Munții sorb razele de soare,
respirația cerului, zborul vulturilor,
niciodată nu se îneacă în mare,
niciodată nu se prăbușesc în prăpastia gândurilor
Zeii aruncă lăncile prin fereastră,
timpul trece prin cioburi rănit,
nicio măcar lumina albastră
nu se întoarce din infinit
Singur pe vârful de piatră al zării
îmi încordez arcul adeseori,
corăbierii din sufletul mării
vânează treceri de meteori
Abia de se aud oamenii-lupi
ce-au înfruntat tăcerile de bazalt,
lumina se ascunde în stupi
înainte de marele salt
30 ianuarie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu