Coaliția pentru pace-pace-între-două-dobitoace * Noua dezordine mondială* Dispariția celor șapte ani de acasă* Bagabonțeala de la Davos* Profeția lui Elon Musk* Anexarea Scoției* Ziua Națională, pe 23 august* ”Peste vârfuri”* Mai vin rușii?* Nostalgia după Ceaușescu
Hodoronc-Trump aplică în politică principiile destul de relaxate din afaceri. Presiuni mari, oferte de nerefuzat, amenințări, retrageri, compromisuri. Se crede într-un show planetar în care el stabilește regulile, el e regizorul, moderatorul, personajul negativ și personajul pozitiv. Are o imaginație bolnavă și un tupeu de borfaș. Creează iluzia că deține toate cărțile, nu pentru că este un jucător foarte bun, ci pentru că jocul e măsluit. Îi sperie pe ceilalți jucători, chiar și pe parteneri, nu pentru că pare fioros, ci pentru că ceilalți depind de toanele lui. Educat în jocurile de putere ale afacerilor oneroase, televiziunii și politicii, și-a pierdut busola și alunecă frecvent pe panta ridicolului absolut. Nu știe să fie modest, n-are timp să-și permită luxul acesta și le cere cu obstinație celor din jur să-i recunoască meritele. Supralicitează, exagerează, șochează. Crede că i se cuvine totul. Între el și oricare dictator al lumii nu-i nicio diferență, numai că SUA au mecanisme de autoapărare. Gândirea lui politică e de o simplitate evidentă. Se înțelege cu prietenii Vladimir și Xi și îi ia la ștangă pe ceilalți. După ce-i va pune cu botul pe labe pe ceilalți, se va răfui și cu Xi fiindcă amenință supremația economică americană.
A vrut Premiul Nobel Pentru Pace și s-a supărat pe norvegieni fiindcă i-au dat clanță. Orgoliul lui nemărginit a avut de suferit la greu, s-a simțit nedreptățit deoarece, după numărătoarea lui, pusese capăt la opt războaie. Plus războiul de țesut preșuri. Așa că a trimis niște băieți în Venezuela să-i fure premiul doamnei Maria Corina Machado, cea la care ajunsese trofeul deși dumneaei nu pusese capăt niciunui război. Cum n-au găsit-o acasă, l-au răpit pe Maduro, ca să nu se întoarcă cu mâna goală.
Evident că dreptul internațional e un moft, iar ONU mai mult îl încurcă. Așa că s-a hotărât să facă Coaliția pentru pace-pace-între-două-dobitoace în care a invitat, contra unei donații de un miliard de dolari, mai multe state mici și proaste alături de cei mai mari bandiți internaționali. Pentru Trump, un miliard nu înseamnă mare lucru, dar pentru țările aflate în suferință înseamnă școli, spitale, hrană, apă, energie. Dar marelui conducător nu-i pasă decât de imaginea lui în oglindă și de locul său în istorie. Ar vrea să fie cel mai mare președinte pe care l-au avut SUA . De aceea vrea cu orice preț Groenlanda, ”bucățica de gheață” pe care n-o amenință nici rușii, nici chinezii, nici măcar urșii polari. Singura amenințare o constituie Trump și gașca lui de adulatori. Fiindcă Groenlanda face parte din NATO, iar americanii o pot apăra la fel ca Danemarca. Dar împăratul Trump nu e sensibil la argumente, domnia sa e preocupat să-și ducă dilelile până la capăt. Așa se face că lucrurile bune care s-au produs după alegerea sa (stăvilirea ofensivei woke este unul dintre ele) pălesc în fața ambițiilor sale bolnave
***
Ucraina nu dorește cetățenie dublă pentru românii din teritoriile pe care le-au ocupat sovieticii în urma pactului Ribbentrop-Molotov, în schimb cetățenii altor țări o pot obține fără probleme. Pentru România, Ucraina e la fel de periculoasă ca Rusia. Să nu ziceți că nu v-am spus!
***
Iarnă grea. La Kiev, 463 de blocuri n-au căldură. În București, peste3500.
***
Noua dezordine mondială a împărțit lumea în sfere de influență. SUA, China și Rusia vor să fie jupâni pe câte-o parte mai mare sau mai mică în funcție de cât pot și de cât au nevoie pentru a-și asigura prosperitatea economică. E o bătălie pe resurse și pe piețe de desfacere, cred că nu mai sunt ignoranți care cred că vreuna dintre marile putori vrea să facă vreun export de democrație.
Rusiei i se lasă la dispoziție cam aceleași zone dominate de fosta URSS numai că, în acest moment, nu pare capabilă să-și impună ușor punctul de vedere. Principalul adversar pare UE, dar, paradoxal, nu-și poate atinge obiectivele pe calea confruntării, ci a colaborării. Resursele Rusiei îi sunt necesare UE pentru a-și menține nivelul de trai. Războiul dintre UE, prin intermediul Ucrainei, și Rusia a adus Germania la un pas de colaps și nici alți foști parteneri economici nu se simt prea bine.
China e deasupra tuturor prin producția economică și va reacționa nasol doar dacă îi va fi îngrădită posibilitatea de a-și vinde marfa la prețuri cât mai apropiate de dorința ei.
SUA acționează pe toate planurile și, de când cu Hodoronc Trump, pune adesea pe masă argumentul forței.
Ceea ce e și imoral și periculos și dezvăluie o oarecare vulnerabilitate economică. În acest moment bizar al istoriei, noua dezordine mondială creează nesiguranță, incertitudine și un viitor impredictibil.
Statele care nu vor să fie în meniu, inclusiv România, trebuie să se bazeze pe mijloace proprii și pe o politică externă de echilibru. Mai mult decât de arme cumpărate la prețuri ce adâncesc criza economică internă este nevoie de o diplomație ridicată la rang de artă.
***
Dezordinea morală din țară, traiul greu, degradarea înfiorătoare a educației sub asaltul politicienilor analfabeți funcțional impuși la butoanele puterii, au dus la crima înfiorătoare din județul Timiș unde doi copii, de 13 și 15 ani au ucis cu lovituri de topor și cuțit un alt copil de 15 ani și, cu ajutorul unui al treilea copil de 15 ani, l-au îngropat în grădină. Au încercat să-și șteargă urmele tăind o găină ca să justifice petele de sânge. Oameni buni, dacă nu se va schimba radical modul în care este privită educația în România, acesta nu este decât preambulul a cea ce va urma. Dezastrul moral este generalizat.
***
Cea mai gravă dispariție după 1989 a fost dispariția celor șapte ani de acasă. Au fost înlocuiți cu cei șapte ani din fața telefonului. Nici nu vă dați seama cât de gravă este această pierdere. Viitorul nu sună bine.
***
La Davos, cei mai mari bagabonți ai lumii au umblat teleleu de colo-colo, punând la cale subjugarea popoarelor. Nicușor n-a fost dar ne-ar fi plăcut să-l admirăm cum se învârte precum Comitetul Olimpic Internațional într-o căldare.
***
Concluzia forumului a fost că democrația nu-i pentru căței. Trump a mârâit la toată lumea, arătându-și colții. Macron, bătut de mam mare ca să nu mai rămână repetent și anul acesta, a purtat ochelari de soare. Nu știm dacă a reușit s-o impresioneze pe Oana Țoiu, distinsa doamnă care umblă teleleu (și ea!) pe mapamondul lumii globului pământesc
****
Zelenski, cunoscutul actor de limba rusă (ucraineana a învățat-o după ce a ajuns președinte!), i-a dat o palmă peste cap lui Orban, dar a primit un cap în gură. Politică înaltă! Nu și-au dat la propriu deși ar fi fost în stare că niciunul nu are toată țigla pe casă. Precizăm că este vorba despre Victor Orban, nu despre Ludovic Orban, deși nici acesta nu stă bine cu acoperișul.
***
Cel mai bun discurs l-a avut Mark Carney, premierul Canadei, care le-a spus, pe scurt: ”Îl bag în Groenlanda mă-sii!” Bine, el nu s-a exprimat chiar așa, că e băiat cu școala de corecție a vieții, dar așa am înțeles eu
***
Un cercetător de la Harvard susține că matematica universului (”simfonia universului”) dovedește existența unei inteligențe superioare, unind știința și credința. Bine, la cât de mult s-a prostit lumea nici nu-i prea greu să ai o inteligență superioară.
***
80% dintre români consideră că legea nu este aplicată egal pentru toți cetățenii țării. Ceilalți 20% pe ce lume sunt?
***
Dezmățul din educație, provocat de măsurile tâmpite ale lui David Lingi, continuă până când numărul analfabeților îl va depăși pe al celor cu oarecare știință de carte. Vai de țara care nu-și respectă dascălii!
Vai de țara care nu are grijă de copiii ei!
***
Unele oficialități au inventat prostul obicei de a sărbători evenimentele importante ale istoriei naționale în avans, ca să nu le afecteze timpul liber. Ce-i asta mânca-mi-ați? Păi dacă mergem pe linia asta bizară, mâine-poimâine vom sărbători Ziua Națională (1 Decembrie) pe 23 august. Cine naiba ne-a procopsit cu idioții ăștia? Rușii, chinezii, eschimoșii? Nț! Ne-am procopsit singuri că suntem un popor de masochiști. Cât despre sentimentul patriotic care-i animă să sărbătorească în avans, nu ne pronunțăm deoarece păduchii ăștia ambulanți nu posedă așa ceva.
***
Când elitele politice conduc numai în interesul lor, să nu se mire că vor avea de înfruntat revolta devastatoare a mediocrității. Norocul nostru e că mediocrii conduc deja, așa că trebuie să așteptăm revolta adevăratelor elite. Adevărații patrioți încă n-au ieșit la interval. Nu s-au organizat într-o armată care, cu bun simț, dedicare și patriotism autentic, să pună societatea românească pe drumul corect.
***
Oare ne putem păstra demnitatea prin scris. Fără a ne compromite, fără a participa la lupta de eliberare națională de sub dominația hoardelor de hoți și de analfabeți? Se poate, dar ar fi păcat.
***
Tâmpirea sistematică a populației va fi resimțită mult timp de acum încolo. Cel mai mult vor fi afectați tocmai aceia care nu înțeleg ce se întâmplă, dar nu știu că nu înțeleg și au impresia că fiind posesorii unui telefon inteligent s-au deșteptat și ei din somnul cel de moarte. Până când nu vor crede într-un om cinstit care să nu le înșele așteptările, vor fi striviți sistematic de cizmele acelora pe care i-au încălțat cu votul lor.
***
Elon Musk afirmă că roboții îi vor înlocui pe oameni și nimeni nu va mai fi nevoit să muncească. În sfârșit, o veste bună!
***
După ce va ocupa Groenlanda, Hodoronc Trump va anexa și Scoția. La atâta gheață e nevoie de mult whisky
***
Mă întrebam ce mai fac șobolanii care au îndatorat România la greu în pandemie în timp ce ei își umpleau buzunarele cu sute de milioane de euro. Ce să facă, săracii? S-au aciuat la sânul actualei puteri și mănâncă rahat.
***
Cercetătorii de la CERN sugerează, bazându-se pe teorii științifice aproape palpabile, existența unui univers paralel. Ei sugerează, noi suntem siguri. Și noi și statul paralel. Dacă n-am trăi în universuri paralele nici n-am mai putea face haz de necaz.
***
La Focșani și Iași, ca mai peste tot pe unde se duce, Nicușor a fost huiduit de mulțime. Surprinzător, președintele nu și-a pierdut cumpătul (de altfel nici nu posedă așa ceva) și a ieșit cu eleganță din clinci, amintindu-le cetățenilor furioși că au acest drept. Ceea ce este corect, numai că în anii următori urările de bine se vor înmulți, președintele preluând povara măsurilor nepopulare și, mai ales, nedrepte ale lui Ilie Sărăcie. De ce va prelua el toată ura? Pentru că Ilie se va întoarce la fierărie.
***
La fiecare apariție, Nicușor are probleme cu protocolul. Parcă le face în necaz celor care l-au cocoțat la Cotroceni unde, după cum se știe, cântă cucuveaua, și chiar și Iliescu cu ai lui și-au găsit beleaua.
La Focșani n-a mers până la capăt pe covorul roșu, supărându-i pe cei care doreau să meargă pe covorul roșu. N-a fost cu intenție, GPS-ul o luase razna.
La Iași s-a ridicat pe vârfuri și a privit peste mașină ce se întâmplă de cântă fanfara așa de mișto, deși el nu ajunsese la destinație. Oare ajunsese Georgescu înaintea lui? Inspirat de acest moment rar, Eminescu a scris pe loc poezia ”Peste vârfuri”.
***
Acum că s-a apucat și Trump de cuceriri, nu cred să mai vină rușii de-amboulea peste noi. Dacă nu mai vin, ar fi bine să nu mai plătim taxele și impozitele mărite. Anulăm achizițiile inutile de armament și lăsăm lumea să trăiască în pace. Scăpăm de inflație, deficitul dispare ca și cum n-ar fi fost, am trăi și noi un pic mai bine. Sau nu se poate, tributul trebuie plătit cu prețul sărăcirii și umilirii cetățeanului născut în spațiul carpato-danubiano-mafiotic?
***
A murit Ceaușescu, dar n-au murit și cei care l-au văzut pe Ceaușescu, ultimul lider cu adevărat patriot al României. L-au ucis românii, abil dirijați de străini. Ceaușescu nu se temea de ai săi, ci de turiștii străini care invadaseră țara în octombrie-decembrie 1989. Mai întâi veniseră maghiarii, la 6 octombrie 1989, ca să-i comemoreze, la Arad, pe cei 11 generali criminali. Numărul lor a fost mai mare ca niciodată, iar cei mai mulți nu s-au întors în Ungaria, pretextând că mai rămân pe la rude. După 5 decembrie, sovieticii au dat buzna cu scopul de a-și comercializa căciulile, gulerele de vulpe polară, fierbătoarele, baionetele, simulatoarele, Kalașnikoavele, acele, bricele și varicele, prin piețele românești. Alți turiști pătrundeau dinspre Serbia, cuprinși subit de dragostea față de România. Până la urmă, Ceaușescu s-a prins care-i treaba și, la teleconferința din 17 decembrie 1989, ordonă interzicerea micului trafic de frontieră. Prea târziu, cățeii lui din eșalonul doi bătuseră laba cu dușmanul. Ce a urmat, se știe. Execuție, distrugere, prostituție, vânzare, boală, prostie, hoție, migrație, sclavie. Astăzi, România seamănă cu o casă goală în care ultimii locatari dau țigla pe băutură și bagă gardurile pe foc. Gospodarii construiesc alte case, în alte țări. Totuși, amintirea lui Ceaușescu, ultimul apărător sincer al românismului, e foarte vie, peste 62% dintre români îl regretă.. Cu cât lumea se detașează de propaganda ostilă acestuia, cu atât personalitatea acestuia crește în conștiința publică. Primul președinte al României este privit cu nostalgie, cu înțelegere, lucrurile greșite pe care le-a făcut sub presiunea evenimentelor istorice pălesc în fața marilor realizări, fără ghilimele, ale ”Epocii de aur” făcute de poporul român, bine strunit de Tovarășul. Până la urmă, nostalgia după Ceaușescu este nostalgia după propria identitate, după statutul de om al muncii, fie ea și socialiste, după tinerețea revoluționar-erotică, după vremurile de siguranță, de liniște, după toate lucrurile bune care s-au înfăptuit. Pentru cei mai mulți dintre româniI din clasa muncitoare, vremurile acelea au fost cele mai fericite din existența lor. Pentru că atunci existau locuri de muncă pentru toată lumea, absolvenții facultăților aveau repartiție conform pregătirii profesionale, nefiind nevoiți să accepte sclavia străinătății, tinerii primeau locuințe gratuite, costul vieții era relativ ieftin, iar optimismul afișat al președintelui te convingea că nu vei rămâne niciodată pe drumuri, că nu ești singur printre meandrele concretului vieții. Aceste sunt doar câteva dintre argumentele acelora care-l regretă pe cumsecadele dictator. Adevărul e că fiecăruia i-a plăcut comunismul prin prisma experienței personale. Tot așa cum alții l-au urât fățiș, fiindcă nu rezonau cu încălcarea unor drepturi și libertăți. Nostalgia după Ceaușescu crește și pentru că românii au o slabă memorie a răului, sunt proști de buni. Amintirile sunt selective, dispar cele rele, le retrăiesc pe cele frumoase. Realitatea incontestabilă este că celor mai mulți dintre români le-au plăcut comunismul și s-ar întoarce la el și mâine dacă nu le-ar fi lene
CONTELE DE MONTE-CRISTO
25 ianuarie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu