Numai vântul mai știe drumul spre inima ta,
am călătorit înfrigurat pe acel drum,
pe unde te-ai rătăcit, draga mea?
Nu se vede nicio umbră prin fum
Pe țărmul mării, printre urme amare,
numai valurile se mai aud,
picioarele goale amestecate cu sare
se duc cu păsările spre sud
Va veni noaptea și o lună nebună
va cădea din întuneric în sufletul meu,
încă se aud cum răsună
jurămintele dragostei de ateu
Întind o mână prin grăbita secundă,
poate va fi înfășurată de îngeri,
las marea în ochi să-mi pătrundă;
de unde vin aceste înfrângeri?
Buzele-mi sunt sărate și dor!
Timpul meu dintr-odată pare finit,
te sărut cu durere și dor
și mă prefac în infinit...
25 ianuarie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu