă argumentul forței.

Ceea ce e și imoral și periculos și dezvăluie o oarecare vulnerabilitate economică.  În acest moment bizar al istoriei, noua dezordine mondială creează nesiguranță, incertitudine și un viitor impredictibil.

Statele care nu vor să fie în meniu, inclusiv România, trebuie să se bazeze pe mijloace proprii și pe o politică externă de echilibru. Mai mult decât de arme cumpărate la prețuri ce adâncesc criza economică internă este nevoie de o diplomație ridicată la rang de artă.

***

Dezordinea morală din țară, traiul greu, degradarea înfiorătoare a educației sub asaltul politicienilor analfabeți funcțional impuși la butoanele puterii, au dus la crima înfiorătoare din județul Timiș unde doi copii, de 13 și 15 ani au ucis cu lovituri de topor și cuțit un alt copil de 15 ani și, cu ajutorul unui al treilea copil de 15 ani, l-au îngropat în grădină. Au încercat să-și șteargă urmele tăind o găină ca să justifice petele de sânge. Oameni buni, dacă nu se va schimba radical modul în care este privită educația în România, acesta nu este decât preambulul a cea ce va urma. Dezastrul moral este generalizat.

***

Cea mai gravă dispariție după 1989 a fost dispariția celor șapte ani de acasă. Au fost înlocuiți cu cei șapte ani din fața telefonului. Nici nu vă dați seama cât de gravă este această pierdere. Viitorul nu sună bine.

***

La Davos, cei mai mari bagabonți ai lumii au umblat teleleu de colo-colo, punând la cale subjugarea popoarelor. Nicușor n-a fost dar ne-ar fi plăcut să-l admirăm cum se învârte precum Comitetul Olimpic Internațional într-o căldare.

***

Concluzia forumului a fost că democrația nu-i pentru căței. Trump a mârâit la toată lumea, arătându-și colții. Macron, bătut de mam mare ca să nu mai rămână repetent și anul acesta, a purtat ochelari de soare. Nu știm dacă a reușit s-o impresioneze pe Oana Țoiu, distinsa doamnă care umblă teleleu (și ea!) pe mapamondul lumii globului pământesc

****

Zelenski, cunoscutul actor de limba rusă (ucraineana a învățat-o după ce a ajuns președinte!), i-a dat o palmă peste cap lui Orban, dar a primit un cap în gură. Politică înaltă! Nu și-au dat la propriu deși ar fi fost în stare că niciunul nu are toată țigla pe casă. Precizăm că este vorba despre Victor Orban, nu despre Ludovic Orban, deși nici acesta nu stă bine cu acoperișul.

***

Cel mai bun discurs l-a avut Mark Carney, premierul Canadei, care le-a spus, pe scurt: ”Îl bag în Groenlanda mă-sii!” Bine, el nu s-a exprimat chiar așa, că e băiat cu școala de corecție a vieții, dar așa am înțeles eu

***

Un cercetător de la Harvard susține că matematica universului (”simfonia universului”) dovedește existența unei inteligențe superioare, unind știința și credința. Bine, la cât de mult s-a prostit lumea nici nu-i prea greu să ai o inteligență superioară.

***

80% dintre români consideră că legea nu este aplicată egal pentru toți cetățenii țării. Ceilalți 20% pe ce lume sunt?

***

Dezmățul din educație, provocat de măsurile tâmpite ale lui David Lingi, continuă până când numărul analfabeților îl va depăși pe al celor cu oarecare știință de carte. Vai de țara care nu-și respectă dascălii!

Vai de țara care nu are grijă de copiii ei!

***

Unele oficialități au inventat prostul obicei de a sărbători evenimentele importante ale istoriei naționale în avans, ca să nu le afecteze timpul liber. Ce-i asta mânca-mi-ați? Păi dacă mergem pe linia asta bizară, mâine-poimâine vom sărbători Ziua Națională (1 Decembrie) pe 23 august. Cine naiba ne-a procopsit cu idioții ăștia? Rușii, chinezii, eschimoșii? Nț! Ne-am procopsit singuri că suntem un popor de masochiști. Cât despre sentimentul patriotic care-i animă să sărbătorească în avans, nu ne pronunțăm deoarece păduchii ăștia ambulanți nu posedă așa ceva.

***

Când elitele politice conduc numai în interesul lor, să nu se mire că vor avea de înfruntat revolta devastatoare a mediocrității. Norocul nostru e că mediocrii conduc deja, așa că trebuie să așteptăm revolta adevăratelor elite. Adevărații patrioți încă n-au ieșit la interval. Nu s-au organizat într-o armată care, cu bun simț, dedicare și patriotism autentic, să pună societatea românească pe drumul corect.

***

Oare ne putem păstra demnitatea prin scris. Fără a ne compromite, fără a participa la lupta de eliberare națională de sub dominația hoardelor de hoți și de analfabeți? Se poate, dar ar fi păcat.

*** 

Tâmpirea sistematică a populației va fi resimțită mult timp de acum încolo. Cel mai mult vor fi afectați tocmai aceia care nu înțeleg ce se întâmplă, dar nu știu că nu înțeleg și au impresia că fiind posesorii unui telefon inteligent s-au deșteptat și ei din somnul cel de moarte. Până când nu vor crede într-un om cinstit care să nu le înșele așteptările, vor fi striviți sistematic de cizmele acelora pe care i-au încălțat cu votul lor.

***

Elon Musk afirmă că roboții îi vor înlocui pe oameni și nimeni nu va mai fi nevoit să muncească. În sfârșit, o veste bună!

***

După ce va ocupa Groenlanda, Hodoronc Trump va anexa și Scoția. La atâta gheață e nevoie de mult whisky

***

Mă întrebam ce mai fac șobolanii care au îndatorat România la greu în pandemie în timp ce ei își umpleau buzunarele cu sute de milioane de euro. Ce să facă, săracii? S-au aciuat la sânul actualei puteri și mănâncă rahat.

***

Cercetătorii de la CERN sugerează, bazându-se pe teorii științifice aproape palpabile, existența unui univers paralel. Ei sugerează, noi suntem siguri. Și noi și statul paralel. Dacă n-am trăi în universuri paralele nici n-am mai putea face haz de necaz.

***

La Focșani și Iași, ca mai peste tot pe unde se duce, Nicușor a fost huiduit de mulțime. Surprinzător, președintele nu și-a pierdut cumpătul (de altfel nici nu posedă așa ceva) și a ieșit cu eleganță din clinci, amintindu-le cetățenilor furioși că au acest drept. Ceea ce este corect, numai că în anii următori urările de bine se vor înmulți, președintele preluând povara măsurilor nepopulare și, mai ales, nedrepte ale lui Ilie Sărăcie. De ce va prelua el toată ura? Pentru că Ilie se va întoarce la fierărie.

***

La fiecare apariție, Nicușor are probleme cu protocolul. Parcă le face în necaz celor care l-au cocoțat la Cotroceni unde, după cum se știe, cântă cucuveaua, și chiar și Iliescu cu ai lui și-au găsit beleaua.

La Focșani n-a mers până la capăt pe covorul roșu, supărându-i pe cei care doreau să meargă pe covorul roșu. N-a fost cu intenție, GPS-ul o luase razna. 

La Iași s-a ridicat pe vârfuri și a privit peste mașină ce se întâmplă de cântă fanfara așa de mișto, deși el nu ajunsese la destinație. Oare ajunsese Georgescu înaintea lui? Inspirat de acest moment rar, Eminescu a scris pe loc poezia ”Peste vârfuri”. 

***

Acum că s-a apucat și Trump de cuceriri, nu cred să mai vină rușii de-amboulea peste noi. Dacă nu mai vin, ar fi bine să nu mai plătim taxele și impozitele mărite. Anulăm achizițiile inutile de armament și lăsăm lumea să trăiască în pace. Scăpăm de inflație, deficitul dispare ca și cum n-ar fi fost, am trăi și noi un pic mai bine. Sau nu se poate, tributul trebuie plătit cu prețul sărăcirii și umilirii cetățeanului născut în spațiul carpato-danubiano-mafiotic?

***

 A murit Ceaușescu, dar n-au murit și cei care l-au văzut pe Ceaușescu, ultimul lider cu adevărat patriot al României. L-au ucis românii, abil dirijați de străini. Ceaușescu nu se temea de ai săi, ci de turiștii străini care invadaseră țara în octombrie-decembrie 1989. Mai întâi veniseră maghiarii, la 6 octombrie 1989, ca să-i comemoreze, la Arad, pe cei 11 generali criminali. Numărul lor a fost mai mare ca niciodată, iar cei mai mulți nu s-au întors în Ungaria, pretextând că mai rămân pe la rude. După 5 decembrie, sovieticii au dat buzna cu scopul de a-și comercializa căciulile, gulerele de vulpe polară, fierbătoarele, baionetele, simulatoarele, Kalașnikoavele, acele, bricele și varicele, prin piețele românești. Alți turiști pătrundeau dinspre Serbia, cuprinși subit de dragostea față de România. Până la urmă, Ceaușescu s-a prins care-i treaba și, la teleconferința din 17 decembrie 1989, ordonă interzicerea micului trafic de frontieră. Prea târziu, cățeii lui din eșalonul doi bătuseră laba cu dușmanul. Ce a urmat, se știe. Execuție, distrugere, prostituție, vânzare, boală, prostie, hoție, migrație, sclavie. Astăzi, România seamănă cu o casă goală în care ultimii locatari dau țigla pe băutură și bagă gardurile pe foc. Gospodarii construiesc alte case, în alte țări. Totuși, amintirea lui Ceaușescu, ultimul apărător sincer al românismului, e foarte vie, peste 62% dintre români îl regretă.. Cu cât lumea se detașează de propaganda ostilă acestuia, cu atât personalitatea acestuia crește în conștiința publică. Primul președinte al României este privit cu nostalgie, cu înțelegere, lucrurile greșite pe care le-a făcut sub presiunea evenimentelor istorice pălesc în fața marilor realizări, fără ghilimele, ale ”Epocii de aur” făcute de poporul român, bine strunit de Tovarășul. Până la urmă, nostalgia după Ceaușescu este nostalgia după propria identitate, după statutul de om al muncii, fie ea și socialiste, după tinerețea revoluționar-erotică, după vremurile de siguranță, de liniște, după toate lucrurile bune care s-au înfăptuit. Pentru cei mai mulți dintre româniI din clasa muncitoare, vremurile acelea au fost cele mai fericite din existența lor. Pentru că atunci existau locuri de muncă pentru toată lumea, absolvenții facultăților aveau repartiție conform pregătirii profesionale, nefiind nevoiți să accepte sclavia străinătății, tinerii primeau locuințe gratuite, costul vieții era relativ ieftin, iar optimismul afișat al președintelui te convingea că nu vei rămâne niciodată pe drumuri, că nu ești singur printre meandrele concretului vieții. Aceste sunt doar câteva dintre argumentele acelora care-l regretă pe cumsecadele dictator. Adevărul e că fiecăruia i-a plăcut comunismul prin prisma experienței personale. Tot așa cum alții l-au urât fățiș, fiindcă nu rezonau cu încălcarea unor drepturi și libertăți. Nostalgia după Ceaușescu crește și pentru că românii au o slabă memorie a răului, sunt proști de buni. Amintirile sunt selective, dispar cele rele, le retrăiesc pe cele frumoase. Realitatea incontestabilă este că celor mai mulți dintre români le-au plăcut comunismul și s-ar întoarce la el și mâine dacă nu le-ar fi lene

CONTELE DE MONTE-CRISTO 

25 ianuarie 2026

ULTIMII VULTURI SE AȘAZĂ PE MUNȚII INIMII

Trece vremea și nu se mai întoarce,

unde se duce, nu știu;

trenul vieții nu mai oprește nicăieri,

se face din ce în ce mai târziu

Tot ce a fost mai frumos pe pământ,

magia supremă și zborul,

vor fi candele-n vânt

ori de câte ori te sfâșie dorul

Mi-amintesc șoaptele dureroase:

”Spune-mi dacă poți să mă iubești absolut!”

Unde v-ați dus, zile frumoase?

Prin ce colț de inimă v-ați pierdut?

Sunt târzii clipele, nostalgia devoră,

ultimii vulturi se așază pe munții inimii, pe perdea,

n-o să știi niciodată cât de mult te-am iubit

și cât m-a durut, draga mea...

25 ianuarie 2026

CÂND VA RĂSĂRI SOARELE DIN SUFLETUL MEU

Încă țin ușa deschisă să intre ecoul

când în vise mă strigi,

încă țin ușa deschisă

să poți călca desculță când frigi

Când vii aici mi te dezleg

de toate stările confuze,

de tot ce n-am putut să înțeleg 

și am să-ți fur surâsul de pe buze

Când va răsări soarele din sufletul meu

vei redeveni o lumină tăioasă,

vei trece prin zidul dintre noi

și vei fi la fel de frumoasă

Și  poate atunci lumina albastră

va coborî printre nori,

și va spune povestea noastră

la fereastra deschisă în zori

24 ianuarie 2026

Dansul lunii

 

El dulce veneno del amor

 

Le doux poison de l’amour

 

The sweet poison of love

 

VINOVAT DE VISE

Sunt vinovat că te visez,

cu tine visele devin mai albastre,

și ești la fel de frumoasă

ca-n vremea dragostei noastre

Câteodată vii plutind pe-un surâs,

colorând timpul meu irosit,

pe pământ dinainte pierdut

n-am uitat cât de mult ne-am iubit!

Te rog să nu te-ntristezi că visez,

magie supremă-i iubirea,

chiar dacă visez și mă tem

că nu e decât nălucirea

Și mă dor toate clipele

când se apropie zorii de zi,

și-mi doresc, ce mult îmi doresc! 

să rămâi în visele mele târzii

Și sunt vinovat că visez

zi și noapte iubirea,

chiar dacă întotdeauna

o lacrimă-mi încurcă privirea,

 

24 ianuarie 2026

DRAGOSTE PE UN CÂMP PUSTIU

Corbii ciuguleau inimi de îngeri,

inimi în sare zdrobite,

fără teamă de dureri și înfrângeri

ți-am sorbit privirile iubite

Tainele ascunse într-un vis de femeie

le-am citit cu ochii închiși,

printre petale și parfum de azalee

ploua cu îngeri interziși

Dragostea pe câmpul pustiu,

în oglindea soarelui orbitor,

mi-a îngropat avatarul de viu

în durere și dor

Nu știam ce-o să se întâmple,

dragostea curgea nestăvilită prin sânge,

cerul îmi coborâse pe tâmple,

încă se aude ecoul cum plânge

O frunză alungată din plopi

s-a așezat pe suflet ca o rană,

printre mirări târzii de miopi

jucam în propria dramă

Când corbii au plecat în stoluri

să ciugulească până la capăt luna,

de teamă ne-am ascuns în crovuri

și ploua din mine întruna...

22 ianuarie 2026

Unde este Prințul nostru

 

Ploaia

 

Umbră de om

 

Dulcea otravă a dragostei

 

Somewhere, in your soul

 

Prends soin de toi

 

Cuidate

 

Take care of yourself

 

CÂND TE ÎNTORCI ACASĂ

Când te întorci acasă

pașii tăi calcă pe amintiri

Fiecare amintire e o floare

dintr-un ierbar cu iubiri

Și totuși, îi simți mirosul, 

aroma îmbătătoare de copilărie,

prima iubire și primele evadări 

din tine însuți, sunt poezie

Cărarea cea veche e plină de spini,

la fel ca sufletul tău,

dar nu ți-e teamă să mergi mai departe

prin hău

Știi că undeva, într-un ungher,

te așteaptă un felinar

pe care trebuie să-l aprinzi

într-un suflet amar

Vei lumina noaptea din jur

să fii fericit până la capăt,

vei arunca în neant

luna încuiată cu-n lacăt

Te-amesteci cu amintirile

până devii amintire sublimă,

vei călca desculț printre spini

și vei sorbi lumină

25 ianuarie 2026

Undeva, în sufletul tău

 

TOVARĂȘI DE VISE

Când o să vă fie dor 

de ultimul haiduc,

mă veți găsi în munții mei,

într-o casă învelită cu viță de vie

și flori de tei

Pomii din jurul casei

tot anul stau înfloriți,

chiar dacă voi nu-i vedeți,

în propria viață zidiți

Dacă nu sunt acasă,

așteptați un vis,

poate am să mă întorc 

din vise-n România

pentru o ultimă luptă 

cu inerția

Nu plecați până nu gustați

din fructele

pe care-n lipsă vi le dăruiesc,

e semnul că încă vă iubesc

Urcați-vă 

pe cel mai înalt munte

ca să puteți privi departe

și să vedeți amănunte

Dacă auziți cum foșnesc copacii

înseamnă că sufletul meu

e încă acolo

Nu vă luați rămas bun!

Ar plânge, săracii... 

Fiți tovarășii mei de visuri 

până la sfârșit!

Nu lăsați umbrele 

să știrbească din infinit...

17 ianuarie 2026

DANSUL LUNII

Fără să știi trec prin inima ta

ori de câte ori luna nouă răsare,

mi-ar fi plăcut să fii acolo, draga mea,

dar nu ești și mă doare

Mi-amintesc visurile din fiecare noapte

în care m-ai rugat să-ți fiu înger, 

aerul ne-ncuiase în șoapte,

amintirea mă face să sânger

Coboară o clipă în inima ta,

o să mă găsești printre stele,

tu o să fii cea mai strălucitoare stea

dintre stelele ce-au căzut în brațele mele

O să dansăm din nou dansul lunii

alături de îngerii goi,

ne vom iubi ca nebunii

când o să evadăm din noi

16 ianuarie 2026

Ai grijă de tine

 

Vai de biata noastră țară

 

PLOAIA

Fulgerul a spintecat văzduhul

de-a căzut cerul printre nori,

ploaia a venit  și și-a dat duhul

cum pier stelele uneori

Apoi eșarfa unui curcubeu

a alungat tristețile, sumbrele

A ieșit soarele și-n sufletul meu,

târând după el umbrele

15 ianuarie 2026

UMBRĂ DE OM

Timpul se repetă la nesfârșit,

prin fereastră sar îngeri sau e doar un zvon?

Unde ești, iubito? Din ce infinit

coboară umbra aceasta de om?

”Sunt obosit”, mi-aud ecoul,

roțile lumii se-nvârt tot mai lent,

pradă perfectă-mi este cavoul,

inima se târăște printr-o dâră de melc

În turnul cetății stau triste iluzii,

clopotarii nu știu să mai cânte,

de atâtea tăceri și confuzii

și luna se ascunde sub munte

15 ianuarie 2026 

DULCEA OTRAVĂ A DRAGOSTEI

Când soarele apune după inimă

o umbră își întinde picioarele,

e umbra inimii mele

pe care o duc mai departe izvoarele

Câte înălțări, câte căderi, 

câte victorii oblojite de înfrângeri

s-au ascuns între bătăile ei;

cât de multă otravă au băut bunii mei îngeri!

Dulcea suferință a dragostei

s-a prelins ca o rană prin sânge,

a curs prin apă, prin foc,

încă se aude ecoul cum plânge

Pasărea tinereții zboară-n zenit,

zborul se împrăștie în prăpăstii de vulturi,

abia de-i mai simt zbaterea

printre săgeți ce se-amestecă-n gânduri

Dulcea otravă a dragostei

e fericirea-n mișcare, mereu dureroasă:

aș călători cu aripi de ceară spre soare

căderea să-mi fie la fel de frumoasă

15 ianuarie 2026

THE SWEET POISON OF LOVE

When the sun sets behind the heart,
a shadow stretches out its legs—
it is the shadow of my heart,
carried onward by the springs.

So many ascents, so many falls,
so many victories bandaged by defeat
have hidden between its beats;
how much poison my good angels drank!

The sweet suffering of love
has seeped like a wound through blood,
flowed through water, through fire—
its echo can still be heard, weeping.

The bird of youth flies toward the zenith,
its flight scatters into abysses of vultures;
I barely feel its flutter anymore
among arrows tangled in my thoughts.

The sweet poison of love
is happiness in motion, always aching:
I would travel with wings of wax toward the sun,
so that my fall might be just as beautiful.

January 15, 2026

LE DOUX POISON DE L’AMOUR

Quand le soleil se couche derrière le cœur,
une ombre étire ses jambes —
c’est l’ombre de mon cœur,
emportée plus loin par les sources.

Combien d’élévations, combien de chutes,
combien de victoires pansées par la défaite
se sont cachées entre ses battements ;
combien de poison ont bu mes bons anges !

La douce souffrance de l’amour
a coulé comme une blessure dans le sang,
a traversé l’eau, a traversé le feu —
on entend encore son écho qui pleure.

L’oiseau de la jeunesse vole vers le zénith,
son vol se disperse en gouffres de vautours ;
j’en sens à peine le frémissement
parmi des flèches mêlées à mes pensées.

Le doux poison de l’amour
est un bonheur en mouvement, toujours douloureux :
je voyagerais avec des ailes de cire vers le soleil,
pour que ma chute soit tout aussi belle.

15 janvier 2026

EL DULCE VENENO DEL AMOR

Cuando el sol se pone detrás del corazón,
una sombra estira sus piernas;
es la sombra de mi corazón,
llevada más allá por los manantiales.

Cuántas ascensiones, cuántas caídas,
cuántas victorias vendadas por derrotas
se escondieron entre sus latidos;
¡cuánto veneno bebieron mis buenos ángeles!

El dulce sufrimiento del amor
se deslizó como una herida por la sangre,
corrió por el agua, por el fuego;
aún se oye el eco de su llanto.

El pájaro de la juventud vuela hacia el cenit,
su vuelo se dispersa en abismos de buitres;
apenas siento ya su aleteo
entre flechas que se mezclan con los pensamientos.

El dulce veneno del amor
es la felicidad en movimiento, siempre dolorosa:
viajaría con alas de cera hacia el sol
para que mi caída fuera igual de hermosa.

15 de enero de 2026

Eminescu

 

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (1/2026)

ÎN NUMELE ADEVĂRULUI* ȘARPELE VEXLER*  LEGI TÂMPITE * MOSCOVA NU CREDE ÎN LACRIMI DE CROCODIL* CUM POATE FI OPRITĂ NOSTALGIA COMUNISTĂ * ÎN APĂRAREA GROENLANDEI * COALIȚIA DE GUVERNARE-EXTERMINARE * HODORONC-TRUMP * COPIII LUI DUMNEZEU*  LEGEA PROSTITUȚIEI * CÂTĂ DREPTATE AVEA TRIBUNUL!

În aceste vremuri cumplite, a spune adevărul a devenit un act revoluționar. A tăcea e un act de lașitate supremă. Deci, să ne întoarcem pe frontul luptei pentru adevăr, să facem o revoluție a libertății de exprimare. Să spargem vitrinele cu monștri! Dezinformarea fățișă, manipularea grotească, minciuna ridicată la rang de virtute și toate tarele unei societăți profund bolnave sunt adversarii noștri. Vom înfrunta demonii acestei lumi bizare, vom traversa deșertul și vom spune adevărul până la capăt. Când va pieri ultimul pamfletar, va pieri și libertatea.

***

Unul Vexler a făcut o lege prin care a interzis, printre alții, pe Mihai Eminescu. Nu-i nimic nou sub soare, la fel făcuse și Moses Rosen, fostul rabin, în timpul lui Ceaușescu. Bine, el nu făcuse o lege, făcuse pe el, dar s-a opus cât a putut publicării integrale a publicisticii eminesciene. 

 Vexler ăsta cică e deputat al evreilor în Parlamentul Rușinii Naționale. Problema e că nu prea mai avem evrei, dar există un deputat al evreilor. Vă întrebați probabil, și dacă nu vă întrebați ar trebui s-o faceți, care-i treaba asta de se dau câțiva ciumeți de ceasul morții cu problema evreiască? Probabil se încearcă o compensare a crimelor înfiorătoare din Fâșia Gaza înfăptuite de armata israeliană ca represalii la crimele la fel de înfiorătoare săvârșite de teroriștii Hamas. Practic, este o întoarcere în timp. Băi proștilor, când se repetă, istoria devine ironică! Iar acest Vexler, cu fața aia de șmecher de mahala, nu reprezintă pe nimeni în Parlament, că n-are pe cine, e doar un gheșeft. A stârni antisemitismul numai pentru că în alte vremuri problema se punea altfel nu e dovadă de inteligență politică. E o formă gravă de onanie intelectuală.

Poporul român, în esența lui, n-a fost niciodată antisemit și nici nu este. Cei mai mulți dintre evrei sunt oameni educați, cu bun simț, care știu să-și protejeze interesele și altfel decât prostovanii care o fac pe deștepții. De altminteri, evreii sunt recunoscuți ca singurul popor fără analfabeți deoarece din fragedă pruncie sunt învățați să citească Tora, cartea lor de căpătâi. Dar iată că a apărut și la ei analfabetismul funcțional. Dacă Vexler ăsta o fi evreu. Avem îndoieli fiindcă un evreu n-ar fi rupt afișul cu marile personalități ale României la tribuna Parlamentului, ar fi cerut niște autografe pe el, l-ar fi vândut și ar fi obținut mulți bani.

Băi Vexlere, șarpele e odios nu pentru că mușcă, ci pentru că se ascunde ca să muște!

 Cât despre parlamentarii inculți, trădători și lași care fac umbră pământului degeaba și votează asemenea nerozii, n-are rost să irosim cerneala. Istoria va trage apa după ei cât de curând. 

***

La mitingul din 15 ianuarie împotriva legii Vexler, un diliman care vrea cu orice preț să devină vedetă pe rețelele de socializare și desfrâu, ca orice lucrător care suge din patru țâțe diferite ale statului, a proiectat pe o clădire nevinovată lozinca celor fără imaginație: ”Marș la Moscova!”. Scopul dilimanului era să-i provoace pe protestatari. Poliția l-a amendat, dar nu asta contează ci ignoranța individului. Oamenii n-au ieșit la proteste de florile mărului, într-o zi friguroasă de iarnă, ci pentru că viața a devenit insuportabilă, mulți dintre ei abia de-și târăsc zilele de la o lună la alta. Iar gașca de manipulatori care duc țara de râpă cu o viteză înspăimântătoare nu au altceva de făcut decât să folosească Rusia drept sperietoare. Băi proștilor, nu Rusia este cel mai mare dușman al omului de rând, ci politicianul român, îmbuibat și disprețuitor față de cei care s-au lăsat furați până la ultimul leu. Nu despre Rusia este vorba aici, ci despre bagabonții care nu mai știu ce să inventeze ca să le fie lor bine, iar vouă rău. Și nu din cauza Rusiei suntem noi pe ultimul drum al istoriei și o ducem cât se poate de nașpa, ci din cauza idioților care au pariat totul pe Ucraina, au luat banii de la gura românilor și i-au aruncat pe fereastră. Când Marile Putori se înțeleg între ele, statele mici, conduse de oameni fără viziune, rămân și bătute și cu bani luați. Așa că nu e cazul să trimiteți pe nimeni la Moscova fiindcă Moscova nu crede în lacrimi. 

***

Alte legi tâmpite, care îngrădesc dreptul la opinie, la informație, la adevăr, elaborate de idioții utili, bine furajați cu lături așa zis progresiste, au drept scop falsificarea istoriei noastre naționale prin omisiune. Acești tolomaci vor să impună o judecată părtinitoare a trecutului în numele așa zisei politici corecte. Doar ei dețin adevărul, iar toți ceilalți trebuie să-l accepte. Nu măi proștilor, există mai multe perspective asupra adevărului, iar a impune anumite puncte de vedere, în scopuri politice care țin de interesele unor indivizi lacomi de bani și putere, fac cel mai mult rău viitorului acestei națiuni. Istoria a devenit târfa de serviciu a acestor ambuscați care habar n-au pe ce lume sunt și au trecut pe la școală doar ca să-ți bată învățătorii că nu-i lăsau să plagieze. Lăsați oamenii să gândească liber. Toată această școală de corecție a politicii românești nu face decât să îngrădească libertatea și să stârnească revolte devastatoare.

***

Iar efectele sunt de cele mai multe ori taman pe dos. Mișcarea legionară a fost repusă pe tapet prin exagerare de acești ambuscați deși opțiunile pentru ea erau de 0,1%. De ce? Pentru că la vremea lor unii legionari au omorât oameni, iar crima politică nu poate fi justificată în niciun fel. Tot așa cum nici pe cei care l-au omorât pe Corneliu Zelea Codreanu nimeni nu i-au pus la loc de cinste.  Un popor creștin nu acceptă crima sub nicio formă, indiferent câte justificări ar căuta partizanii taberelor respective.

***

Acum, gânditorii de sub buric vor să interzică și așa zisă propagandă comunistă. Ca să oprească nostalgia!!! Ați auzit bine. O aberație mai mare ca asta n-a mai fost debitată de multă vreme. Și trăim în țara aberațiilor politice. Băi aceștia, nu prin lege o să limitați nostalgia comunistă, ci prin fapte. Faceți lucruri esențiale pentru România, lucruri durabile, și atunci nimănui nu-i va mai fi dor de comunism. Dacă luăm la mână numai ce a făcut Ceaușescu în Epoca de Aur și cum v-ați comportat voi în ultimii 36 de ani trebuie să vă predați de bunăvoie la prima secție de poliție ca să primiți o reducere de pedeapsă. Vorbim de lucrurile bune, că la răutăcisme, vorba nemuritorului filosof Gheorghe Hagi, s-au priceput și comuniștii al dracului de bine.

***

Cred că la noi nu e o problemă ideologia, ci caracterul politicienilor. Care lipsește cu desăvârșire. Tâmpeniile pe care le fac permanent, susținuți fiind de dezinteresul oamenilor cinstiți pentru politică,

vor duce treptat la dictatură. Nu că acum n-am fi într-o dictatură, ohoho!, dar se va înclina balanța spre o dictatură luminată, așa cum își dorea și abia decedatul Iliescu, borfașul care a întinat nobilele idealuri și ale socialismului și ale capitalismului de cumetrie și sperjur. Așa se va întâmpla cu siguranță, dar nu vă bucurați degeaba, nici dictaturile luminate nu mai sunt ce au fost! La început, dictatorii par luminați după care îi fură peisajul și-o dau de gard.

***

Că tot veni vorba despre marele bolșevic Iliescu. Toată viața lui de politruc ahtiat după putere a fost un șir de contradicții. Chiar și când a dat colțu spre Lenin, a înlocuit zidul binemeritat cu un pat de spital, iar pe la pușcărie nici n-a dat. Fie din comoditate, fie din lipsa de orientare a justiției care a ocolit cu cerbicie meandrele concretului

***

După cum ați observat, marele bufon Hodoronc Trump a făcut o pasiune pentru Groenlanda pe care o vrea cu orice preț. Dacă nu cedează de bună voie, o va iubi cu forța, în stilu-i binecunoscut. Problema e că bizarul ministru al Apărării din România i-a tăiat entuziasmul anunțând că va trimite trupe pe urmele lui Eric cel Roșu, dublând forța de apărare a insulei. Adică cea mai mare insulă de pe glob va avea două sănii trase de câini.

***

Salariile profesorilor vor crește în 2026 cu 30%. În Ucraina. În România, nu, deoarece analfabeții funcționali aflați la butoanele puterii vremelnice îi batjocoresc fără nicio rușine pe cei care, dintr-o bunătate soră cu prostia, i-au trecut clasa. Așa s-a umplut clasa politică de proști

***

După 11 ani de război (fraierii numără doar până la 4), SUA vrea să împace cele două surori vitrege ce se bat pentru moștenirea părinților decedați odată cu URSS. Cel mai mult au avut de câștigat din această poveste SUA. Cel mai mult au pierdut Rusia, Ucraina și aliații ei.  România a ieșit pe minus pentru că nu a avut în fruntea ei un om de stat. În ultimii zeci de ani, numai măscărici, numai băgători de seamă s-au ocupat de politica externă. Fără viziune, fără o cunoaștere profundă a istoriei, fără o școală de diplomație serioasă, România e un cobai cu care se joacă marile putori. Pardon, puteri.  

***

Hodoronc Trump, show-man-ul care conduce America prin deșert, și-a împlinit visul. A primit Premiul Nobel pentru Pace între două dobitoace. Nu de la norvegienii din Comitetul de la Oslo, ci de la venezueleanca Maria Corina Machado, deținătoarea titlului. Evident că purisanca nu prea i l-ar fi dat, dar nu te pui cu nebunul. Fără sprijinul lui nu poate ajunge la putere în Venezuela. Problema e că la Caracas s-a instalat deja o altă doamnă, Delcy Rodriguez, mult mai ancorată în meandrele concretului de vreme ce, la inițiativa fratelui său Jorge Rodrigues, președintele Adunării Naționale, l-a dat pe Maduro americanilor fără ca acesta să bănuiască ceva. Știți povestea. În timp ce americanii bombardau Caracasul, oamenii lui Jorge l-au trezit pe Maduro și i-au spus că-l duc într-un loc sigur. Și l-au dus direct la elicopterul americanilor. Într-adevăr, fostul președinte a ajuns într-un loc atât de sigur încât nici pasărea-n zbor nu poate intra. În acel loc ar dori-o doamna Machado și pe Dulcineea că Don Chiulote are destul spațiu locativ.

***

Ca să scape țara din falimentul în care tot ei au băgat-o, politrucii din coaliția de guvernare-exterminare s-au pus cu birurile pe popor. Adică, exact ăia care au furat banii împrumutați, prin afaceri oneroase și prin orgii bugetare din care fumegă sângele poporului român, salvează țara de ei înșiși. Ei nu dau banii furați înapoi, că nu e prevăzut în programul de guvernare-înfometare, și s-ar lichida datoria externă instantaneu, dar îi cocoșează cu taxele pe votanți că sunt proști și mulți. După ce țara va fi salvată de ei înșiși, derbedeii vor face alte împrumuturi pe care le vor deturna în buzunarele proprii cu și mai mare înverșunare. După care vor inventa alte biruri pentru amărășteni până când un român patriot va îmbrăca cămașa morții, va trezi mulțimile și va arde pe  rug această pegră odioasă.

***

Un indian a salvat o fetiță de 5 ani de la înec după ce aceasta alunecase cu sania într-un lac din parcul craiovean ”Nicolae Romanescu”. Timp de 30 de minute, până la venirea pompierilor, sprijinit și de câțiva români inimoși, bărbatul de 47 de ani a ținut copila la suprafață. Pentru proștii care-i izgoneau pe străinii veniți la muncă în țara noastră (deși peste 5 milioane de români trebăluiesc prin toată lumea) este o lecție de viață pe care trebuie să o înțeleagă până nu e prea târziu. Înainte de a fi români, indieni, evrei, nepalezi, ruși sau orice altă nație a pământului, suntem oameni. Cu toții suntem copiii lui Dumnezeu și ar trebui să ne purtăm ca atare.

***

Aflat în vizită de lucru pe la Iași și Botoșani, premierul, căruia poporul îi spune cu atâta delicatețe Ilie  Sărăcie, a fost huiduit și încurajat să se întoarcă de unde a venit. Nu, nu de la București. De unde a venit acum aproape 57 de ani.

***

În compensație pentru că au luat pielea de pe cetățenii aparent liberi ai acestei țări, frământați de mustrări de conștiință, parlamentarii vor să le-o dea înapoi și să adopte legea prostituției. Nu știu cum vor reuși să facă acest lucru dat fiind faptul că sunt într-un evident conflict de interese

***

După cum ați observat, cei mai mulți politicieni de prim rang (bună glumă!) au diplome false sau n-au deloc. Problema nu e că n-au diplome, ci de ce pretind că au. Că și cu diplomă și fără diplomă tot proști și hoți sunt...

***

Dacia a câștigat raliul Dakar, cea mai grea cursă din lume. Nu ne-a surprins deloc câtă vreme antrenamentele au fost făcute pe drumurile românești

***

A fost semnat acordul istoric UE-MERCOSUR. Vorba fermierilor români: Să ne pupați în tur. Și-n retur.

***

De când am luat o pauză istorică din a vă relata adevărul despre ce se întâmplă în această lume nebună, nebună, nebună, am observat o chestie. Proștii  au făcut progrese remarcabile. Au devenit și mai proști. Câtă dreptate avea Tribunul!

CONTELE DE MONTE-CRISTO

18 ianuarie 2026

De când cu Eminescu

 

UNDEVA, ÎN SUFLETUL TĂU

Undeva, în sufletul tău, am adormit.

M-am ghemuit într-un ungher

ca să nu mă vezi,

să nu știi că sunt acolo

și te privesc cu ochii mei verzi

Când ai să deretici

s-ar putea să m-arunci,

dar n-o să știi că am fost acolo

nici măcar atunci

Totuși, poate vei găsi pe noptieră

scrisoarea de dragoste

pe care am scris-o noaptea,

în vis,

în timp ce îngerii tăi

mă izgoneau

din paradis

12 ianuarie 2026

SOMEWHERE, IN YOUR SOUL

Somewhere, in your soul, I fell asleep.

I curled myself into a corner
so you wouldn’t see me,
so you wouldn’t know I’m there,
watching you
with my green eyes.

When you begin to tidy up,
you might throw me away,
yet you’ll never know I was there,
not even then.

Still, perhaps you’ll find on the nightstand
the love letter
I wrote at night,
in a dream,
while your angels
were driving me out
of paradise.

January 12, 2026

EN ALGÚN LUGAR, EN TU ALMA

En algún lugar, en tu alma, me quedé dormido.

Me acurruqué en un rincón
para que no me vieras,
para que no supieras que estoy ahí
y te observo
con mis ojos verdes.

Cuando empieces a ordenar,
quizá me arrojes fuera,
pero no sabrás que estuve allí,
ni siquiera entonces.

Aun así, tal vez encuentres en la mesilla
la carta de amor
que escribí por la noche,
en un sueño,
mientras tus ángeles
me expulsaban
del paraíso.

12 de enero de 2026

De dor de albastru

 

Vise neterminate

 

Când plânge copilul din tine

 

Parcă te cunoșteam

 

Si nous nous recontrons a nouveau

 

Si volvemos a encontrarnos

 

If we meet again

 

AI GRIJĂ DE TINE

Ai grijă de tine când tresari,

ai grijă de tine când dormi,

ai grijă când în cale-mi răsari,

în mine zac demoni enormi

Când se lasă seara în munți,

când luna se înalță pe coline,

când cununa de stele-i pe frunți,

nu uita să ai grijă de tine!

Te veghez oriunde, oricum

și te chem când de dor nu te văd,

dau la o parte perdeaua de fum

să vii înapoi din prăpăd

Și dacă n-auzi și dacă nu vezi

și lumea se-nvârte prin tine invers,

mergi înainte și crezi

în drumul pe care-ai mai mers

Dar te rog când în cale-mi răsari

ca o floare de iris albastră

s-ai grijă de tine, să nu mai tresari

amintindu-ți de dragostea noastră...

9-10 ianuarie 2026

TAKE CARE OF YOURSELF

Take care of yourself when you startle,
take care of yourself when you sleep,
take care when you cross my path,
for within me enormous demons keep.

When evening settles over the mountains,
when the moon climbs high on the hills,
when a crown of stars rests on foreheads,
don’t forget—take care of yourself still.

I watch over you anywhere, anyhow,
and I call you when longing blinds my sight,
I pull aside the curtain of smoke
so you may return from the abyssal night.

And if you can’t hear, and if you can’t see,
and the world spins backward inside your core,
walk forward and keep believing
in the road you have walked before.

But I beg you, when you cross my way,
like a blue iris flower in bloom,
take care of yourself—do not startle again
remembering our love, our doomed perfume…

January 9–10, 2026

CUÍDATE

Cuídate cuando te sobresaltes,
cuídate cuando duermes,
cuídate cuando te cruces en mi camino,
pues dentro de mí yacen demonios enormes.

Cuando cae la noche en las montañas,
cuando la luna se alza sobre las colinas,
cuando una corona de estrellas está en las frentes,
no olvides cuidarte.

Te vigilo en todas partes, de cualquier modo,
y te llamo cuando el anhelo no me deja verte,
apartó el velo de humo
para que regreses del abismo.

Y si no oyes, y si no ves,
y el mundo gira al revés dentro de ti,
sigue adelante y cree
en el camino que ya has recorrido.

Pero te ruego, cuando vuelvas a cruzarte en mi senda,
como una flor de iris azul,
cuídate, no vuelvas a sobresaltarte
al recordar nuestro amor…

9–10 de enero de 2026

PRENDS SOIN DE TOI

Prends soin de toi quand tu sursautes,
prends soin de toi quand tu dors,
prends soin de toi quand tu croises ma route,
en moi sommeillent d’énormes démons.

Quand le soir descend sur les montagnes,
quand la lune s’élève sur les collines,
quand une couronne d’étoiles est sur les fronts,
n’oublie pas de prendre soin de toi.

Je veille sur toi partout, toujours,
je t’appelle quand le manque m’aveugle,
j’écarte le rideau de fumée
pour que tu reviennes du gouffre.

Et si tu n’entends pas, et si tu ne vois pas,
et si le monde tourne en sens inverse en toi,
avance et crois
au chemin que tu as déjà parcouru.

Mais je t’en prie, quand tu croises ma voie,
comme une fleur d’iris bleu,
prends soin de toi, ne sursaute plus
en te souvenant de notre amour…

9–10 janvier 2026

Dacă ne mai întâlnim

 

VAI DE BIATA NOASTRĂ ȚARĂ

Biruri grele peste țară,

chinuri, jale și ocară,

taxe pe osul de câine,

ne-au vândut ziua de mâine

Ce se întâmplă nu se știe,

dar Ilie Sărăcie

și cu gașca lui de hoți

or să ne îngroape pe toți

Ei și clanurile lor

și-au bătut joc de popor.

L-au îndatorat și-acum

l-au scos la cerșit în drum

Nici de copii n-are milă

această bandă debilă,

iar bolnavilor sărmani

le iau și ultimii bani

Vai, ce vremuri de ocară,

vai de biata noastră țară,

c-a ajuns de râsul lumii

de când s-au schimbat stăpânii!

Doamne, ajută-ne puțin

poate o să scăpăm din chin,

să nu mai fim pe pământ

frunze risipite-n vânt!

Să scăpăm de nicușori

și de ceilalți trișori,

iar Ilie Sărăcie

să se ducă pe pustie

8 ianuarie 2025

Timpul zboară

 

Săgeata ce trece prin inima mea

 

Mai mult decât dragostea

 

Spune că a fost doar un vis

 

DE DOR DE ALBASTRU

În ceașca spartă de cafea

se odihnește-o jartieră,

destinul pare a concura

cu vampa de pe etajeră

Pe lângă punctul cardinal

pe care l-am călcat desculți,

tot trece-un fluture-hamal

pe care n-ai cum să-l insulți

că-ți cară timpul în spinare

de parc-ar fi un minereu,

și nici nu-ți spune ce te doare

și nici de ce îți este greu

Probabil vei fi osândit

să rătăcești printre naivi

și tot ce-ai aruncat în infinit

în propriul suflet să cultivi

Și când fereastra dinspre Univers

de dor de albastru se va sparge,

ai să întorci secundele invers

și-ai să te legi cu ele de catarge

4 ianuarie 2025

Remember

 

Souviens-toi

 

Recuerda

 

Amintește-ți

 

Când Universul te sărută pe gură

 

VISE NETERMINATE

Ce se întâmplă cu un vis amânat?

Va dispărea în zori

ca și cum n-ar fi fost

sau te va cotropi în fiecare noapte

și te va strânge în sfori?

Ce se va întâmpla cu acel vis neterminat

venit de nu știi unde?

Va dispărea sau te va striga neîncetat

până când îi vei răspunde?

Nu știi și de aceea ți-e teamă

s-adormi,

de aceea visezi în noaptea polară

demoni enormi

2 ianuarie 2026

CÂND PLÂNGE COPILUL DIN TINE

Când copilul din tine plânge

rănit și-orgolios că nu înțelege dorul,

aprinde focul care nu se stinge

chiar dacă norii au deschis zăvorul

Zefirul nopților pierdute-n amintire

va îmbăta tristețea pân la capăt,

la seminarul ultim de iubire

te-ai încuiat, să nu te pierzi, cu-n lacăt

Te va durea întreaga odisee

că n-o să știi pe unde să revii

în brațele acelea de femeie

ce a zdrobit toți strugurii din vii

Și dacă te va întreba lumina

de unde vii așa transfigurat,

tu n-ai să știi a cui e vina

că vii exact de unde ai plecat...

2 ianuarie 2026

Cuando el corazon se esconde entre piedras marinas

 

When the heart hides among sea stones

 

Urma dintre umbrele noastre

 

Când inima se ascunde între pietre de mare